FUNDATIA IOAN BARBUS

Dacă se prăbuşeşte Israelul, ne prăbuşim cu toţii (Jose Maria Aznar)

De prea multa vreme nu da bine sa vorbesti în favoarea Israelului. Dupa recentul incident de la bordul unui vas din Mediterana plin cu activisti anti-israelieni, e greu sa gândesti sa promovezi o cauza mai putin populara.

,, În mod unic în Occident, Israelul este singura democratie a carei însasi existenta a fost pusa în discutie înca de la început. Din prima clipa a fost atacata de vecinii sai cu arme conventionale de razboi. Apoi a trebuit sa se confrunte cu terorismul, care a culminat cu val dupa val de atacuri sinucigase. Acum, la porunca islamistilor radicali si ai simpatizantilor lor, se confrunta cu o campanie de delegitimizare prin mijlocirea legislatiei internationale si diplomatiei.


Într-o lume ideala, asaltul facut de comandourile israeliene asupra vasului Mavi Marmara nu s-ar fi sfârsit cu noua morti si douazeci de raniti. Într-o lume ideala, soldatii ar fi fost primiti pasnic pe vas. Într-o lume ideala, nici un stat, cu atât mai putin un aliat recent al Israelului ca Turcia, ar fi sponsorizat si organizat o flotila a carui singur scop a fost sa creeze o situatie imposbila pentru Israel: sa îl faca sa aleaga între a reununta la politica sa de securitate si la blocada navala, sau a ridica asupra-si mânia lumii.

În purtarea noastra fata de Israel, trebuie sa spuberam pâcla rosie a furiei care înoreaza adesea judecata. O abordare rezonabila si echilibrata ar trebui sa cuprinda urmatoarele realitati : în primul rând, statul Israel a fost creat în urma unei decizii a ONU, asadar legitimitatea sa nu trebuie pusa în discutie. Israelul are institutii democratice adânc înradacinate. Este o societate dinamica si deschisa care a atins în mod repetat excelenta în cultura, stiinta si tehnologie.

În al doilea rand, datorita radacinilor, istoriei si valorilor sale, Israelul este pe deplin o tara occidentala. Într-adevar, este o tara occidentala normala, care însa se confruntata cu împrejurari anormale.

În mod unic în Occident, este singura democratie a carei însasi existenta a fost pusa în discutie înca de la început. Din prima clipa a fost atacata de vecinii sai cu arme conventionale de razboi. Apoi a trebuit sa se confrunte cu terorismul, care a culminat cu val dupa val de atacuri sinucigase. Acum, la porunca islamistilor radicali si ai simpatizantilor lor, se confrunta cu o campanie de delegitimizare prin mijlocirea legislatiei internationale si diplomatiei.

Ceea ce ne uneste este refuzul concesiilor în ce priveste dreptul Israelului de a exista si de a se apara. Nu este numai o grava greseala morala, ci si o grava eroare strategica ca tarile vestice sa se aseze de partea celor care pun în discutie legitimitatea Israelului, sa se joace pe la organisemele internationale cu chestiunile vitale ale securitatii Israelului, sa fie împaciuitori cu cei care se opun valorilor Occidentului în loc sa se ridice în mod viguros în apararea acestora.


,,

La saizeci si doi de ani de la creare, Israelul înca lupta pentru supravietuire. Pedepsit cu bombe care ploua din Nord si din Sud, amenintat cu distrugerea de un Iran care tinteste sa achizitioneze arme nucleare si înghesuit de prieteni si de dusmani, Israelul se pare ca nu a avut nici un moment de pace.

E de înteles ca timp de ani de zile, atentia Vestului a fost concentrata pe procesul de pace dintre israelieni si palestinieni. Însa daca acum Israelul este în pericol si toata regiunea aluneca catre un îngrijorator viitor problematic, aceasta nu se datoreaza lipsei de întelegere între parti cu privire la modul de rezolvare a conflictului. Parametrii oricarui acord de pace sunt clari, oricât de greu ar parea pentru ambele parti sa faca ultima sfortare pentru o întelegere.

Adevaratele amenintari la stabilitatea regionala trebuie gasite în cresterea radicalismului islamic care vede în distrugerea Israelului o împlinire a destinului sau religios si, totodata, în Iran, cu ambitia sa pentru hegemonie regionala. Ambele fenomene sunt amenintari care afecteaza nu numai Israelul, dar si Vestul în mod extins si lumea în general.

Miezul problemei se afla în maniera ambigua si uneori eronata în care prea multe tari reactioneaza acum la situatie. Este usor sa blamezi Israelul pentru toate problemele din Orientul Mijlociu. Unii chiar actioneaza si vorbesc ca si cum o noua întelegere cu lumea musulmana ar putea fi atinsa daca am fi pregatiti sa jertfim statul evreu pe altar. Aceasta ar fi o nebunie.

Israelul este linia noastra de aparare într-o regiune turbulenta care în mod constant risca sa cada în haos, o regiune vitala pentru securitatea energetica datorita supradependentei noastre de petrolul din Orientul Mijlociu, o regiune care este linia frontului în lupta cu extremismul. Daca se duce Isralul, ne ducem toti. A apara dreptul Israelului de a exista în pace, înauntrul unor granite sigure, cere un grad de claritate morala si strategica care prea adesea pare sa fi disparut din Europa. Statele Unite dau semne îngrijoratoare ca se îndreapta în aceiasi directie.

Occidentul trece printr-o perioada se confuzie cu privire la forma viitorului lumii. În mare parte, aceasta confuzie este cauzata de un fel de îndoiala masochista asupra identitatii noastre, de domnia corectitudinii politice, de un multiculturalism care ne îngenuncheaza în fata altora, si de un secularim care – ironia ironiilor! – ne orbeste chiar atunci când suntem confruntati cu jihadisti care promoveaza cea mai fanatica întrupare a credintei lor. A lasa Israelul în voia soartei, acum mai mult decât oricând, ne-ar servi numai ca sa ne arate ce adânc ne-am scufundat si cât de inexorabil apare acum declinul nostru.

,, Israelul este o parte fundamentala a Occidentului. Occidentul este ceea ce este datorita radacinilor sale iudeo-crestine. Daca elementul evreiesc al acestor radacini este rasturnat si este pierdut Israelul, atunci suntem si noi pierduti.


Asa ceva nu poate fi pemis. Motivat de nevoia de a se reconstrui valorile occidentale, exprimând profunda îngrojorare pentru valul de agresiune împotriva Israelului, si constient fiind de faptul ca slabirea Israelului este slabirea noastra, am hotarât sa promovez o noua initiativa numita Prietenii Israelului, cu ajutorul unor persoanlitati proeminente, printre care David Trimble, Andrew Roberts, John Bolton, Alejandro Toledo (fostul presedinte al Peru), Marcello Pera (filosof si fost presedinte al Senatului Italian), Fiamma Nirenstein (politician si scriitor italian), expertul financiar Robert Agostinelli si intelectualul catolic George Weigel.

Nu este în intentia noastra sa aparam o anumita politica a unui anumit guvern al Israelului. Sprijinitorii acestei initiative sunt convinsi ca vor fi uneori în dezacord cu hotarârile luate la Ierusalim. Suntem democrati si credem în diversitate.

Cu toate acestea, ceea ce ne uneste este refuzul concesiilor în ce priveste dreptul Israelului de a exista si de a se apara. Nu este numai o grava greseala morala, ci si o grava eroare strategica de prima marime ca tarile vestice sa se aseze de partea celor care pun în discutie legitimitatea Israelului, sa se joace pe la organisemele internationale cu chestiunile vitale ale securitatii Israelului, sa fie împaciuitori cu cei care se opun valorilor Occidentului în loc sa se ridice în mod viguros în apararea acestora.

Israelul este o parte fundamentala a Occidentului. Occidentul este ceea ce este datorita radacinilor sale iudeo-crestine. Daca elementul evreiesc al acestor radacini este rasturnat si este pierdut Israelul, atunci suntem si noi pierduti. Ne place sau nu, sortile noastre sunt împletite în mod inextricabil.

José María Aznar a fost prim ministru al Spaniei între 1996 si 2004.

José María Aznar: If Israel goes down, we all go down

(Traducere Florina B.)

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Dreapta.net

Dreapta.net

6 comentarii

  1. florentza
    22 iunie 2010

    Nu eram in contact cu publicatia in Iunie .Deabea acum am citit si gasesc deosebit de interesant ,tot ce spune Dl.Aznar. Guvernul tari in care traiesc are o politica ambigua in legatatura cu Israel: Cand ascult stirile la TV despre evenimentele din Orientul mediu ,….se inceoe cam asa ……”n” palestinieni au rezultat morti ,raniti …de fortele israelieni etc. .In final uneori se spune care a fost cauza care a determinat evenimentul,dar de foarte multe ori nu se spune nimic. Asa ca ,cetatenii care nu cunosc aproape nimic din realitate ,nu le ramane altceva decat sa le planga de mila”sarmanilor palestineni „. Nu spun ca toti palestinienii sunt rai sau ca nu doresc pace, dar majoritate (asa cum ei insasi o recunosc )au in sange sentimentul anti israelian. Cei care traiesc in Israel si profita de viata civilizata sunt totusi antiisraelieni. Da ,Israelul este o tara cu adevarat democratica ,civilizata cu o tehnologie avansata. Ar trebui sa ne intrebam-

  2. cristi
    22 iunie 2010

    Asta explica intr-o mare masura situatia economica actuala a Spaniei.

