Norvegienii din comisia Nobel au înmînat un premiu de încurajare, dar americanii au gîturile prea roşii – sînt prea redneck – pentru a fi recunoscători. Firma Gallup a efectuat recent un sondaj politic al publicului american, căutînd să ia pulsul ideologic după trei ani de majoritate foarte solidă a Democraţilor în legislativ şi după aproape un an de control a ramurii executive. Rezultatul reflectă realizările de pînă acum ale Democraţilor: 40% din publicul american se descrie drept conservator, 36% drept moderat şi 20% drept liberal. “Liberal”, în nomenclatorul politic progresist, este un eufemism pentru ciugulitul din palma guvernului, turnatul cu cenuşă în cap şi taclale interminabile cu Putin, Ahmadinejad, Kim Îl Sung urmate de ochiade lanuguroase sub formă de concesii şi încă o găleata de cenuşă în cap. Detalii în Daily Telegraph – Barack Obama has failed to defeat conservatism in America.
În acelaşi timp, conservatorii americani au destule motive să fie furioşi pe partidul Republican. Revista new-yorkeza City Journal îşi aduce aminte de lecţia economică a lui Reagan: fiţi pro-market, nu pro-business.
An Economic Agenda for the GOP
Der Spiegel are un interviu cu Charles Krauthammer în care analistul american (unul din cei 40% de conservatori) răspunde la o serie de întrebări despre prestaţia de pînă acum a administraţiei Obama.
Interview with Charles Krauthammer
Tot Der Spiegel anunţă înmuierea la inimă a unui cleric islamic german: renunţaţi la terorism şi violenţă! Clericul a devenit islamofob: se adresează musulmanilor din Germania… Radical Cleric Calls on Muslims in Germany to Reject Violence… dintr-o închisoare din Maroc.
Încălzirea globală e întreţinută de fochişti dedicaţi 24 de ore pe zi şi 365 de zile pe an, indiferent de anotimp. Lordul Stern e fochistul pe luna octombrie şi are un îndemn culinar salvator: nu mai mîncaţi carne! Carnea vine de la vaci, oi şi porci, iar vacile oile porcii se scapă zeci-sute-mii de tone de gaz metan în atmosferă. Pe ambele orificii, iar gazul metan este infinit mai încălzitor decît CO2.
Climate chief Lord Stern: give up meat to save the planet
O întrebare, totuşi. Bun, căsăpim toate vacile, oile, porcii şi găinile şi mîncăm ce găsim prin tufişuri, ca în epoca de aur a preistoriei vegetariene. Dar cu eschimoşii ce facem? Dacă omorîm urşii polari se supără Al Gore…
Dar nu e numai gazul metan. Şi consumul de apă caldă distruge planeta. Hugo Chavez a început deja să ia duşuri de numai trei minute – No Singing in the Shower Amid Water Concerns. De fapt, penuria de apă este o victorie a socialismului bolivarian, dar pică la ţanc în aceste vremuri de schimbare climatică fără precedent.
Din Venezuela urcăm pînă în Mexic. Economia este în ruină, cartelurile de droguri şi corupţia balcanizează o ţară care în deceniul trecut cunoscuse un progres economic şi social impresionant. Alvaro Vargas Llosa observă paralelisme şi cu situaţia din alte ţări – Mexico’s Debacle — A Teaching Moment.
Acum vă rog să vă faceţi confortabili şi eventual un sandviş cu legume, pentru că urmează o mică recapitulare istorică. E al doilea război mondial, Anglia luptă pentru supravieţuire şi doi piloti ai Royal Air Force comentează situaţia in stil postmodern.
Skinski, iti eram dator demult 🙂
😆
cit despre salvarea planetei de la distrugerea neecologistilor, sintem sfatuiti sa ne ucidem animalele de comapanie, sa le prajim (eventual la soare, pe piatra incinsa) si sa le mincam:
Want to save the planet? Kill and eat your pet
Am râs copioooos! Mulţumesc, Emil!
“That’s like discrimination against a community.” Da, da, da! Este într-adevăr o comunitate din ce în ce mai mare aceea a laşilor, cu diferite instituţii menite să le ofere adăpost la nivel internaţional [ O.N.U., par example ]. E amuzant până când îţi dai seama cât e de reală situaţia.
În ce priveşte sondajul la care se face referire în începutul articolului, eu unul nu mă prea mir de rezultat. Într-un fel, cu toate că poate sună ciudată să spun asta, avantajul mandatului lui Obama stă tocmai în abordarea lui extremă în ce priveşte politicile domestice şi internaţionale. Este mult prea abrupt într-o singură direcţie iar asta ajută la coagularea şi motivarea excepţională a celor care îl contestă într-un pol opus lui. Poate chiar un fel de apel “ad-fontes” al societăţii civile americane. Şi cu această ocazie, putem spera într-o mişcare similară şi în cadrul partidului Republican care din păcate pare să îşi fii pierdut în ultimul timp o bună parte din dogma sa definitorie în favoarea unui centrism periculos. Cum de a reuşit John McCain să ajungă vreodată candidatul la prezidenţiale ale republicanilor e departe de înţelegerea mea, însă e un exemplu destul de sugestiv pentru ceea ce am căutat să afirm mai sus cu privire la diluarea dogmei partidului.
fffffffffffffffffff.
IMPORTANT
A+