Horia-Roman Patapievici despre Obama si "idealismul de mina a doua" in politica internationala

    13

    via Dragos Paul Aligica

    Articolul The Inconvenience of History. Obama abandons another country to its fate este exceptional! Sunt, cred, de retinut urmatoarele idei:

    1) « Obama’s impatience with history has left him patient with evil. »

    2) « The grim fact is that Obama’s containment is not containing Putin […]. The only country that American containment is containing is America. »

    3) « Obama’s surprisability about history, which is why he is always (as almost everyone now recognizes) “playing catch-up,” is owed to certain sanguine and unknowledgeable expectations that he brought with him to the presidency. There was no reason to expect that the Ayatollah Khamenei would take Obama’s “extended hand,” but every reason to expect that he would crack down barbarically on stirrings of democracy in his society. There was no reason to expect that Assad would go because he “must go,” but every reason to expect him to savage his country and thereby create an ethnic-religious war and a headquarters for jihadist anti-Western terrorists. There was no reason to expect Putin to surrender his profound historical bitterness at the reduced post-Soviet realities of Russia and leave its “near abroad” alone. There was no reason to expect that the Taliban in Afghanistan would behave as anything but a murderous theocratic conspiracy aspiring to a return to power. And so on. Who, really, has been the realist here? And what sort of idealism is it that speaks of justice and democracy but denies consequential assistance (which the White House outrageously conflates with ground troops) to individuals and movements who courageously work to achieve those ideals? »

    4) « There are many places in the world where we are despised not for taking action but for not taking action. Our allies do not trust us. Our enemies do not fear us. »

    Care e fabula comportamentului acestui presedinte?

    A) Primul lucru care trebuie spus este ca nu mediocritatea e problema lui. Problemele politicii sale deriva din falsitatea principiilor in care crede. Or, electoratul american l-a ales tocmai ptr principiile lui, deci, in ultima analiza, ptr falsitatea acestor principii. Problema cu ele nu e ca sunt false, ci ca electoratului care l-a vrut presedinte ii apar ca adevarate. Iar acest lucru e extrem de periculos, deoarece pe termen mediu SUA au o problema legata de adevarul principiilor in jurul carora se construieste spiritul public. Ca falsitatea a patruns intre convingerile profunde ale societatii americane e o problema maioresciana, de aceea poate fi reformulata in termenii lui astfel: “convingerile profunde ale societatii americane nu mai sunt bazate pe adevar, ci pe falsitate”. E de asteptat ca in urmatorii ani selectia democratica sa conduca, in SUA, la alegerea unor oameni de mina a doua, care sustin ideologii sentimentale de mina a patra.

    B) Al doilea lucru priveste efectul acestor ideologii populare. Idealurile profesate de ele sunt joase (ptr ca toate accepta ca principiu general relativismul moral); in schimb asteptarile lor sunt foarte mari (ptr ca pleaca de la premisa sentimentala ca toti oamenii sunt buni si ca toata lumea e ghidata de cele mai bune intentii). Calculul politic, se stie, e facut pornind de la asteptari, nu de la idealuri. Or, in cazul lui Obama (si a ideologiilor care sunt azi populare in electoratul american), calculul politic e construit pe aceste asteptari nerezonabil de mari (vezi argumentul (3) al articolului lui Wieseltier). De aici caracterul inapt si inept al politicii externe americane de azi. Politica externa pretinde realism, nu sentimentalism si nici idealism. Toate filozofiile de calitate profesează idealuri mari (ori absolute) si manifestă asteptari scazute (sau rezonabile), deoarece ele stiu ca omul este imperfect si ca perfecta este doar divinitatea, care constituie ideea regulativa dominanta a oricarei morale nerelativiste.

    Dragii mei, cu acest idealist de mina a doua in politica internationala a urmatorilor doi ani — in care Putin e hotarit sa-si atinga toate obiectivele, China e hotarita sa-si atinga toate obiectivele, radicalii din lumea islamica sunt decisi sa puna pe butuci Occidentul, iar Occidentul e tot mai mult de pe Venus, si tot mai putin de pe Marte — lumea libera va intra inr-o fundatura asemenatoare cu aceea a anilor ’70, cind America era detestata peste tot, URSS triumfa peste tot, iar Occidentul era macinat de violentele stingismului anticapitalist, care voia cu orice pret revolutie.