  3. Anca Cernea
    22 iunie 2010

    @2 Cum?

  4. ioana h
    22 iunie 2010

    Ok. Si mai simplu decat a spus Aznar, ar fi cam asa: intr-o analogie cu care unii poate nu vor fi de acord, Israelul ( indiferent ca sunem iubitori sau neiiubitori de evrei) face acum pentru noi si pentru lumea civilizata ( care este si ramane INCA, slava Domnului, Occidentul, cu toate nebuniile si greselile lui) ce au facut francii in secolul VIII la Poitiers. Adica opreste continuu expansiunea nu doar teritoriala, dar mai ales ideologica a islamului ( nociv, primitiv si distructiv) catre noi.
    O privire mai atenta pe harta si inapoi in istorie, ar fi binevenita ca sa intelegem exact ce efecte ( negative) a avut islamul in general si imperiul otoman in special asupra noastra ( care am fost cand la granita cu islamul, cand sub suzeranitatea lui din cand in cand) , dar si a occidentului.
    Si tot cu harta in mana, uitandu-ne de data asta si in alte directii ( spre exemplu Indonezia, o tara insulara si cu o cultura asiatica veche, care in prezent e 80% musulmana, asa, doar ca exemplu) si analizand ce gen de cultura si civilizatie exista in prezent sub islam, poate ca ne dam mai usor seama de pericolul pe care il reprezinta si de serviciul constant pe care ni-l fac in continuare statul Israel si cetatenii israelieni.

  5. Dan Petrescu
    22 iunie 2010

    Cazul Mavi Marmara

    Relatiile dintre cele doua state au fost puternic afectate de incidentul din 31 mai 2010, cand trupele de comando israeliene au efectuat un raid impotriva navei turcesti Mavi Marmara, incident soldat cu moartea a noua pasageri si arestarea temporara a altor cateva sute ce incercau sa sparga blocada impusa de Israel impotriva Gazei, unde Hamas se afla la putere.

    Potrivit raportului realizat de Comisia Turkel, numita de guvernul de la Ierusalim, pasagerii flotilei au fost vinovati pentru declansarea violentelor.

    La inceputul lunii iulie 2011, premierul de la Ankara, Recep Tayyip Erdogan, a declarat ca „e de neconceput” ca tara sa sa-si normalizeze relatia cu Israelul daca statul evreu nu-si cere scuze pentru uciderea celor noua activisti turci din Flotila libertatii.

    Aproximativ 700 de militanti pro-palestinieni, printre care laureatul premiului Nobel pentru pace din 1976, nord-irlanda Mairead Corrigan Maguire, dar si deputati europeni, s-au aflat la bordul a sase nave ce au plecat din Cipru cu destinatia Fasia Gaza, pentru a transporta ajutoare umanitare.

    Israelul a avertizat in repetate randuri ca va impiedica navele, incarcate cu 10.000 de tone de ajutoare umanitare, sa ajunga in Fasia Gaza, si ca va expulza sau ii va aresta militantii aflati la bord.

    Israelul si Egiptul au impus o blocada stricta in Fasia Gaza, dupa ce miscarea islamista Hamas a preluat in forta controlul in zona, in iunie 2007. Statul evreu afirma ca incearca, in acest fel, sa impiedice inarmarea miscarii Hamas.

    La inceputul lunii septembrie 2011, Turcia l-a expulzat pe ambasadorul israelian la Ankara, Gabby Levi, si a anuntat ca-si reduce prezenta diplomatica in Israel, dupa publicarea raportului ONU pe marginea raidului efectuat de trupele de comando din Israel impotriva flotilei ce se indrepta spre Gaza.

    In plus, Ankara a spus atunci ca isi suspenda intelegerile militare cu Israelul, iar Erdogan a anuntat „suspendarea totala” a contractelor din industria de armament cu Israelul.

    Raportul ONU a afirmat ca blocada navala impusa de Israel in Gaza este legala, insa statul evreu a folosit „forta fara motiv”. Documentul afirma, de asemenea, ca organizatorii flotilei au fost „nesabuiti”. In plus, raportul preciza ca „majoritatea victimelor au fost impuscate de cateva ori, inclusiv in spate sau de la distanta mica”. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a prezentat oficial scuze Turciei în mai anul trecut pentru acest incident, dar normalizarea relaţiilor dintre cele două ţări depinde de negocierile în vederea unui acord pentru compensaţii. Discuţiile, care au loc de mai multe luni, s-au aflat în impas în lipsa unui acord privind suma care urmează să fie acordată de Israel familiilor victimelor.

    Potrivit cotidianului israelian Haaretz, Israelul a oferit o sumă de 20 de milioane de dolari pentru victimele turce ale atacului din 2010.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian