Vladimir Tismăneanu: “Nu am cuvinte spre a le multumi prietenilor mei dragi, Mircea Cartarescu si Horia Patapievici, pentru cuvintele de o generozitate netarmurita si de o caldura dogoritoare rostite la lansarea de duminica, 25 noiembrie, de la Targul “Gaudeamus”. Am fost prezent acolo cu inima si cu gandurile mele. Sa spun ca o coincidenta magica a facut ca ca evenimentul sa se petreaca exact de ziua de nastere a sorei mele Vichi. De unde vor fi fiind ei, cred ca parintii nostri au urmarit si ei acele momente unice. Mircea a amintit cum ne-am vazut prima oara la Washington si cum s-a nascut o prietenie care nu a cunoscut niciodata macar un moment de tensiune. Ii datorez faptul ca de ani de zile m-a indemnat sa ma pun pe scris amintiri, ba chiar si fictiune, sa sublimez ceea ce Koestler numea limbajul secret al destinului in opera literara. Horia pus degetul pe o rana deschisa, un subiect despre care au scris, de-a lungul anilor, Mircea Cartarescu si Mircea Mihaies: utilizarea infamiilor antisemite pentru a ma decredibiliza si pentru a torpila legitimitatea demersului anti-totalitar in genere, despre perversa infratire a fascistilor si comunistilor in aceste actiuni.

Imi scrie Cristian Patrasconiu: “Horia a vorbit aproape 25 de minute. In fata standului Humanitas au fost, la aceasta lansare, mai bine de 100 de persoane. Au fost, la un moment dat, citeva minute bune in care zgomotul de tirg a devenit foarte mic – oamenii au tacut, ascultind cu cea mai mare atentie un HRP care a spus, apasat si in cuvinte foarte potrivite, lucruri care ne privesc, in fond si adinc, pe toti in aceste vremuri atit de complicate.”

Horia a povestit despre calomniile la care am fost si sunt supus, despre tacerile socante ale celor de la care te-ai astepta sa protesteze. Despre complicitatile cu infamia din zone ce se pretind culturale. Un exemplu: scriind in “Observator Cultural” despre cartea de amintiri a lui Ion Ianosi, o universitara, fosta studenta a autorului, se refera la polemica acestuia cu mine numindu-ma “Volodea” Tismaneanu. Mi-am amintit de politrucii gen Eugen Florescu. N-am vazut in carte ca Ion Ianosi sa ma numeasca altfel decat Vladimir. Pe respectiva doamna n-am intalnit-o in viata mea, deci de unde familiarismul? Si, mai ales, de ce “Volodea” cu ghilimele? Este un diminutiv ca oricare altul. In carte, Ion Ianosi se refera la filosoful maghiar originar din Romania, G. M. Tamas, il numeste, tandru, Gazsika. Este un motiv sa punem acest dimunitiv in ghilimele? De ce-am face-o?

Horia a spus ca, din pacate, sunt prea putini copiii fostei nomenclaturi dispusi sa vorbeasca. Ori, daca si cand vorbesc, prefera sa romantizeze acea lume. Valentin Ceausescu n-a vorbit, cum n-au vorbit atatia urmasi ai magnatilor comunisti de-odinioara. Domneste in continuarea legea tacerii, se perpetueaza tabuuri absurde. Exceptiile sunt infime: Ghita Chisinevschi, Tania Pauker-Bratescu, Luminita Pana, Alexei Florescu. Urmasii liderilor nazisti sunt in genere cutremurati de ceea ce s-a petrecut, de rolul rudelor lor in aceste orori. Cum putem explica rationalizarile specioase ale urmasilor nomenclaturii? Nepotul lui Molotov, Viaceslav Nikonov, este un confident al lui Putin si decan al Scolii de Administratie Publica a Universitatii din Moscova. Considera ca funestul Pact din august 1939 a fost necesar. Asa i-a spus bunicul sau. Cum probabil Draghici i-a spus fiului sau ca Pitestiul a fost necesar.” […]

„Ştim foarte puţin despre acel grup social şi, dacă vreţi, chiar cultural numit nomenclatura comunistă. Era vorba de o societate cvasisecretă, cu riturile, codurile, simbolurile, nostalgiile şi, nu mai puţin important, privilegiile sale.
Cartea de faţă nu este o lucrare sociologică de tip tradiţional, cu analize de cauze, dinamici şi efecte. Este vorba aici de propriile mele experienţe în interiorul unui grup pe care am ajuns să-l cunosc, îndrăznesc să cred, foarte bine. Un microcosm politic şi psihologic, numit de mine cândva micul Bizanţ roşu. Cititorul, pe care-l invit să mă însoţească în acest voiaj într-o lume stinsă, dar ale cărei ramificaţii rămân atât de prezente, va găsi în carte deopotrivă recuperări istorice, demitizări politologice, secvenţe portretistice, un efort de explicaţie şi o mărturisire.
Nu alegem în ce mediu social şi intelectual ne naştem. Este un dat ontologic pe care ţi-l asumi şi la care te raportezi, pe cât posibil, cu sinceritate, onestitate şi realism. Eu m-am născut într-o familie a stângii marxiste. Aşa cum un credincios se consideră catolic, protestant, ortodox, musulman, părinţii mei se considerau marxişti. A-i întreba ce religie au, a le atribui o apartenenţă etnică ar fi fost în ochii lor o desfigurare a identităţii…“ (Vladimir Tismăneanu)

Filmarea lui Cristian Pătrășconiu de la eveniment.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email

2 COMENTARII

  1. Am trecut si pe la lansarea lui Ion Ianosi, fost si actual comunist, recenzat de un neocomunist pe numele lui, Costi Rogozanu, intr-un text luuung din care reiese ca Lenin a fot un fel de disident, ca si Ion Ianosi, iar Marx e prost citit de de “al citelea valul de anticomunsti si activisti politici”

    E recurenta o atitudine pe care am respectat-o la acest om, felul in care apara – tocmai pentru ca a citit si stie, acuzatiile in bloc, cele mai multe bazindu-se pe citate aiurea scoase din context – textele unor Marx sau Lenin. E un pasaj in care demonstreaza cum Lenin a combatut proletcultismul. Cit despre Marx, au fost multe ocaziile in care Ianosi a tot fost nevoit sa explice iar si iar chestiuni simple despre ce a insemnat marele ginditor si de ce e important sa nu-l aruncam la gunoi, mai ales in acelasi timp in care restul lumii il redescopera (a cita oara?).

    cum sa nu fie Costi indragostit de Ianosi, care spunea anul trecut:

    Capitalismul e ultima, cea mai rafinată şi mai abjectă inumanitate. El impune omenirii cele mai masive jertfe din câte a cunoscut istoria, distruge bunurile materiale ale societăţii, valorile economice, politice, etice şi estetice. Capitalismul este împărăţia tragicului adică a frumseţii neîmplnite, distruse, sfărâmate (…). Lichidarea capitalismului şi prin el – odată pentru totdeauna – a exploatării omului de către om înseamnă dispariţia sursei principale a tragicului. (…)

    Comunismul pune totul în slujba omului, el este forma supremă a umanismului. În nobila noastră luptă recunoaştem aliaţi în toţi umaniştii veritabili (…) chiar dacă umanismul lor e limitat, contradictoriu. (…) În valorificarea marxist-leninistă a literaturii occidentale, vom ţine cont permanent de acest criteriu etic-estetic esenţial: valoarea, menirea, soarta, Omul!”

