FUNDATIA IOAN BARBUS

Dreapta socială a lui Mihai Răzvan Ungureanu

Mihai Răzvan Ungureanu, fost premier si autopropus candidat al dreptei la alegerile prezidentiale, nu încetează să ne arate că nu trebuie să mai avem așteptări în privința domniei sale. Fostul prim-ministru al Românie pare decis să îi convingă pe toți, nu doar pe „dreptacii radicali” care îi enervează atât de mult pe politicieni, că valorile dreptei îi sunt străine.

Dreapta noastră de toate zilele: Dreapta socială.
Dreapta noastră de toate zilele: dreapta socială, aripa de dreapta a Stângii.

„Dreapta socială : solidaritate fata de toți cei care suferă, cetățeni romani! Nu vrem sa ii cumpăram cu un litru de ulei. Vrem sa dam tuturor o șansa de a trai decent. O viața mai buna tuturor romanilor de pretutindeni!” – Mihai Răzvan Ungureanu, Facebook

Fascinația centru-dreptei pentru socialismul cu față umană este înduioșătoare. Cumva, acestor oameni li se pare că mult-admiratul socialism este solidaritate și nu invidie mascată în noblețe sau neputință maimuțărită ca putere. De aceea nici nu se pot abține să nu introducă „social” sau „economia socială de piață” în așa-zisa lor listă de principii.

Partizanii centru-dreptei trec cu vederea că o țară precum România, unde un peste un sfert din forța de muncă este angajată de stat și o bună parte din populație este direct dependentă de stat prin sistemul de pensii, chiar nu mai are nevoie de o dreapta social(ist)ă. În schimb, România are mare nevoie de o veritabilă educație în spiritul libertății, de prețuirea muncii oneste și a independenței, atât spirituale, cât și financiare față de stat.

Am fost educați de comunism pentru a cere să ni se dea. Socialismul PSD și, mai nou, social-liberalismul USL ne spun să cerem să ni se dea de la alții, vinovați pentru că au mai mult decât noi.

Trebuie să ne iasă din cap imaginea mâinii întinse și sfințenia războiului de clasă, dar este evident că nu îi este dat lui Mihai Răzvan Ungureanu să joace rolul desrobitorului antisocialist. Asemenea tuturor „marilor” lideri ai opoziției de centru-dreapta, liderul Forței Civice este mulțumit cu rolul de tovarăș de drum al socialismului.

Câtă dreptate avea Alexandru Hâncu atunci când scria că centru-dreapta este doar socialism sub alt nume!

Încetaţi cu centrul. Vă rog mult. GATA. Politica de centru e “a treia cale”. Chipurile, nici socialism, nici capitalism. De fapt, aşa cum explică, devastator, Ludwig Von Mises, a treia cale înseamnă “socialism în rate”. Asocierea dreptei cu centrul e asocierea cu socialismul în rate, făcut treptat, pas cu pas. O mişcare de “centru-dreapta” – şi remarcaţi că întîi e pus centrul şi apoi dreapta – înseamnă că dreapta vrea socialism. O aberatie. Dacă asta doriţi, nu mai amăgiţi electoratul: fiţi oneşti şi intraţi în partidul socialist.

Daca vi se pare că socialismul are şi parti bune, nu încercaţi să faceţi dreapta mai de stînga, ci intraţi în partidul socialist şi reformaţi-l din interior, făceţi-l mai de dreapta. Mult succes. Daca vă e teamă că socialismul nu poate fi învins, că alegerile nu pot fi cîştigate cu o platformă de dreapta, grăbiţi-vă să mergeţi la partidul socialist, să mai prindeţi un loc eligibil. Cinstit e să lăsaţi politica de dreapta pe seama celor care cred în ea. Fiindcă o înţeleg.

Poate citește și domnul Ungureanu ce a scris Alexandru Hâncu și ia o decizie: ori împotriva socialiștilor, și atunci fără „dreapta socială”; ori cu socialiștii, și atunci fără „dreapta”.

Așa e cinstit.

P.S. Forța civică – pragmatică și lirică (Liviu Crăciun)

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Vlad M.

Vlad M.

14 comentarii

  1. John Galt
    8 ianuarie 2014

    Vrem sa dam tuturor o șansa de a trai decent..

    SA DEA NUMAI CATE UNA, SA AJUNGA LA TOTI!! ????

