Marea exportatoare a comunismului din emisfera vestică, Cuba, care a susținut și comunismul african până în 1990, dar și răspândirea lui în America Latină până în zilele noastre, suferea în ultimii ani de o problema imensă de imagine – deși a fost mereu promovat ca un curent politic al unei lumi noi, cu oameni noi, așadar tineri, toată conducerea partidului era formată, începând încă din anii 80, de o legiune geritatrică ce sugera orice numai o lume nouă nu. Singurii tineri de la vârful comunismului cubanez erau Che Guevara și Fidel din poze. Numai că primul era repausat, iar despre celălalt trebuiau publicate din când în când dovezi că încă mai e viu.

Problema fusese comună în tot lagărul sovietic. Imaginile de la ședințele Pactului de la Varșovia din anii ’80 arătau liderii comuniști est europeni îmbătrâniți, rămași în urmă, incapabili să facă față realității care tocmai se schimba rapid. Numai văzându-i împreună și era clar că lumea lor va dispărea natural – oamenii erau la capătul vieții biologice. Să ne amintim și cum erau Ceaușescu și au lui în anii ’80.

Prima schimbare notabilă din Cuba a fost înlocuirea lui Fidel cu mai tânărul sau frate Raul, în 2008. Raul avea atunci 77 de ani iar Fidel 82. Au urmat câteva reforme economice minore dar pe care lumea le-a observat, tocmai pentru a se marca noua perioadă a comunismului condus de la Havana. În final liderii comuniști au înțeles că nu poți păcăli tot timpul pe toată lumea și, probabil cu multă durere, au hotărât să schimbe cu adevărat fața comunismului cubanez aducând în postul de președinte al țării un bărbat mai tânăr, care să pară măcar un om al zilelor noastre. În 2018 a fost ales pentru acestă misiune Miguel Diaz Canel, fost prim secretar de partid, avocat al marxismului LGBT, nemembru al familiei Castro și neparticipant la revoluția comunistă din 1959. O figură proaspătă, cel puțin raportată la mult mai bătrânii săi camarazi din conducerea statului comunist, Diaz Canel a punctat repetat la capitolul imagine atât pentru piața internă cât și pentru cea internațională. Două exemple – a susținut cauza LGBT în noua Constituție și s-a întâlnit cu reprezentații marilor companii IT ori social media din Statele Unite, în aceeași perioada în care a anunțat informatizarea Cubei. Dar în aceeași Constituție care favorizează homosexualii anunță revenirea la realizarea societății comuniste, adică la înrobirea totală a întregii populații, iar informatizarea țării rămâne poveste câtă vreme urmează o perioada foarte grea pentru economia Cubei, cu importuri drastic limitate, ceea ce va face imposibil atât transferul de tehnologie dar și simpla alimentare cu energie electrică, deoarece mare parte din aceasta e obținută in centrale care merg cu petrol importat.

Acum noua imagine a comunismului cubanez intens promovată il are frontman pe stenicul bronzat Diaz Canel care face în sfârșit legătura în timp cu tinerii Guevara și Castro din poze. Mișcarea era vitală pentru un curent politic care vinde povești și iluzii despre o lume diferită de cea veche știută, tradițională, timp în care confiscă viața personală și pâinea cea de toate zilele ale celor pe care îi ține captivi. Comunismul nu poate fi susținut cu datele realității, așadar pentru povestea pe care o vinde e vitală propaganda susținută. Dar în spatele președintelui Diaz Canel stă tot gruparea îmbătrânita a vechii elite a partidului – el nu are conducerea absolută a țării și se supune hotărârilor Partidului Comunist condus încă de Raul Castro.

În Coreea de Nord, alt bastion al comunismului întreg, se vede de asemeni o schimbare masivă de imagine, chiar dacă tânărul Kim Jong-un are intacte instinctele bătrânilor criminali comuniști, continuând neschimbată vechea linie politică juche pentru intern. Numai în primul său an în postul de șef al statului, la ordinul lui Kim Jong-un au avut loc 17 execuții publice, cea mai cunoscută fiind cea a bătrânului general Jang Song-taek, unchi și mentor al sau despre care se credea că este prea bine așezat în ierarhie ca să poată fi atins. Au mai fost executați public membri ai celor mai populare formații de muzică pop nord coreene, iar membrii familiilor lor au fost forțați să urmărească execuțiile. Tot la ordinul sau a fost executată și Hyong Song-wol, fosta sa amantă.

