Ca să înţelegi Fenomenul Adrian Păunescu, trebuie să înţelegi fenomenul Piata Universităţii. În 1990 nu aveam alt model de coeziune socială. Nu ştiam cum să ne exprimăm colectiv pentru că nu avusesem nici o experienţă de solidaritate colectivă. Cu două excepţii: meciurile de fotbal şi Cenaclul Flacăra. Vă mai amintiţi de “Ole, Ole, Ceauşescu nu mai e”? Era o formulă pe care am preluat-o cu toţii de pe stadioane. La fel, în Piaţă, am preluat formele de manifestare a protestului de la Cenaclu. Până şi simbolul Pieţei – un L format din index şi degetul mare – era copiat de la Cenaclu. Cristian Paturca era original, dar toţi ceilalţi, inclusiv Valeriu Sterian, trecuseră, la un moment dat, prin Cenaclu. Am modelat Piaţa Universităţii după modelul Cenaclului Flacăra, pentru că nu ştiam altă formă în care să ne manifestăm revolta.
Mai rău, sunt suporter al Universităţii Craiova şi stiu ce forţă are imnul compus de Adrian Păunescu, cel puţin în Oltenia, în rândurile celor care iubesc Ştiinţa. Şi totuşi, e o problema!
Problema e că Cenaclul Flacăra nu era o formă de revoltă, ci una de propagandă! Am fugit odată de acasă ca să merg la cenaclu. Mi-a cazut cerul în cap când toată lumea cânta în jurul meu, cu entuziasm, în loc de “Trăiască Libertatea!”, “Trăiască Ceauşescu!”. M-am gândit atunci, că am venit să cânt rock şi să agăţ fete, nu să strig “Trăiască Ceauşescu!”. Pentru asta nu pot să-l iert pe Adrian Păunescu!
Pe-acolo au trecut Phoenix, Pittiş, Vintilă, Alifantis, Dragomir. Artişti formidabili care găsiseră în cenaclu o ieşire. Dar nu a fost niciodată despre rock şi folk, a fost despre regim: Cenaclul n-a fost altceva decât o formă manipulatoare de escapism. Nu este vorba despre faptul că Păunescu nu era înzestrat cu o inteligenţă excepţională, cu talent şi cu forţă lirică, ci despre marele necaz că şi le-a pus în slujba unui regim odios şi că a folosit cenaclul cu enorm talent ca pe o supapă de manipulare a aspiraţiei noastre spre libertate. A aspiraţiei MELE spre libertate! Pentru asta nu pot să-l iert pe Adrian Păunescu!
[…]
Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.
Exact punctul meu de vedere. Articolul mi’a adus aminte de “Poezia muzicii” a lui Pitis la care am fost de trei ori pana sa fie interzisa.
La cenaclu, n’am ajuns 🙂
Mai bine.
Toti suntem datori cu o moarte, asta nu suporta leftistii. Nici Lenin cu tot mausoleul lui nu a scapat. Pentru ei, niste sclavi, acest FAPT este confirmarea ratarii in absolut orice, esecul ideologiei de o viata.
Timpul lor s-a scurs. Timpul nostru abia incepe.