Diplomaţia inteligentă la lucru

    0

    Obama nu a pierdut nicio ocazie ca să-şi blameze propria ţară în turneele sale prin străinătate. Mesajul a fost înţeles şi nici tiranii lumii nu pierd vreo ocazie, atunci când se iveşte.

    Nu a fost niciodată atât de periculos să fii un american în străinătate, ca în această perioadă când Obama pune în aplicare “diplomaţia inteligentă”. De la Teheran la Havana, tiranii iau ostatici cetăţeni din SUA. Unul după altul, duşmanii naţiunii noastre s-au pus în mişcare pentru a face un exemplu din americanii în străinătate. Aparent este vorba despre statul de drept. Însă, datorită acuzaţiilor trase de păr, aceste acte sunt provocări.

    Cauza ar putea fi faptul că “diplomaţia inteligentă” a lui Obama înseamnă îndepărtarea prietenilor, cocoloşirea tiranilor, preferarea dreptului internaţional în detrimentul legilor americane şi impresia că America nu este cu nimic specială faţă de alte naţiuni. Cert este că americanii sunt vizaţi în mod special deoarece regimurile autocratice sunt sigure că nu de ce să se teamă din partea noastră.

    A început la Teheran, unde trei nefericiţi excursionişti americani au fost luaţi ostatici de către gărzile revoluţionare iraniene în iulie 2009. Cei trei rezidenţi din Berkeley au fost lipsiţi de bun simţ elementar călătorind într-o astfel de regiune, dar revelaţiile Wikileaks din octombrie anul trecut arată că Shane Bauer, Josh Fattal şi Sarah Shourd au fost înhăţaţi de iranieni pe teritoriul irakian. Asta înseamnă că arestarea lor a fost o răpire transfrontalieră de către un stat străin, un act provocator care ar fi necesitat un replică puternică din partea SUA. Nu a fost nici una. Pe 6 februarie a început la Teheran procesul de care atârnă acum viaţa lor.

    Pe măsură ce s-a răspândit ştirea despre acest incident şi alţi actori nefaşti au început un val de provocări similare.

    Pe 6 ianuarie 2011 Departamentul de Stat a înregistrat o “puternică” plângere împotriva Vietnamului din partea diplomatului american Christian Marchant, care fusese victima unui asalt brutal cu o zi mai devreme. Securişti vietnamezi au trântit uşa unei maşini în mod repetat peste picioarele lui Marchant, deoarece încercase să îl viziteze pe preotul catolic Thadeus Nguyen Van Ly, un proeminent disident. Plângerea lui Marchant nu a avut nici un efect.

    Pe 27 ianuarie 2011 un angajat al Ambasadei SUA în Pakistan, Raymond Davis, a împuşcat şi ucis în auto-apărare doi borfaşi care au încercat să îl jefuiască în timp ce se afla în propriul autoturism. În ciuda faptului că beneficiază de imunitate diplomatică, el a fost arestat şi acuzat de crimă a doua zi – pentru care ar putea fi spânzurat.

    Pakistanului nu îi pasă că SUA este cel mai mare donator de ajutoare. În timp ce Casa Albă pledează fără niciun rezultat pentru întoarcerea americanului, talibanii pakistanezi au ameninţat pe 15 februarie că vor declanşa atacuri în Statele Unite dacă Davis va fi eliberat. Într-un caz ca acesta, chiar şi cu dreptul internaţional în favoarea ei, influenţa Casei Albe a fost zero.

    Pe 4 februarie 2011 regimul lui Castro a acuzat contractorul american Alan Gross de “acte împotriva integrităţii Cuba”, deoarece el a făcut cadou disidenţilor un număr de aparate telefonice celulare. Gross a fost arestat în decembrie 2009 şi dacă este condamnat va petrece următorii 20 ani într-o temniţă cubaneză. Uşurarea necondiţionată de luna trecută a embargoului împotriva Cubei pare să fi motivat regimul cubanez să devină şi mai crud ca înainte.

    Pe 10 februarie regimul corupt din Argentina a confiscat un transport de echipament al Air Force, care trecuse anterior cu succes prin vama argentiniană pentru un exerciţiu militar comun, susţinând că SUA a trimis de fapt armament, droguri şi echipament de spionaj în scopuri nefaste.

    Argentinienii afirmă că nu vor trimite înapoi proprietatea Air Force, iar Departamentul de Stat se declară “nedumerit”. Dar acest act urmează gesturile conciliatoare ale secretarul de stat Hillary Clinton în Argentina, în detrimentul aliatului nostru de mult timp Marea Britanie; secretarul Clinton s-a pronunţat în favoarea renegocierii rezultatului războiului din insulele Falklands. Acesta este modul în care Clinton este recompensată.

    Şi da, lucrurile se agravează.

    Pe 15 februarie cartelurile de droguri mexicane au împuşcat doi agenţi vamali ai departamentului SUA pentru imigraţie, cu ocazia înscenării unui punct de control militar fals. Oficiali mexicani au descris atacul ca o lovitură deliberată. Scopul cartelurilor este de a răsturna guvernul din Mexic. Ele au luat notă de slăbiciunea lui Obama şi au declarat război Statelor Unite.

    Aceste acte impertinente se datorează slăbiciunii unei superputeri. Atâta timp cât administraţia Obama consideră America drept o naţiune oarecare, tiranii lumii îi vor cânta în strună şi vor provoca SUA şi conducerea sa. Ei realizează acest lucru în acelaşi fel în care procedează toată statele slabe – prin vizarea cetăţenilor. Dar scopul lor este clar: de a ne umili prin intermediul civililor, deoarece deocamdată nu ne pot învinge în război.

    Investors Business Daily

    Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

     
    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentMichnik. Scurt tratat de iertare a comuniştilor
    Articolul următorBric-à-brac – între “Rot und Schwarz” şi “Marie Douceur, Marie Colere”
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here