    In alta ordine de idei, cine decide ce inseamna „decent”? Majoritatea? Si apoi, de ce sa dea el? Eu credeam ca ar trebui sa apere, ca asta e rolul statului. Nu sa dea pomeni.. ????

  2. Bogdan Calehari
    8 ianuarie 2014

    Poate a primit sarcina sa fie de dreapta, si pentru ca „sarcina” il face sa nu se simta in largul lui, pana se acomodeaza cu ea, e doar de „dreapta”. ????
    Daca este sa vorbesc serios, cred ca MRU nu este altceva decat unul dintre nenumaratii mutanti produsi pe banda rulanta de un sistem international, soft din punct de vedere ideologic, unde democratia sociala se afla intr-o simbioza perfecta cu social democratia. N-ar putea fi niciodata un Netaniahu, sau un Lech Kaczynski, dar ar putea sa joace fara nici o problema rolul lui Cameron, Sarkozy sau, de ce nu?, Francois Hollande. Unul dintre „administratorii tip” al unui prezent progresist, global, social si multicultural adica, pe scurt, falimentar.

  3. DanCanada
    8 ianuarie 2014

    @Bogdan #2: Si politically correct! ???? Pentru ca mesajul lui MRU pute de la o posta a political correctness. Oamenii astia n-ar lua niciodata taurul de coarne. Merg si ei asa, caldut – nici prea-prea nici foarte-foarte. Si MRU (ca si Cameron si toti RINOs) ar spune probabil in 0.5 secunde ca Islam e religia pacii insa i-ar trebui ceva timp sa raspunda daca e crestin sau nu.

  4. Anca Cernea
    8 ianuarie 2014

    Un detaliu încărcat de simbolism istoric, politic, economic, teoretic și practic: Rafael Caldera, părintele creștin-democrației din Venezuela, a fost nașul lui Hugo Chavez.
    Între economia socială de piață și orânduirea socialistă, relația e de la naș la fin.

  5. ducu
    8 ianuarie 2014

    In Romania nu poti face exceptie de 4 milioande de pensionari cu pensii de la stat, de 300.000 de bugetari si de milioane de oameni care muncesc cu salarii sub cel mediu pe economie. Daca vrei sa guvernezi trebuie sa ii ai in vedere si pe acestia nu doar pe patronii lor. In primul rand ai nevoie de voturile lor sa ajungi la guvernare. In politica pragmatismul e pentru cei destepti.

  6. Emil Borcean
    8 ianuarie 2014

    @4. Da, cumetria socială face dreptate și-n stânga și-n dreapta. Finul MRU împarte șanse mai abitir ca tiparnița de loz în plic.

  7. Emil Borcean
    8 ianuarie 2014

    @5. Și care e legătura dintre bugetari, pensionari, „pragmatism” și „dreapta socială”?

  8. Bogdan Calehari
    8 ianuarie 2014

    @ 4 Da, toata treaba arata mult mai rau decat latrina colectoare a unui mare oras. Pentru ca toata mizeria balteste la suprafata ca un lac puturos. Pe care „nasul si finul” se plimba fericiti cu barca.

    @3 De acord cu cele 0,5 sec. si Islamul, insa in ceea ce priveste intrebarea aia rauvoitoare daca e sau…NU! – va fi raspunsul dat imediat, pentru ca omu’ nu-si va risca pentru asa ceva cariera politica.

  9. Tony
    8 ianuarie 2014

    Un posibil criteriu pentru candidatul de dreapta la prezidenţiale:
    Cine, dintre toţi liderii şi lideraşii care se pretind la dreapta, ar fi avut curajul tăierii salariilor (şi pensiilor)?
    (Boc doar a consimţit, nu ştiu dacă ar fi avut el însuşi iniţiativa dacă nu exista un Băsescu…)

  10. Daniel Francesco
    8 ianuarie 2014

    @4 – si se vad rezultatele conducerii lui Chavez&Maduro, foarte multi venezueleni merg in paradis ajung pe lumea cealalta intr-o tara socialista: „Numarul crimelor s-a marit de cinci ori din 1999 cand Chavez a venit la conducere”.

    Roberto Briceño Leon, who heads the Observatorio Venezolano de Violencian (OVV), a non-government group that monitors crime in the country, says 24,763 murders were committed last year in Venezuela, population 29 million. That’s well above the 14,612 intentional homicides committed in 2012 in the United States, a country of 316 million.

    Sublinierea imi apartine.

  11. Bogdan Calehari
    8 ianuarie 2014

    @5 Ducu
    Am lucrat intr-o mare companie privata. Timp de 4 ani (2008, 2009, 2010 si 2011) salariile au fost inghetate, si a fost disponibilizat cca 40% din personalul existent in 2007. In 2012 s-a acordat o majorare de salariu de 8%. In timpul acesta la metrou nu s-au facut disponibilizari si, in fiecare an, salariul a fost majorat cu cca. 20% ! Ai dreptate: „In politica pragmatismul este pentru cei destepti”.

  12. Vlad M.
    8 ianuarie 2014

    Ducu

    In Romania nu poti face exceptie de 4 milioande de pensionari cu pensii de la stat, de 300.000 de bugetari si de milioane de oameni care muncesc cu salarii sub cel mediu pe economie. Daca vrei sa guvernezi trebuie sa ii ai in vedere si pe acestia nu doar pe patronii lor. In primul rand ai nevoie de voturile lor sa ajungi la guvernare. In politica pragmatismul e pentru cei destepti.

    Ducule, am pus in bold textul lui Alexandru Hancu. Mai mult de atat, chiar nu stiu ce se poate face. Trebuie scris cu Caps Lock?

    E limpede: pragmaticii pro-socialisti sa faca bine si sa se duca (dracului?) in Partidul Socialist, fie el si asa-zis Democrat.

    P.S. Ce lucru curios: pragmatismul este invocat intotdeauna in favoarea mizeriei si a ticalosiei. Nu stiu cum se face, dar mizerabilii si ticalosii nu sunt invitati sa fie pragmatici, doar ceilalti

  13. Mediator Bucuresti
    8 ianuarie 2014

    Pacat ca nu este mai vizibil !

  14. John Galt
    8 ianuarie 2014

    Pun si aici bancul ca merge:

    La o petrecere, in timpul unei discutii private, un domn face o propunere unei doamne:
    – Daca v-as oferi 1000 de dolari ati face sex cu mine?
    – Domnule, nu va e rusine?
    – Dar pentru 50.000$?
    – Niciodata!
    – 500.000?
    – ..
    – 5.000.000?
    – Ok, sa zicem.
    – Perfect. Luati o bancnota de 50 si haideti sa incepem!
    – Vai, domnule, dar ce fel de femeie credeti ca sunt?
    – Asta am stabilit mai inainte, acum negociam pretul..

    John Ranelagh writes of Margaret Thatcher’s remark at a Conservative Party policy meeting in the late 1970′s, “Another colleague had also prepared a paper arguing that the middle way was the pragmatic path for the Conservative party to take .. Before he had finished speaking to his paper, the new Party Leader [Margaret Thatcher] reached into her briefcase and took out a book. It was Friedrich von Hayek’s The Constitution of Liberty. Interrupting [the speaker], she held the book up for all of us to see. ‘This’, she said sternly, ‘is what we believe’, and banged Hayek down on the table.

    (John Ranelagh, Thatcher’s People: An Insider’s Account of the Politics, the Power, and the Personalities. London: HarperCollins, 1991.)

    ‎”Our inspiration was less Rab Butler’s Industrial Charter than books like Colm Brogan’s anti-socialist satire, Our New Masters . . and Hayek’s powerful Road to Serfdom, dedicated to ‘the socialists of all parties’. Such books not only provided crisp, clear analytical arguments against socialism, demonstrating how its economic theories were connected to the then depressing shortages of our daily lives; but by their wonderful mockery of socialist follies, they also gave us the feeling that the other side simply could not win in the end. That is a vital feeling in politics; it eradicates past defeats and builds future victories. It left a permanent mark on my own political character, making me a long-term optimist for free enterprise and liberty ..”

    (Margaret Thatcher, The Downing Street Years, New York: Harper Collins, 1993, pp. 12-13.)

    Aici e partea unde toti socialistii (“de dreapta”) se predau. Nu au curajul sa mearga pana la capat. Ideile sunt ok, principiile sunt frumoase, dar pana la urma trebuie sa de adaptam, nu? Sa fim “pragmatici”..

    Se pare ca Hayek nu a fost lectura obligatorie pentru fostii UTC-isti de frunte de la noi. Nici acum nu e, daca ma gandesc bine, pentru ca abia a fost tradus de cativa ani.

    http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/the-lady-was-not-for-turning-sau-de-ce-esueaza-romania-298917.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian