Disponibil pe Amazon: Înșiră-te iarăși mărgărite: sau unde ne aflăm și cum putem ieși din impas

    2

    Prima datorie a politicianului care se pretinde de Dreapta este aceea de a pricepe – chiar dacă pare contraintuitiv – că statul servește binele social numai la modul negativ. Nu vrem ca statul să ne facă vreun bine, mai bine să se abțină. Binele de moment și în detaliu, propovăduit adesea de politicieni și birocrați, ajunge mereu să fie impus în mod uniform asupra tuturor și funcționează invariabil ca o cămașă de forță. De fapt înainte de orice statul ar trebui să evite a face rău. Binele spiritual și material ni-l facem sau desfacem singuri. Suntem adulți și nu avem nevoie de poteci obligatorii pe care să fim înghesuiți de preferințele personale ale celor cărora le-am încredințat puterea de constrângere.

    Cu cât statul se implică mai mult în dirijarea societății cu atât devine mai antisocial. De la politicienii Stângii nu poți avea pretenții, dar cei din partea opusă ar trebui să asimileze un concept primar: politica de Dreapta este una a reticenței, respectului și a reprezentării adevărului. Memorați aceste repere. Ar trebui să iubiți țara, să lucrați pentru binele ei și să vă sacrificați pentru ea, dacă e nevoie. Totuși dacă acestea vi se par prea obositoare sau neînsemnate pentru cariera de politician, atunci fiți comozi până la capăt și nu mai microadministrați viețile noastre. Numai mediocritățile vanitoase găsesc satisfacție în sufocarea destinelor din jur.

    În pofida evoluțiilor pozitive înregistrate în intervalul de la căderea comunismului situația de ansamblu din România, după trei decenii, indică o stagnare în mediocritate. Eseul de față înfățișează rolul nefast al clasei politice și ilustrează această stagnare printr-o comparație detaliată cu o țară mult mai mică de pe alt continent. Transformarea regresivă a Uniunii Europene adaugă alt element de tensiune. Bineînțeles există ieșire din impas și nu presupune amanetarea viitorului. O dezvoltare durabilă presupune alt cadru mental, aplicat consecvent de un element uman emancipat.

    Eseul provine dintr-un sentiment de exasperare și neputință pe care cred că mulți români îl împărtășesc în momentul de față. Perioada recentă de aproximativ doi ani a scos în evidență, amplificat, deficiențele de fond ale clasei politice și administrative din ultimele trei decenii. Nu se mai poate continua astfel. Țara a ajuns într-o fundătură și a continua la fel înseamnă a săpa o groapă și mai adâncă.

    Pentru ieșirea din impas este nevoie cel puțin de o asumare onestă a realității și de un cadru de idei care să ghideze orice efort de îndreptare. Lucrarea de față încearcă să abordeze aceste două necesități.

    Puteți cumpăra eseul de pe Amazon.

    (Amazon afișează eseul drept publicat în Romansh. Evident, este în limba română.)

    Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

     
    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentCorespondență din Israel: Nici o persoană vaccinată nu s-a mai îmbolnăvit grav, economia și viața socială se deschid rapid
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    2 COMENTARII

    1. Care este tara cea mult mai mica de pe alt continent cu care se face comparatia?
      Unde este raiul acela?

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here