Garçon, o cafea şi presa (8)

    4

    coffee-newspaper-phone-400x300Norvegienii din comisia Nobel au înmînat un premiu de încurajare, dar americanii au gîturile prea roşii – sînt prea redneck – pentru a fi recunoscători. Firma Gallup a efectuat recent un sondaj politic al publicului american, căutînd să ia pulsul ideologic după trei ani de majoritate foarte solidă a Democraţilor în legislativ şi după aproape un an de control a ramurii executive. Rezultatul reflectă realizările de pînă acum ale Democraţilor: 40% din publicul american se descrie drept conservator, 36% drept moderat şi 20% drept liberal. “Liberal”, în nomenclatorul politic progresist, este un eufemism pentru ciugulitul din palma guvernului, turnatul cu cenuşă în cap şi taclale interminabile cu Putin, Ahmadinejad, Kim Îl Sung urmate de ochiade lanuguroase sub formă de concesii şi încă o găleata de cenuşă în cap. Detalii în Daily Telegraph – Barack Obama has failed to defeat conservatism in America.

    În acelaşi timp, conservatorii americani au destule motive să fie furioşi pe partidul Republican. Revista new-yorkeza City Journal îşi aduce aminte de lecţia economică a lui Reagan: fiţi pro-market, nu pro-business.
    An Economic Agenda for the GOP

    Der Spiegel are un interviu cu Charles Krauthammer în care analistul american (unul din cei 40% de conservatori) răspunde la o serie de întrebări despre prestaţia de pînă acum a administraţiei Obama.
    Interview with Charles Krauthammer

    Tot Der Spiegel anunţă înmuierea la inimă a unui cleric islamic german: renunţaţi la terorism şi violenţă! Clericul a devenit islamofob: se adresează musulmanilor din Germania… Radical Cleric Calls on Muslims in Germany to Reject Violence… dintr-o închisoare din Maroc.

    Încălzirea globală e întreţinută de fochişti dedicaţi 24 de ore pe zi şi 365 de zile pe an, indiferent de anotimp. Lordul Stern e fochistul pe luna octombrie şi are un îndemn culinar salvator: nu mai mîncaţi carne! Carnea vine de la vaci, oi şi porci, iar vacile oile porcii se scapă zeci-sute-mii de tone de gaz metan în atmosferă. Pe ambele orificii, iar gazul metan este infinit mai încălzitor decît CO2.
    Climate chief Lord Stern: give up meat to save the planet
    O întrebare, totuşi. Bun, căsăpim toate vacile, oile, porcii şi găinile şi mîncăm ce găsim prin tufişuri, ca în epoca de aur a preistoriei vegetariene. Dar cu eschimoşii ce facem? Dacă omorîm urşii polari se supără Al Gore…

    Dar nu e numai gazul metan. Şi consumul de apă caldă distruge planeta. Hugo Chavez a început deja să ia duşuri de numai trei minute – No Singing in the Shower Amid Water Concerns. De fapt, penuria de apă este o victorie a socialismului bolivarian, dar pică la ţanc în aceste vremuri de schimbare climatică fără precedent.

    Din Venezuela urcăm pînă în Mexic. Economia este în ruină, cartelurile de droguri şi corupţia balcanizează o ţară care în deceniul trecut cunoscuse un progres economic şi social impresionant. Alvaro Vargas Llosa observă paralelisme şi cu situaţia din alte ţări – Mexico’s Debacle — A Teaching Moment.

    Acum vă rog să vă faceţi confortabili şi eventual un sandviş cu legume, pentru că urmează o mică recapitulare istorică. E al doilea război mondial, Anglia luptă pentru supravieţuire şi doi piloti ai Royal Air Force comentează situaţia in stil postmodern.

    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentSting: “Obama este trimisul lui Dumnezeu pe Pămînt”
    Articolul următorUn an de la alegerea lui Obama
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    4 COMENTARII

    1. -the bombers are on the way! get out there and fight them, you cowards!
      -you can’t actually say that because that’s like racism, but against cowards

      😆

      cit despre salvarea planetei de la distrugerea neecologistilor, sintem sfatuiti sa ne ucidem animalele de comapanie, sa le prajim (eventual la soare, pe piatra incinsa) si sa le mincam:

      Want to save the planet? Kill and eat your pet

      “A typical medium sized dog eats 164 kilograms of meat and 95 kilograms of cereals every year. It takes 43.3 square metres of land to generate 1 kilogram of chicken per year and 13.4 square metres to generate a kilogram of cereals. This gives your dog a footprint of 0.84 hectares, more than twice that of a 4.6-litre Toyota Land Cruiser. Cats, meanwhile, have an eco-footprint of about 0.15 hectares (slightly less than a Volkswagen Golf), hamsters come in at 0.014 hectares apiece (buy two, and you might as well have bought a plasma TV) and canaries half that. Even a goldfish requires 0.00034 hectares (3.4 square metres) of land to sustain it, giving it an ecological fin-print equal to two cellphones.”

      So, according to the authors, rather than hopping onto your bike to work, you’d be far better to clear those pesky pets out of your house (and why not eat them while you’re at it, to make good use of their bodily resources?)

      What about getting rid of architects? Surely at this stage of civilisation we’ve already created a wide enough selection of dwelling places? And think of all the paper, ink and hot air that could be saved.

    2. Am râs copioooos! Mulţumesc, Emil!

      “That’s like discrimination against a community.” Da, da, da! Este într-adevăr o comunitate din ce în ce mai mare aceea a laşilor, cu diferite instituţii menite să le ofere adăpost la nivel internaţional [ O.N.U., par example ]. E amuzant până când îţi dai seama cât e de reală situaţia.

      În ce priveşte sondajul la care se face referire în începutul articolului, eu unul nu mă prea mir de rezultat. Într-un fel, cu toate că poate sună ciudată să spun asta, avantajul mandatului lui Obama stă tocmai în abordarea lui extremă în ce priveşte politicile domestice şi internaţionale. Este mult prea abrupt într-o singură direcţie iar asta ajută la coagularea şi motivarea excepţională a celor care îl contestă într-un pol opus lui. Poate chiar un fel de apel “ad-fontes” al societăţii civile americane. Şi cu această ocazie, putem spera într-o mişcare similară şi în cadrul partidului Republican care din păcate pare să îşi fii pierdut în ultimul timp o bună parte din dogma sa definitorie în favoarea unui centrism periculos. Cum de a reuşit John McCain să ajungă vreodată candidatul la prezidenţiale ale republicanilor e departe de înţelegerea mea, însă e un exemplu destul de sugestiv pentru ceea ce am căutat să afirm mai sus cu privire la diluarea dogmei partidului.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here