FUNDATIA IOAN BARBUS

Conservatorism anticapitalist

E un site „conservator” recent: A Treia Cale. Folosesc ghilimelele întrucît am dat peste următoarea stupizenie (pagina „Concepţiile noastre”, secţiunea „Suntem împotriva”):

[Suntem impotriva] Sistemului capitalist:

Pentru că capitalismul înseamnă înrobirea spiritului şi înlocuirea valorilor supreme cu valorile materiale. Capitalismul înstituie averea drept unicul criteriu de ascensiune socială, favorizând ascensiunea în ierarhia socială a elementelor degradate şi marginalizare a persoanelor cu calităţi şi caracter.

Prima calitate a autorului acestei stupizenii este afinitatea cacofonică. A doua, resentimentul juvenil. A treia, generalizările aiuritoare.

Capitalismul nu înseamnă înrobirea spiritului. Nu există nici o contradicţie între spiritualitate şi creaţia de bunăstare materială. Sau, pe scurt, între capitalism şi creştinism. Autorul confundă lăcomia – un păcat major – cu activitatea economică a individului liber şi responsabil. Capitalismul nu se bazează pe lăcomie, ci pe încredere, schimburi mutual benefice şi amînarea gratificării materiale.

Capitalismul nu instituie averea drept unic criteriu de ascensiune socială. Dacă ar fi fost astfel, un Bill Gates ar fi fost imposibil. Sau Steve Jobs, dacă firma Apple vă place mai mult. Gates şi Jobs au pornit de la zero; nu au moştenit nici o avere care să le dea vreun avantaj în competiţia capitalistă. Ascensiunea lor extraordinară se datorează viziunii strategice suplinită de inventivitate tactică şi muncii serioase şi îndelungate.

Capitalismul nu favorizează ascensiunea „elementelor degradate şi marginalizarea persoanelor cu calităţi şi caracter”. Autorul confundă capitalismul de stat şi cumetrie practicat în România cu capitalismul real, practicat cu succes timp de mai bine un secol în Occident. Da, strugurii sînt acri pentru mulţi români, dar nu capitalismul e de vină. Capitalismul cere caracter şi calităţi, dar cere şi condiţii care să le permită să se manifeste: un sistem legal clar, simplu şi eficient în privinţa protecţiei proprietăţii, corupţie cît mai puţină, transparenţă şi predictibilitate în justiţie şi politică, birocraţie simplificată şi uşor de tras la răspundere, un stat garant al imparţialităţii sistemului capitalist şi nu dispecer de favoruri economice către o clientelă oligarhică.

Dar în România totul e „original”. De ce n-ar fi şi „conservatorismul”? Că de, capitalismul e pentru stricaţi. Conservatorii authotoni se roagă la para mălăiaţă.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Emil Borcean

Emil Borcean

6 comentarii

  1. Imperialistu'
    28 septembrie 2009

    Emil, conservatorismul nu e musai sa fie capitalist. ???? De altfel, doar recent a ajuns sa priveasca mai bine capitalismul si asta doar sub presiunea crescanda a socialismului. Nu e insa momentul pentru a da cu toate tunurile in capitalism, doar pericolul cel mai mare vine din alta directie. In locul lor, m-as preocupa mai putin de capitalism – cu atat mai mult cu cat are la baza multe valori conservatoare, cum ar fi munca si proprietatea privata – si as face tot ce mi-ar sta in putere pentru a sublinia falimentul moral si economic al socialismului.

  2. emil
    28 septembrie 2009

    Nu poti fi conservator socio-cultural si socialist economic… doar daca ai un fetis pentru struto-camile. La fel, nu te poti pretinde conservator si in acelasi timp repudia capitalismul in termeni care denota analfabetism economic cras… doar daca esti imun la ridicol.

  3. Imperialistu'
    28 septembrie 2009

    Sigur, termenii folositi sunt foarte importanti, dar a treia cale nu e socialism propriu-zis. Ar putea fi un soi de corporatism sau de distributism.

  4. Horia C.
    28 septembrie 2009

    In plus, sa nu uitam ca exista o suita de importanti intelectuali conservatori care repudiaza (cu masura, bineinteles) efectele uneori monstruoase ale capitalismului. Sa nu uitam ca de cele mai multe ori infama „societate de consum” si mecanismele dezumanizante ce o pun in miscare sunt consecinte extreme ale unui capitalism scapat din frau si dus la paroxism.

    Conservatorismul impune moderatie in ambele directii. Mai precis nu dam cu bata in tot ce inseamna economia libera a capitalismului, dar nici nu incepem sa cadem in adulatia sa. In acest ultim caz nu am face decat sa ne dovedim „stangisti” prin punerea economiei in centrul existentei umane.

    In plus … „capitalismul” e un termen ambiguu. Exista mai multe capitalisme. Capitalismul micul intreprinzator, decent si normal. Capitalismul dubios al corporatiilor multinationale. Capitalismul imperiilor financiare globale. Capitalismul fictiunilor bursiere. Din pacate in ziua de astazi vedem cum primul dintre ele, cel mai legitim, este sufocat de cele din urma.

  5. Biff
    28 septembrie 2009

    Sa nu uitam ca partidul conservator din Romania de dinainte de primul razboi mondial se definea in primul rand in opozitie cu partidul liberal, promotor al capitalismului. Multe dintre articolele lui Eminescu din ‘Timpul’ descriu capitalismul cam in nota in care o face site-ul in discutie. N-am prea citit ce zic ei; ce voiam sa spun e ca, istoric, nu e neaparat o contradictie intre conservatorism si anti-capitalism.

  6. costin
    28 septembrie 2009

    Citind despre cei de la A Treia Cale mi-am adus aminte ca am citit acest pasaj din cartea lui George Ardeleanu, Nicolae Steinhardt si paradoxurile libertatii – mi-a luat trei ora sa il gasesc, la pagina 101, deci iata-l:

    El [Nicolae Steinhardt] este adeptul statului minimal, dar al guvernelor puternice.

    Cel care invoca azi statul puternic, este un om beat care cerer mai mult vin. Adevarata slabiciune a statelor moderne este puterea lor

    Astfel de idei ar trebui aparate cu o „moderatiune violenta”, cu un echilibru incandescent si entuziast, care se opune „caldicelului” de care vorbeste Apocalipsa. N. Steinhardt lanseaza in 1937 un concept care da astazi titlul unei rubrici din Dilema Veche – „extremist de centru”. Numai ca el ii da o alta semnificatie decit Radu Cosasu. Pentru el centrul nu este o solutie de mijloc, nu e treia solutie.

    Nu exista ‘a treia solutie’. Da sau nu, pro sau contra, negativ sau pozitiv, bine sau rau. Tertium non datur. Centrul nu e a treia posibilitate, nu e o tranzactie, e una dintre cele doua solutii, cea buna.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian