Drepturile omului din Gaza includ negarea Holocaustului

    2

    După cum ştiţi, dumneavoastră plătiţi taxe. Taxe din care o parte ajung la ONU. ONU care, printre altele, este un apărător al drepturilor omului. Drepturi ale omului care încep cam aşa:

    DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI (1948)
    Preambul
    Considerînd că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii…

    Apărător al drepturilor omului care, prin intermediul agenţiei UNRWA, asigură, printre altele, servicii educaţionale arabilor prin cele 221 de şcoli infiinţate şi susţinute în Fîşia Gaza. Şcoli în care se predă, printre altele, şi istoria modernă. Istorie care cuprinde şi cel de-al doilea război mondial. Război care, printre altele, cuprinde istorisiri interesante despre Hitler, nazism, rasism. Istorisiri care, în mod curios, în acest caz nu cuprind nici o referinţă la evrei şi Holocaust.

    Anul acesta au apărut zvonuri (pentru a doua oară, prima dată a fost în 2009) cum că manualele de istorie şi cele de drepturile omului ar putea conţine într-un viitor incert referinţe la Holocaust. Reacţia autorităţilor şi a mass-mediei a fost promptă şi dură şi de această dată:

    “Holocaustul evreilor este o poveste despre care există mari controverse… un subiect care pentru mai mult de 60 de ani a stîrnit o serie lungă de controverse şi născociri.”
    “UNRWA … este absolut interzis să se amestece în chestiuni politice.”
    [Al-Hayat Al-Jadida, 04 martie 2011]

    Muhammad Abu Bakr, şef adjunct al OEP, Departamentul pentru Refugiaţi:
    “[Dacă] UNRWA ar introduce studii asupra Holocaustului, sau ceea ce este cunoscut sub acest nume… ar fi o abatere a UNRWA de la angajamentele şi înţelegerile cu ţările gazdă, iar acest lucru ar fi un precedent care nu poate fi ignorat… Este de neconceput să-i conducem pe copiii noştri refugiaţi în astfel de direcţii contradictorii.”
    [Al-Quds, 1 martie, 2011]

    Nabila Al-Salah, membru al Comitetului de apărare a dreptului de întoarcere a refugiaţilor palestinieni din Iordania:
    “Studierea Holocaustului în şcolile UNRWA este o ruşine.”
    [Al-Quds, 1 martie, 2011]

    Zakaria al-Agha, OEP, şef de departament pe Probleme pentru Refugiaţi:
    “[a obiectat] la predarea Holocaustului in şcolile UNRWA.”
    [Al-Hayat Al-Jadida, 21 martie 2011]

    În 2009, în mijlocul unui scandal similar, televiziunea oficială anunţa:

    “Comisarul general UNRWA, Karen Abu Zayd, a negat cu vehemenţă zvonurile că UNRWA vor preda subiectul Holocaustului, ca parte a planului său de învăţămînt. La o conferinţă de presă care a avut loc astăzi în Gaza, ea a declarat că nu va fi modificată curricula pentru drepturile omului. Abu Zayd, care l-a însoţit pe Christian Berger, reprezentantul Comisiei Europene, într-o vizită în portul de pescuit din Gaza, a declarat că UNRWA dezvoltă curricula pentru drepturile omului [în instituţiile sale] şi are în lucru un material de studiu care se ocupă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.”
    [TV PA (Fatah), 1 septembrie 2009
    http://www.maannews.net/eng/ViewDetails.aspx?ID=222848

    Pe 4 sep 2009, UNRWA dezminte declaraţiile… Centrului Simon Wiesenthal

    Citatele atribuite de către Centrul Simon Wiesenthal Comisarului General UNRWA, Karen AbuZayd, şi Directorului pentru Fîşia Gaza, John Ging, sunt false. Noi condamnăm negarea Holocaustului, în toate formele sale, şi respingem politizarea Holocaustului. UNRWA va rămîne concentrat pe dezvoltarea unei curricule pozitive în procesul de predare a valorilor drepturilor omului consacrate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

    UNRWA este angajat pentru educaţia în domeniul drepturilor omului. UNRWA respinge orice negare a Holocaustului ca eveniment istoric.

    UNRWA implementează o programă axată pe drepturile omului, soluţionarea conflictelor şi toleranţă în şcolile sale din Iordania, Siria, Liban, Cisiordania şi Gaza. În Gaza, UNRWA consolidează această programă prin dezvoltarea unei curricule dedicate drepturilor omului ancorată în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    http://www.unrwa.org/etemplate.php?id=434

    Declaraţie care, după cum ştie orice şcolar, a apărut în 1948, printre altele, în urma apariţiei detaliilor şi a conştientizării la nivelul opiniei publice a ororilor… Holocaustului. După cum se vede de altfel şi din Preambulul acesteia.

    Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

     
    Print Friendly, PDF & Email

    2 COMENTARII

    1. Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ratificată de Adunarea Organizaţiei Naţiunilor Unite la Paris, pe 10 decembrie 1948. Declaraţia proclamă în 30 de articole un set de drepturi universal valabile pentru orice persoană, indiferent de naţionalitate, rasă, religie. Articolul 19 afirmă simplu şi clar:
      Oricine are dreptul la libertate de opinie şi exprimare. Acest drept include libertatea de a avea opinii fără a fi supus la interferenţe şi de a căuta, primi şi disemina informaţii şi idei prin orice mijloace şi oriunde, indiferent de frontiere.>
      Începînd din 28 martie 2008, acest drept a fost în practică suspendat de ONU şi ideea unor drepturi universal valabile a fost serios discreditată. Corectare. A fost serios modificată. Drepturile omului aşa cum sînt înţelese şi aplicate în tradiţia occidentală sînt pe cale să fie înlocuite cu drepturile islamului

      În martie a avut loc a 7-a sesiune a Consiliului Drepturilor Omului şi în ultima zi a sesiunii a fost adoptat un amendament la regulamentul de activitate al Raportorului Special pentru Libertatea de Exprimare. Acest amendament, introdus de Pakistan din partea Organizaţiei Conferinţei Islamice — formată din 57 de state şi reprezentînd cel mai puternic bloc de vot din ONU

      Amendamentul a fost votat cu 27 de voturi pentru, 15 împotrivă şi 3 abţineri. În efect, rolul Raportorului pentru libertatea de exprimare a fost schimbat cu 180 de grade. În loc să apere dreptul pe care îl reprezintă, de acum încolo se va ocupa cu limitarea acestui drept.

      Validarea acestui amendament reprezintă un succes major al Organizaţiei Conferinţei Islamice şi face parte dintr-un efort mai vechi de a transforma ONU într-o curea de transmisie a intereselor ţărilor musulmane. Sudan, Iran, Pakistan, Arabia Saudita au criticat în repetate rînduri faptul că ONU subscrie la Declaraţia din 1948 pe motiv că aceasta reprezintă o viziune seculara şi iudeo-creştină a drepturilor omului, care nu ţine cont de cultura şi tradiţiile islamice. Toate statele musulmane consideră Declaraţia din 1948 profund incompatibilă cu viziunea islamică şi în consecinţă Organizaţia Conferinţei Islamice a adoptat şi dat publicităţii, pe 5 august 1990, propria declaraţie a drepturilor omului, la care au aderat toate cele 57 de ţări membre.
      Declaraţiile de la Paris şi Cairo garantează în linii mari acelaşi set de drepturi deci, aparent, sînt echivalente. Formularea diferă, stilul ornat al drepturilor islamice reflectînd mult mai fidel sensibilităţile musulmane. La fel şi repetiţia unei anume sintagme. Dar mai bine dăm cuvîntul celor două declaraţii.

      pentru a vedea mai exact despre ce e vorba, cititi Drepturile universale ale omului islamului

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here