Cetăţenia română pentru moldoveni

    10

    Evenimentele care au avut loc în Basarabia în luna aprilie nu au reuşit să modifice în mod fundamental gradul în care opinia publică românească este capabilă de a interpreta în mod inteligent relaţia României cu Republica Moldova. În plin conflict diplomatic Chişinău – Bucureşti, la televizor şi în presă au fost reluate cu lejeritate vechile clişee, în special cele care făceau referire la problema cetăţeniei. Amatorismul, lichelismul şi politicianismul şi-au dat mâna încă o dată pentru a arunca în derizoriu tema: ba că “rusificaţii” vor să îşi “tragă” cetăţenie pentru a fugi în Europa, ba că iresponsabilul Băsescu încearcă să politizeze la maxim momentul, complet indiferent la golirea Moldovei de români şi la radicalizarea separatismului de la Tiraspol, consecinţe directe ale deciziei diplomaţiei române de a înlesni acordarea cetăţeniei române.

    Pentru a demonta aceste elucubraţii, vă propun spre lectură excelentul articolul al lui Dan Dungaciu, “Cetăţenia română pentru moldoveni”, apărut în Foreign Policy România, nr. 10, mai-iunie 2009, p. 80-83.


    Cetăţenia română pentru moldoveni de Dan Dungaciu
    S-a spus de nenumărate ori că grila principală prin care trebuie developate orice evenimente de la Chişinău trebuie să fie geopolitică. Actuala criză de la marginea spaţiului euro-atlantic a devenit o veritabilă hârtie de turnesol pentru diverse atitudini, viziuni sau proiecte politice regionale. Suntem într-un punct mort. Unul în care intenţiile, dar, mai ales, eşecurile trebuie contabilizate. Să încercăm sa facem asta – cu ochii, totuşi, la viitor.

    Caragiale versus Havel la Chişinău
    A făcut vâlvă, la vremea lui, Eseul lui Vaclav Havel, “Puterea celor fără de putere”, unde viitorul preşedinte vorbea, frumos, despre modul de a “trăi în adevăr” sau despre “fantoma care bântuie Europa de Est – adică cea a dizidenţei”. Acest tip de atitudine, pe care cehul îl detalia, ar fi fost decivisă în schimbările din 1989-1990. Asta era teza.

    Cu siguranţă, nu toţi cei care au citit la vremea respectivă eseul lui Havel au fost de acord cu autorul – dar aerul patetic, sentimental şi triumfător se plia pe o atmosferă de victorie anti-comunistă, totuşi, optimistă. Ce te costă să te declari, un pic, naiv?

    Imaginaţi-vă însă un tânăr basarabean citind, zilele acestea, eseul dizidentului ceh. Cu siguranţă reacţia ar fi alta şi nimic din toleranţa lectorului anilor ’89-’90 nu ar mai exista. Cinismul cu care se cnfruntă “cei fără de putere” de la Chişinău pulverizează orice iluzie. Lumea “bună” a tăcut, perfid, pretextând Paştele catolic, schiul sau alte motivaţii din aceeaşi categorie.

    Minciuna stă astăzi cu regele la masă. În realitate, în acest spaţiu, nu Havel rămâne reperul politologic – dacă o fi fost, cu adevărat, vreodată – ci… Caragiale. În nemuritoare sa piesă – mai sus citată – a fixat paradigma revoluţiilor răsăriten fără greş. “Revoluţiile”, atâtea câte sunt, trebuie să aibă “voie de la poliţie” sau “să fie anunţate la gazetă”- Altminteri sunt (doar) risipă de entuziasm, puritat sau angajamente morale. Este ceea ce tinerii aceia curaţi şi exasperaţi de la Chişinău au învăţat pe pielea lor. În Est, a fi “fără de putere” înseamnă chiar să nu ai putere. Această lecţie le-a fost administrată basarabenilor nu doar de Federaţia Rusă sau de Vladimir Voronin, nu doar de Papuc (Ministru de interne) sau Ştirbu (şeful Comisiei Electorale Centrale), dar – vai! – şi de instituţii regionale sau instanţe mondiale.

    Eşecul Politicii de Vecinătate
    Evenimentele din stânga Prutului şi modul în care au reacţionat autorităşile ar fi cazul să aducă în discuţie sinceră şi un alt eşec: cel al Politicii Europene de Vecinătate. În cazul R. Moldova, lucrurile sunt şi mai complexe. În octombrie 2005, la Chişinău s-a inaugurat prezenţa Delegaţiei Comisiei Europene, prilej cu care s-a semnat un memorandum privind lansarea unei misiuni la frontiera UE (EUBAM). Tot în 2005 s-a adoptat planul bilateral de Acţiuni RM-UE. Între timp a apărut şi un Centru Comun de Vize (la Ambasada Ungariei), un reprezentant special al UE pentru Republica Moldova, ulterior au fost acordate preferinţe comerciale autonome şi s-a relaxat regimul de vize.

    Unde suntem după patru ani de aplicare a acestor politici în regiunea estică? Câţi bani s-au cheltuit şi cu ce efecte? Cu cât s-a democratizat acest spaţiu? Este el mai aproape de valorile europene? A fost, până una alta, eficace un asemenea instrument?

    Ce s-a petrecut la Chişinău a arătat că, mai degrabă, NU. Evoluţiile de acolo – dar şi cele din Ucraina sau Georgia – arată că implicarea UE în spaţiul estic nu a mers direct proporţional cu democratizarea acestor spaţii. Desigur, nu Bruxelles-ul în sine trebuie blamat pentru asta. Dar e clar că undeva s-a greşit – că există o carenţă de viziune şi că poticnirea de pe Prut trebuie să fie prilej de reevaluări.

    Republica Moldova cade de pe harta european
    Macinată de propriile crize şi neputinţe, Europa instituţională nu doreşte să intre în nici o bătălie majoră în numele vecinătăţilor ei. Vrea stabilitate, nu extindere. Din această perspectivă, Summitul Parteneriatului Estic de la Praga este un veritabil test. Ce va reprezenta invitarea Moldovei? O Victorie a diplomaţiei de la Chişinău? Nu. Dimpotrivă! Invitarea Chişinăului în acest Parteneriat – alături de state (Belarus, Armenia sau Azerbaidjan) şi lideri pentru care democraţia e doar o vorbă goală (Alexander Lukaşenko, Serzh Azati Sargsyan – a cărui preşedinţie are în cont zece persoane decedate – şi Geidar Aliev – prin referendum mandatul său prezidenţia este fără limită) este un semn limpede.

    Republica Moldova este asimilată, încă o dată, în cadrul acestui “pachet” fără şanse pentru integrare. Un stat cu proxi euro-atlantică, latin, care vorbeşte o limbă oficială a UE cade acum de pe harta Europei şi rămâne în zona gri, a stabilităţii fără dezvoltare. Asta înseamnă, în realitate, invitaţia Chişinăului la summitul de la 7 mai. Republica Moldova nu se va mai compara cu România sau cu statele baltice, ci cu Belarusul, Armenia sau Azerbaidjanul.

    Ce e de făcut? Cetăţenia ca mecanism de integrare europeană
    În faţa acestei crase lipse de proiect faţă de Republica Moldova, poziţia României, exprimată prin discursul preşedintelui Băsescu, este cea a “cetăţeniei române” în regim de urgenţă pentru basarabeni.

    Ce înseamnă asta? Subiectul – trebuie să o spunem din plecare – stă sub semnul unor simple impresii, distorsiuni sau clişee. Totuşi, peisajul este incontestabil mai complex şi desfide simplificări. Doar un exemplu, din multele care stau la îndemână şi care arată cât de plină de clişee este percepţia noastră faţă de asumprile identitare din Republica Moldova. În cadrul “Barometrului de Opinie publică – noiembrie 2007” (IMAS-IPP), fiind întrebaţi care este principalul motiv pentru care intenţionează să obţină sau deja au obţinut cetăţenia română, 48,5 la sută din respondenţi au răspuns că au nevoie de cetăţenie pentru a se deplasa liber în România, 32 la sută – pentru că se simt români, 10,2 la sută – pentru a se putea deplasa liber în UE şi doar 7,0 la sută – pentu a pleca să muncească peste hotare.

    Asta spun cifrele. Problema este următoarea: de ce percepţia publică este astăzi dominată de ideea că basarabenii vor cetăţenia (doar) pentru a pleca în Occident? Pe ce se bazează această idee? Că există o asemenea opţiune este evident. Dar că ea este unică sau chiar dominantă, nu.

    În esenţă, chestiunea acordării cetăţeniei nu este încorsetată de nici un aquis communitaire (după cum arată şi recenta decizie a Franţei de a modifica procedurile de acordare acetăţeniei, pentru a reduce termenele). De aceea este nevoie ca măsura să fie bine şi convingător argumentată. Iar pentru un mesaj coerent al Bucureştiului şi o percepţie corectă la nivelul instituţiilor euro-atlantice, problema cetăţeniei române trebuie pusă pe trei paliere.

    Trei clişee faţă de chestiunea cetăţeniei române
    Primul clişeu legat de acordarea cetăţeniei este naţionalizarea a acestui gest. Problematica acordării cetăţeniei române pentru cetăţenii Moldovei trebuie pusă – la Bucureşti, la Chişinău sau la Bruxelles – în contextul europenizării republicii, ca soluţie eficientă pentru obţinerea acestui obiectiv. Fără să fie singura soluţie pentru europenizarea Republicii Moldova, cetăţenia română este indiscutabil parte a soluţiei. Acordarea cetăţeniei române, implicit europene, va induce o dinamică în interiorul societăţii din Moldova care, din păcate, acum nu există. Şi nu se vede deocamdată de unde ar apărea ea. Este vorba despre acel factor dinamizator car mişcă o societate sau generează o tensiune pozitivă în interiorul ei. Acel factor lipseşte acum, iar acordarea cetăţeniei române ar putea fi acel catalizator. Cineva cu paşaportul românesc în buzunar este mult mai relaxat, în primul rând psihologic, pentru viitorul lui şi al copiilor lui. O parte din timorarea pe care o poate resimţi cineva în raport cu autorităţile, diverse instituţii, birocraţia de aici – fie că este om de afaceri, intelecutal, mic întreprinzător etc. – dispare. Sau se diminuează semnificativ. Orice s-ar întâmpla, el ştie că există o protecţie – element care funcţionează într-o primă instanţă, la nivel psihologic. Un element care nu trebuie neglijat, nici la Chişinău sau Bucureşti, dar nici la Washington sau la Bruxelles, în condiţiile în care s-au înregistrat atâtea proiecte eşuate aici şi în condiţiile în care europenizarea şi modernizarea merg atât de dificil…

    Al doilea clişeu ideologic este cel după care acordarea cetăţeniei române ar “goli” Moldova. Şi, implicit, s-ar repopula acest teritoriu cu slavi, în special ruşi. O asemenea afirmaţie este o aberaţie, nu numai pentru că nimeni nu a făcut demonstraţia legată de ce anume ar genera un “exod” al ruşilor în Moldova, dar şi pentru că statisticile din anul trecut arată limpede că un asemenea “exod” spre aceasta ţară nu există. Dincolo chiar de acest argumente, afirmaţia că cetăţenia rămână goleşte Moldova este o eroare. Nu cetăţenia goleşte republica, ci mecanismul vizelor, generează, mai degrabă, aşa ceva! Având cetăţenia română, problema respectivei persoane nu mai este cum să plece mai repede din Moldova, dacă vrea să facă asta, căci problema obsesiei plecării în Vest nu se mai pune. Poate pleca oricând. Prin urmare, chiar şi când pleacă să muncească, este mult mai probabil să se întoarcă acasă şi să încerce să trăiască european acolo, să asigure prosperitate lui şi copiilor lui, chiar să clădească o afacere, decât să se stabilească undeva în Occident sau în Româna cu ipoteza revenirii cândva, nu se ştie când. Această protecţie psihologică nu poate fi dată numai de procesul umilitor în care eşti implicat, de fiecare dată când aplici, oriunde aplici… Prin urmare, cel care are (doar) viză este candidatul principal la stabilire- mecanismul care goleşte Moldova, nu cetăţenia.

    Al treilea clişeu este faptul că cetăţenia română ar periclita, chipurile, soluţionarea problemei transnistrene. Iarăşi, eroare! Dacă dăm înapoi filmul evoluţiilor acestui conflict vom vedea că problematica cetăţeniei române nu a jucat, practic, nici un rol. Cei care susţin contrariul vor trebui să ne explice cum se face că, deşi poziţia pro-rusă de după 2001 a preşedintelui Voronin şi a Partidului Comuniştilor a coincis, practic, cu perioada în care abordarea cetăţeniei române a fost blocată, nu s-a sesizat nici un progres în soluţionarea conflictului transnistrean? Pentru că ar fi fost îndeplinite toate condiţiile, în această perspectiva: pro-rusism şi anti-occidentalism din punct de vedere politic la Chişinău şi, concomitent, decuplarea de România, inclusiv prin stoparea procesului de acordare a cetăţeniei. Şi rezultatul a fost nul. A cupla acordarea cetăţeniei române cu soluţionarea conflictului transnistrean e o ţintă falsă.

    Mai mult. Cetăţenia română este un instrument care, direct sau indirect, ajută la soluţionarea problemei. Acordarea cetăţeniei române este un instrument care ar face Moldova mai atractivă pentru populaţia din Transnistria din două puncte de vedere. În primul rând direct – mulţi transnistreni vor cetăţenia română! -, a doua oară indirect. Dacă suntem de acord că cetăţenia română este un factor de europenizare şi modernizare al republicii, atunci acest mecanism va fi unul care va contribui la creşterea atractivităţii malului drept al Nistrului pentru cei care locuiesc pe malul stâng. Atractivitatea care, din păcate, deocamdată nu există. Şi această carenţă rămâne un impediment major în soluţionarea problemei.

    Faptul că Tiraspolul s-ar opune unui asemenea gest este iaraşi irelevant. Dacă ar fi să construim politici euro-atlantice exclusiv pe ce spune Igor Smirnov ar trebui, ca prim lucru, să schimbăm formatul de negocieri în chestiunea transnistreană. Titlul de persoane non-gratae în Transnistria aplicat de liderul nerecunoscutei republici ambasadorilor SUA şi al Cehiei la Chişinău şi reprezentantului UE pentru Republica Moldova a dat un semnal clar: SUA şi UE nu au ce căuta (nici) la tratative…

    Tertium non datur
    Dacă ar fi să dăm un nume eşecului occidental în Est acesta ar fi “integrare fără europenizare”. Adică tentativa – azi eşuată – de a crede, naiv, că e posibil să ţii sub control aceste spaţii fără să le obligi, prin condiţionalizări dure, să se democratizeze, aşa cum ai făcut la vremea lor cu alte state răsăritene.

    Prima conclzuie: lipsa de sincronizare între “morcov” şi “băţ” a devenit endemică şi generatoare de eşec. A doua: nu poţi democratiza vecinătăţile tale dacă nu te interesează, în realitate, să ţi le asumi până la capăt. Altfel, şi le asumă altcineva! A treia concluzie: “Puterea celor fără de putere” nu există peste Prut. Există doar fie puterea Vestului, fie cea a Estului. Tertium non datur.

    Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

     
    Print Friendly, PDF & Email

    10 COMENTARII

    1. Ce fel de intrebare mai e si asta? Sigur ca mai e teritoriu romanesc, doar aceasta calitate nu necesita aprobare de la Chisinau, Moscova, Bruxelles sau Washington.

    2. Da, frumos scris, insa problema noastra este ca toti vorbesc, si doar vorbesc … si in fapte? cine s-a dus la ureche lui basesc sa-i zica, bah ai zis ca dai cetatenie? so? da-o

    3. Poate ca au fost si oameni care s-au dus si i-au spus lui Basescu. Problema este ca politicienii romani sunt fie lasi, fie incompetenti. Tocmai de aceea ramanem la vorbe. Mai grav e cand nici macar nu mai ne sinchisim sa vorbim.

    4. silviu,
      Informatii pe situl http://www.basarabeni.net:

      Acte Cetatenie
      Acte necesare pentru foştii cetăţeni români care au dobandit cetatenia romana prin nastere sau prin adoptie si care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţi de gr. I, II şi III ai acestora. (Art. 10 indice 1 din Legea nr. 21/1991)
      ACTE NECESARE
      1. Buletinul sau cartea de identitate în copie legalizată sau „conform cu originalul”; cu semnătura în clar a consulului (diplomatului) care primeşte cererea şi ştampila rotundă, în cazul depunerii la misiunile diplomatice ale României sau Consulatele României în străinătate. (pentru persoanele căsătorite cu cetăţeni români este necesară o copie legalizată a buletinului sau a cărţii de identitate a soţului);
      2. Cazier judiciar din România;
      3. Cazier judiciar din străinătate, cu traducere în limba română, legalizată (unde este cazul);
      4. Acte de stare civilă (certificat de naştere, căsătorie, deces sau divorţ) în copii legalizate pentru titular şi ascendenţi (părinţi, bunici), foşti cetăţeni români;
      5. Declaraţie personală, autentificată la notar sau consulat din care să rezulte dacă a mai depus sau nu o altă cerere de redobândire a cetăţeniei române;
      6. Declaraţie personală autentificată la notar sau consulat din care să rezulte că în prezent nu întreprinde şi nu sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept, ori a siguranţei naţionale şi nici în trecut nu a desfăşurat asemenea activităţi;
      7. Declaraţie personală autentificată la notar din care să rezulte menţinerea domiciliului în străinătate sau stabilirea domiciliului în România;
      8. Certificate de stare civilă în copii legalizate pentru copiii minori ai solicitanţilor
      9. Acordul soţilor pentru redobândirea cetăţeniei de către copiii minori, dat prin declaraţie autentificată la notar;
      10. Consimţământul minorilor de peste 14 ani pentru redobândirea cetăţeniei române dat prin declaraţie autentificată la notar în prezenţa unui părinte;
      11. Dovada reşedinţei sau a domiciliului în România eliberată de Oficiul Român pentru Imigrări din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în copie legalizată, pentru persoanele care se află în această situaţie (elevi, studenţi, salariaţi, oameni de afaceri etc.) dacă cererea este depusă direct la Ministerul Justiţiei – Direcţia Cetăţenie.

      TAXE

      · Nu se percep taxe

      IMPORTANT:

      ■Toate actele se depun într-un dosar cu şină.
      ■CERERERILE SE DEPUN PERSONAL şi doar în cazuri temeinic justificate prin acte doveditoare de un reprezentant legal (mandatar sau avocat)!
      ■CERERILE SE PRIMESC NUMAI ÎNSOŢITE DE TOATE DOCUMENTELE
      ■CERERILE SE DEPUN LA AMBASADA ROMÂNIEI DIN ŢARA DE DOMICILIU!
      ■CERERILE POT FI DEPUSE LA MINISTERUL JUSTIŢIEI – DIRECŢIA CETĂŢENIE DE CĂTRE PERSOANELE CARE AU DOMICILIUL SAU REŞEDINŢA ÎN ROMÂNIA, DUPĂ OBŢINEREA DREPTULUI DE ŞEDERE, RESPECTIV AL DOMICILIULUI ÎN ROMÂNIA.
      ■Datele de stare civilă din documentele depuse trebuie să corespundă cu cele din certificatul de naştere !
      · Nu este necesară apostilarea pentru documentele din Rep. Moldova şi cele din Ucraina.

    5. Radio Vocea basarabiei despre acordul semnat astazi de Romania si Republica Moldova:

      Prim-ministrul Vlad FILAT şi Prim-ministrul în exerciţiu al României, Emil BOC au semnat astăzi Acordul cu privire la micul trafic la frontieră

      Evenimentul a avut loc în cadrul vizitei de lucru pe care premierul Vlad FILAT o întreprinde la Bucureşti în zilele de 13-14 noiembrie. Semnarea Acordului a fost precedată de o între vedere tet-a-tet a celor doi Premieri, după care a urmat o şedinţă în plen a delegaţiilor celor două ţări.

      De asemenea, Prim-ministrul Vlad FILAT şi Prim-ministrul în exerciţiu al României, Emil BOC, au făcut declaraţii de presă.

      Vlad FILAT şi Emil BOC şi-au exprimat speranţa că această vizită la Bucureşti va pune începutul dezvoltării relaţiilor bilaterale între Republica Moldova şi România.

      Emil BOC a declarat că indiferent cine este la guvernare în România şi cine va cîştiga alegerile, România va fi tot timpul un prieten al Republicii Moldova.

      Premierul în exerciţiu al României a spus că cele două ţări au multe lucruri în comun, de la tradiţii şi istorie pînă la tendinţa spre valorile europene.

      Emil BOC a spus că acum este momentul oportun pentru relansarea relaţiilor bilaterale, menţionînd că Acordul cu privire la micul trafic la frontieră va permite desfăşurarea unor activităţi specifice, ce vor fi un prim semnal al relansării relaţiilor dintre cele două state.

      Prim-ministrul Vlad FILAT a declarat că guvernarea de la Chişinău este conştientă de responsabilitatea cei revine atît pentru relansarea relaţiilor bilaterale, cît şi pentru asigurarea integrării Republiciii Moldova în Uniunea Europeană.

      Premierul a menţionat că a venit timpul ca în relaţiile dintre Republica Moldova şi România să se treacă de la declaraţii la fapte concrete.

      Vlad FILAT şi-a exprimat convingerea că relaţiile dintre Republica Moldova şi România se vor dezvolta în interesul cetăţenilor.

      Tot astăzi la Bucureşti au fost semnate Protocolul la Acordul cu privire la protejarea reciprocă a investiţiilor şi Acordul cu privire la punctele de trecere a frontierei de stat.

      Din declaratia lui Emil Boc de la conferinta comuna:

      “În privinţa cetăţeniei: România respectă legislaţia pe care a adoptat-o. În acelaşi timp, din punct de vedere administrativ am decis şi am adoptat un memorandum în guvern ca, începând cu 2010, să restructurăm activitatea agenţiei care acordă cetăţenia, astfel încât să scurtăm la maxim cinci luni durata acordării cetăţeniei de la momentul depunerii cererii până la momentul finalizării întregii proceduri, având în vedere mecanismele birocratice care au stat, în decursul timpului, în calea acordării mai rapide a cetăţeniei potrivit, repet, prevederilor legale.

      În privinţa taxei consulare, este o problemă birocratică. Am discutat-o astăzi şi cu ministrul de externe, care a primit mandat expres din partea mea ca, mâine, să studieze cu colegii din Ministerul Afacerilor Externe interpretarea textului respectiv. Pentru că la prima abordare se pare că e vorba de o interpretare a unui text şi că, în fapt, acest lucru poate fi rezolvat fără nici o altă intervenţie guvernamentală sau legislativă. Dacă va fi nevoie, însă, de o modificare legală, o vom face, pentru a asigura, pe de-o parte, egalitate de tratament iar, pe de altă parte, un cuantum decent – aşa cum a fost şi până acum – în privinţa taxelor consulare pentru studenţii Republicii Moldova care studiază în România.

      Vă asigurăm că vom reveni la normalitate şi că vom evita apariţia unor asemenea unor situaţii precum cele sesizate astăzi la Universitatea Dunărea Galaţi. Colegii mei studiază, în acest moment. La prima vedere, avem doar o interpretare extensivă de către cei de acolo cu privire la prevederile legale.”

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here