Sunt româncă, creştină, trăiesc într-o frumoasă regiune a unei frumoase ţări, căsătorită cu un egiptean. Amândoi pasionaţi de excursii, de muzică şi ce mai e nou prin lume. Nu ne plac habotnicii creştini, fundamentaliştii islamici, rasiştii şi cei ce schimbă religia ca pe un maieu murdar. La fel prea-deştepţii care au ajuns la suficienţă vecină cu prostia.
În rest, avem relaţii cordiale cu toată lumea…
Numele ei in blogosferă este Abbu, iar uneori comentează şi pe acest sit.
Adevărul este că de data asta îmi vine greu să scriu, cu toate că lucrurile îmi apar destul de clare.
Îmi vin în minte tineri, studenţi, cu dragoste şi dorinţa de a avea legătură cu lumea din jur, îmi vin în minte oameni săraci şi deprimaţi de 30 de ani care mai mult de 2 dolari pe zi nu au ce pierde dacă se revoltă.
Şi au făcut-o, haotic la început, apoi au simţit cheagul situaţiei şi nemaipomenita şansă să reuşească.
Dar văd şi altele.
Agitatori bine hrăniţi, bărboşi şi crunţi care deşi nu reprezintă oficial pe nimeni, nu este greu să-i ghiceşti.
Stăpânii lor islamici stau în umbră şi aşteaptă momentul prielnic.
Şi iar mă întorc la primii care strigă „jos Regele”, dar nu au pe cine să pună în frunte să strige şi „traiasca Regele” .
Am simpatii şi am temeri.
Temeri că cele mai moderne arme primite de la americani ajung pe mâna fundamentaliştilor, aşa cum au ajuns şi în mâna talibanilor.
Temeri că un pilon solid al lumii arabe, cea mai mare şi populată ţară arabă, va ajunge în haos.
Haos care pare să se întindă şi să ajungă la ceea ce părea trecut deja în istorie: marea ummah a arabilor – o ţară,un coran, un judecător.
Această pată neagră se întinde ca uleiul revărsat dintr-un petrolier eşuat din încăpăţânarea căpitanului şi a tăcerii navelor din jur la semnalele lui de alarmă.
Adevărat că mi-e greu să scriu. Iar mă gândesc la tinerii şi studenţii care, cu toată dorinţa lor, nu vor avea legătură cu lumea din jur şi iar mă gândesc la oameni săraci şi deprimaţi de 30 de ani, care vor continua să fie săraci şi deprimaţi, doar că li se vor mai adaugă câteva posturi şi rugăciuni în plus. Mă gândesc la femeile lipsă de pe străzi care ştiu înaintea tuturor ce înseamnă reuşita revoluţiei, când singura schimbare venită este una rea: intrarea în khomeinizarea societăţii, iar ele vor fi cel mai tare lovite de soartă şi de pietre, dacă cumva se vede vârful piciorului sau pantalonul dedesubt.
Încerc să caut modelul noii situaţii ce se va crea şi nu ştiu unde.
Poate în Arabia Saudita, care este nucleul islamizării musulmane şi de unde se pompează în lume bani pentru „cumpărarea” sufletelor la islam, în timp ce mai mai-marii din culise, la adăpost de indiscreţii, sfidează tot ce e islamic prin comportarea lor mondenă.
Odată, la o şcoală, un profesor netalentat trebuia dat afară la cererea ministerului.
Dar directoarea se opunea. Nimic nu a ajutat, nici rugăminţile părinţilor şi nici presiunea şefilor.
Întrebată de ce, ea a răspuns:
– Adevărat că este rău. Dar cel puţin îl cunoaştem.
Romanian
12 comentarii
Corneliu
31 ianuarie 2011Pentru Abbu:
Din nou, un minunat comentariu, transformat acum in articol, plin de suflet, plin de adevar autentic, mergand drept la inima si la minte.
O mica observatie: ai amintit de 30 de ani de opresiune. Sunt insa mult mai multi si nu a fost nimic deosebit in regimul Mubarak.
Dictatura egipteana nu a inceput cu Mubarak si n-as crede ca se va termina cu el. Predecesorii lui din timpurile mai apropiate, Saadat, Nasser, Faruk au fost la fel de dictatori, poate si mai rai. Ca sa nu mai vorbim de intreaga istorie egipteana in care n-a existat niciodata altceva. Nu numai 30 de ani, nici 300 si nici 3000, ci intreaga istorie.
Numai ca acum revolta maselor egiptene se datoreste unor elemente suplimentate. Cel mai important din ele este disproportia dintre cresterea exploziva a populatiei (depasind la ora asta 80 de milioane, cu o suprafata locuibila si cultivabila cat 7 judete romanesti) si capacitatea de a o hrani si de a-i asigura un trai decent si locuri de munca.
Si deoarece egiptenii, precum si ceilalti arabi prefera un regim autoritar unei democratii cu care n-ar sti ce sa faca, urmatorul regim va fi tot de acelasi gen, solutii economice viabile nu vor exista, dar oamenii vor fi convinsi prin forta si intoxicarea creierului ca schimbarea facuta este ceeace si-au dorit.
Nu este de exclus ca diversiunea islamica sau/si belicoasa a posibilului nou regim (nu imediat) va face pe egipteanul de rand, cel iesit azi sa „demonstreze”, adica printre altele sa vandalizeze, sa jefuiasca, sa incendieze, toate in numele revolutiei, sa creada ca idealurile sale s-au implinit.
bugsy
31 ianuarie 2011Abbu, felicitari!