    Costi scria acum nu mult timp:

    Lustraţia trebuia eliminată complet din agenda publică. Poate avea un sens în 1990. Acum e doar o stupizenie fără seamăn. E o încăpăţînare ipocrită în anticomunism, în timp ce ne luăm lovituri în plină figură de la realităţi şi instituţii cu totul diferite. Măcar ar putea citi încă o dată sondajele în care majorităţi îngrijorătoare de români îl regretă pe Ceauşescu. Ce faci cu ăştia, ce ai să le explici? Cum au ajuns să regrete o dictatură?”
    https://inliniedreapta.net/insemnare/stupizenia-fara-seaman-a-lui-costi-rogozanu/

    “Cum au ajuns sa regrete o dictatura?”, raspunsul e simplu, pentru că oameni ca tine și prietenii tăi de pe criticatac, voxpublica, antena3 și toate platformele securisto-comuniste spun de ani de zile că Băsescu e mai rău ca Ceaușescu, de dimineața pînă seara, si că viața sub “Regimul Băsescu” e mai ticăloasă decît viața sub Ceaușescu, că de fapt comunismul nu e o idee rea, ci a fost aplicată de cine nu trebuie, în loc să fie aplicată de tine, Ernu, Karnoouh, Voiculescu, iliescu, Vîntu.

    sau Ciprian Siulea:

    Din punctul meu de vedere, în ultimii 22 de ani anticomuniştii puri şi duri au fost mai agresivi, deplasaţi şi nocivi decît foştii demnitari comunişti. Şi sper, totuşi, ca obsesiile lor să devină istorie cît mai curînd, pentru că grotescul e deja copleşitor. https://inliniedreapta.net/golani-pana-la-moarte/#comment-61221

    Cum sa nu regreti comunismul cind anticomunistii sint mai criminali decit comunistii iar comunismul e “forma suprema a umanismului”, Lenin a fost un disident si Marx e prost citit de aceiasi anticomunisti “agresivi, deplasati, nocivi”?

  2. Capitalismul e ultima, cea mai rafinată şi mai abjectă inumanitate. El impune omenirii cele mai masive jertfe din câte a cunoscut istoria, distruge bunurile materiale ale societăţii, valorile economice, politice, etice şi estetice. Capitalismul este împărăţia tragicului adică a frumseţii neîmplnite, distruse, sfărâmate (…). Lichidarea capitalismului şi prin el – odată pentru totdeauna – a exploatării omului de către om înseamnă dispariţia sursei principale a tragicului. (…)

    Comunismul pune totul în slujba omului, el este forma supremă a umanismului. În nobila noastră luptă recunoaştem aliaţi în toţi umaniştii veritabili (…) chiar dacă umanismul lor e limitat, contradictoriu. (…) În valorificarea marxist-leninistă a literaturii occidentale, vom ţine cont permanent de acest criteriu etic-estetic esenţial: valoarea, menirea, soarta, Omul!”

    In fond, Rogozen face proza fara sa realizeze, adica, in felul sau stupid, are un 1% de dreptate. Ce vreau sa spun: daca stam sa “tragem de idei”, anumite, si subliniez, anumite parti ale comunismului pot fi deduse ca provenind de la crestinism (si nu invers): dorinta de a ajuta saracii, dorinta de intoarcere la un trecut ancestral (comun-sau la traditii, in alta acceptiune), egalitatea, fraternitatea, si altele. Sigur, spunand asta, nu incerc sa denigrez ideea de crestinism, ci s-o laud – pentru ca, uite, atatea notiuni diferite provin de acolo. Daca imi amintesc exact, in franta anii 40-50, exista un curent politic “socialisme chretien”, de acolo provenea si Emmanuel Mounier. Sigur, si acest tip de socialism, ca si multe altele, nu duce, nu avea cum sa duca, nicaieri. Iar Rogozen e prea ignorant pana si pt postul de dezgropator de idei moarte. Iar capitalismul cel abject este cel care il ajuta pe Rogozen sa scrie carti, scrie pe forumuri, si sa tina conferinte platite. In lipsa lui, nema Rogozen. Dar deh, trebuie sa fii capitalist, si/sau crestin, ca sa intelegi asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here