Imaginile din satelit au arătat că lagărele de concentrare au fost extinse. Se estimează că sunt închiși în ele, în condiții inimaginabil de dure, peste 133.000 de deținuți politici. Din Lagărul 22, situat în provincia Hamyog Nord, bine cunoscut în lumea concentraționară nord coreeană, regimul a făcut să dispară fără urmă 30.000 de deținuți, conform unui raport al Comitetului pentru Drepturile Omului în Coreea de Nord.

https://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/northkorea/10522136/Kim-Jong-un-10-ways-North-Koreas-Dear-Leader-is-different.html

Represiunea e la fel de dura ca întotdeauna în regimul Juche, iar mâncare și bunurile de larg consum lipsesc ori sunt date în doze din ce în ce mai minuscule, pe cartelă. Așadar, dacă se poate spune că s-a schimbat ceva în Coreea de Nord, s-a schimbat în mai răul știut deja din anii de mult trecuți .

Dar concomitent cu înăsprirea regimului, Kim Jong-un a încercat să se prezinte că o figura nouă, tinerească, în special pentru străinătate. Vizitele lui Dennis Rodman în Coreea de Nord au reprezentat cea mai radicală schimbare de imagine a satrapilor nord coreeni. Straniile imagini cu tânărul dictator coreean îmbrățișat de starul NBA au fost văzute peste tot la știri și au atras atenția în toată lumea.

Spre deosebire de tatăl său, care și-a ținut departe de public amantele și soțiile, Kim Jong-un și-a adus soția alături în prim planul imaginilor propagandistice. Imaginea rotofeiului dictator alături de tânăra și mult mai agreabila sa soție Ri Sol-ju a fost intens promovată și a produs un val de uimire, cel puțin în China și restul țărilor vecine. Fără să se știe mai nimic despre ea, este admirată de parte din tinerii asiatici pentru felul chic în care se îmbracă, pentru accesoriile cu care se afișează, aparent produse de firmele de lux cunoscute. Asta este, fără îndoială, o altă schimbare masivă de imagine care ar trebui să arate o figura mai caldă a crudului dictator nord coreean.

Nu în ultimul rând, Kim Jong-un a schimbat radical și felul în care se prezintă vestimentar un dictator practicant al vechiului comunism juche înaintea supușilor săi. Șeful statului comunist a putut fi văzut într-un tricou alb simplu, descheiat la gât, în vizitele sale de lucru. Imaginea unui tânăr vesel, relaxat, îmbrăcat lejer, era de neînchipuit pentru vechii dictatori comuniști nord coreeni, dar acum acesta e nouă față a șefului suprem și odată cu el, a comunismului coreean al zilelor noastre.

Vizitele între supuși ale lui Kim Jong-un sunt mult mai dese decât ale predecesorilor săi. Dacă tatăl sau, Kim Jong-il putea doar să zâmbească ciudat între militarii ori muncitorii ținuți la distanță, încremeniți în plecăciuni făcute ca înaintea unui zeu, Kim Jong-un se lasă luat în brațe de tinerii cu care se înconjoară. E fotografiat stând pe jos, turcește, între coreenii încântați la lacrimi de prezența lui. Ia copii în brațe la vizitele în grădinițe. Da cu sapa împreună cu țăranii, dar apare și în elegante costume occidentale. Publicația Vanity Fair îl numește “Emerging style star of 2018”.

https://www.vanityfair.com/style/2018/01/kim-jong-un-emerging-style-star-2018

Face băi de mulțime asemeni unui star rock și nu ar fi o surpriză să se lase prins într-un selfie făcut de muncitoarele de la vreo filatură.

E o imagine construită foarte atent, profesionist, care ar trebui să prezinte un chip nou pentru cel mai sumbru regim politic condus de un criminal la fel de întunecat ca și ceilalți dinaintea lui

În China momentului, unde de asemeni imaginea celor de la vârful partidului e foarte atent controlată, apariția președintelui Xi Jinping fără să aibă părul vopsit a produs valuri de uimire. Activiștii de la vârful Partidului Comunist Chinez apăreau invariabil cu părul vopsit negru intens, semn că sunt încă în putere, deși au toți peste 60 de ani. Imaginea ciudată a bătrânilor demnitari comuniști neavând un fir alb de păr a fost schimbată la începutul lunii martie, anul acesta, când președintele Xi Jinping, urmașul declarat al lui Mao, cum a fost declarat în rândurile partidului, a apărut având părul alb, în culoarea lui naturală. Asta a fost intepretată ca o mișcare politică de schimbare a imaginii – președintele își prezintă noua imagine de om apropiat celor din popor, timp în care lagărele de concentrare sunt iar umplute cu milioane de nevinovați și întreaga populație este iar atent supravegheată.

https://jingdaily.com/grey-president-xi/

Comuniștii vechi fac eforturi să își prezinte o imagine nouă a partidului, dar foarte apropiată de cea știută de la revoluțiile care au instaurat regimul criminal în jumătate de lume în secolul XX – oameni aparent tineri, în putere, apropiați de popor, care aduc o lume mai bună.

Nici la noi în țară comunismul nu mai vine reprezentat de cei din generația Iliescu, ci de tânăra arhitectă Oana Bogdan și de tinerii de la Demos, susținuți de doamna cumsecade Miroiu de la SNSPA.

ACP