Sper ca egiptenii sa aleaga bine.
Au doua optiuni: regim dictatorial (Mubarack) sau islam fundamentalist (Fratia Musulmana)!
Ceea ce se incearca acum, scoaterea in fata a unui lider al revoltei – El Baradei – cred ca este o gluma proasta.
Ce ar pierde Egiptul daca alege Fratia…?
In aceasta perioda, cand au inceput revoltele in Cairo, Alexandria, etc, in Egipt se aflau 20.000 turisti britanci. Plus alte zeci de mii americani, nemti, francezi, israelieni, ….., romani! Toti acestia vor vedea piramidele (si celelalte minuni al Egiptului) doar la National Geographic daca la Cairo se instaleaza un imam in fruntea statului!
George Daniel
31 ianuarie 2011Abbu are o formulare care bate toate analizele scrise in presa romana, in ultimele zile:
„Femeile stiu foarte bine ca incepe era intunericului si ca atare stau acasa”.
Corneliu
31 ianuarie 2011Oricum, femeile stiu ca vor fi inregimentate mai devreme sau mai tarziu ca acestea din poza: http://3.bp.blogspot.com/_v2sR…..2-copy.jpg
Poza e luata din blogul lui Abbu si creditul ii apartine.
Israelianca
31 ianuarie 2011Abbu, exceptional!!!
Ma uimeste si ma intriga atitudinea Americii, madama Clinton care „vrea”, America „vrea” asa si pe dincolo. Tupeul si timpenia americanilor incep sa intreaca limitele imaginatiei.
Bogdan
31 ianuarie 2011Da… Scriu din israel… Am fost deja concentrat in liban, gaza si ramallah… Peste tot am vazut acelasi lucru, dati jos dictatorii si inlocuiti cu altii si mai cruzi, hizbollah si hamas. Aceeasi soarta o va avea si egiptul… Fratii musulmai vor urca la tron.. Si iar vom avea razboi…dar israelul nu v-a da inapoi si vom lovi citvom putea noi de tare inapoi. Viitorul e negru , il vedem noi de aici de la jerusalem
Roland Berger
31 ianuarie 2011Abu, I knew (on-line) someone like you.a woman called Pusha,with two beautifull twin girls.She was planning to go and marry an Egyptian man. I hope that she did it,and that they are happy now- that is,they were happy until this revolt begun. I do not think in a geopolitical form now,just hope that she,her husband and the girls are safe today.As for what the future will bring - sint multe sanse ca fundamentalismul musulman sa devina preponderent,in which case there will be no more peace. Pity - for Sadat,and for Begin,and for the thousands that died in the wars so far,and for those that will die later on. Because die they will.
calehari
31 ianuarie 2011Felicitari Abbu , pentru un articol scris cu sufletul . ” Haos care pare sa se intinda si sa ajunga la ceea ce parea trecut in istorie : marea ummah a arabilor – o tara , un coran , un judecator . ” Glumind amar , putem spune ca ne asteapta ” ordnung und disziplin ” si nu Haos-ul .
abbu
31 ianuarie 2011Multumesc lui Costin,multumesc lui Corneliu,amandoi m-au sustinut cu caldura si intelegere.
De asemeni celor ce mi-au facut onoarea de a citi si comenta,cele scrise cu adevart din inima,care bate cu ingrijorare si speranta pentru tara mea,dar si pentru alti oameni onesti,simpli,muncitori si greu incercati de viata.
…..
Asa cum vad eu lucrurile,imaginea Israelului este serios compromisa in lume.
In parte datorita americanilor, total nepregatiti si nepotriviti sa mai rezolve probleme actuale sis majore ale omenirii,iar in al doilea rand datorita faptului ca a devenit usor de a fi pus cu spatele la zid.
Adica este usor de a fi pus in situatii critice, fara alta iesire decat una care sa nemultumeasca opinia publica si sa irite orgoliile celor ce vor sa traiasca in linistea lor pastorala.
Semnalul de alarma insistent ce il trage Israelul de atat de multa vreme, trece ca de obicei pe langa urechiile astupate cu ceara political-corectului ale Europei si Americii,facandu-l sa apara ca fiind generatorul tuturor relelor pe lumea asta.
Situatie periculoasa ,mai ales cand depinzi de o alianta,depinzi de un om si de bizui doar pe incapatanarea ta de a supravietui.
In inima mea mai este loc….Bun venit Israel !
Vlad M.
31 ianuarie 2011Ai incredere, Bogdan, Israelul a trecut prin perioada incomparabil mai grele si a invins. Have faith!
Roland Berger> Let’s wait and see what happens. Mubarak ain’t finished yet.
Pataphyl (Andrei R.)
31 ianuarie 2011Viorica Abbu, fii binecuvîntată! Subscriu fără rezerve la comentariul (#3) lui George Daniel. Venirea ta pe blogul nostru a adus sinceritate, curățenie sufletească, curaj! Îți mulțumesc.
florentza
31 ianuarie 2011Este un proverb care spune ; Cand trebuie sa alegi intre 2 „rele” , alegi ,”raul” mai mic. Privind din afara Egiptului si a lumii musulmane, nu prea vad o democratie in nici una din tarile musulmane. Gandind la acesta ,intre Mubarak si ” Fratii Musulmani ” l-as alege pe Mubarak. Ar fi foarte trist ca unul din acesti tineri sa ajunga sa se sinucida in numele lui „ALAH”. ….ce au dorit mare parte dintre iranieni …si cu ce s-au ales.!