    Print Friendly, PDF & Email

    13 COMENTARII

    1. Oare “lumea libera va intra inr-o fundatura asemenatoare cu aceea a anilor ’70, cind America era detestata peste tot, URSS triumfa peste tot, iar Occidentul era macinat de violentele stingismului anticapitalist, care voia cu orice pret revolutie.”?

      Mijlocul anilor ’70 a fost intr-adevar marcat de retragerea din Vietnam si de abuzurile scandalulului Watergate care l-a trimis acasa pe presedintele Nixon. Abuzurile politice mult mai grave si mai extensive ale presedintelui Obama ( Fast & Furious, IRS, Benghazi, NSA) nu par sa-l aduca pe acesta spre impeachment (demitere prin vot al Congresului). Obama a mostenit o criza economica, care este insa amplificata de politica sa socialista, amplificarea deficitului si catastrofa totala a sistemului de asigurari medicale Obamacare.
      Sfarsitul anilor ’70 a fost marcat de presidentia incompetenta a Presedintelui Carter dar URSS nu triumfa, ci era de mult in perioada inghetului gerontocratic al guvernarii Brejnev.

      Dar imediat dupa aceea, in 1982, a venit alegerea Presedintelui Reagan, o relansare economica rapida, revolutia calculatoarelor, in timp ce imperiul URSS a intrat in perioada sa de prabusire accelerata finala, vizibila si necontestata.

      De aceea comparatia cu anii ’70 mi se pare mult prea optimista.

      Mai curand am impresia ca suntem in plini ani ’30, cu o America izolationista, cu o economie absolut stagnanta si cu dictaturi nucleare (Rusia, Iranul si China) care-si fac de cap, in lipsa celui mai elementar simt de auto-aparare a SUA si a Europei.

      Si toata lumea stie cum s-au incheiat anii ’30, ce sacrificii au fost necesare si cat timp a luat reintoarcerea la o lume normala.

    2. The grim fact is that Obama’s containment is not containing Putin […]. The only country that American containment is containing is America.

      Tradus in termeni ceva mai directi se poate spune ca agenda de restrictionare (containment) a lui Obama este strict interna. Nu se aplica regimurilor declarat ostile Occidentului, ci in primul rand Americii. O modalitate prin care Obama restrictioneaza America (pe care a practicat-o in toti acesti ani, mai ales cu ocazia vizitelor in strainatate) consta in declaratii care minimalizeaza si trivializeaza meritele istorice ale SUA. Obama isi injoseste (in sensul de a trage in jos pe acelasi palier imoral ocupat de dictaturi si democratii falite) in mod deliberat tara pe care o conduce. Cea mai recenta isprava de acest gen este declaratia facuta foarte recent, cu ocazia vizitei in Malaiezia.

      Pasajul relevant:

      “I think the Prime Minister is the first to acknowledge that Malaysia’s still got some work to do. Just like the United States, by the way, has some work to do on these issues. Human Rights Watch probably has a list of things they think we should be doing as a government.”

      SUA pe acelasi nivel cu Malaiezia in privinta drepturilor omului! Cu totul aiuritor.

      Obama este primul presedinte american nu nemultumit, nu critic, ci profund ostil fata de propria tara. Nu conducator, ci distrugator.

    3. Comparatia cu anii ‘70 mi se pare foarte realista, si nu “mult prea optimista”. Spun asta pentru ca in anii ’70 totalitarismul de sorginte comunista se afla in plina ofensiva, atat in Africa cat si in Asia si isi intarea prezenta in tarile Americii Centrale; asta in afara faptului ca detinea puterea in Europa centrala si de Est. In timpul acesta, miscari si organizatii radical anarhiste (trotkisto-maoiste) si teroriste – de la miscarea tinerilor francezi (mai’68) pana la Brigazile Rosii si gruparea Bader-Meinhof (Factiunea Armata Rosie), terorizau tarile Europei occidentale. Nu mai pun la socoteala uriasa miscare “pacifista” care milita pentru dezarmarea totala a Occidentului, miscare coordonata si finantata direct de la Moscova.
      Toate acestea se datorau, in cea mai mare parte, politicii de destindere inceputa inca din 1969 de Richard Nixon si Kissinger, sustinuta de De Gaulle si completata de aportul substantial a Ost Politik-ului lui Willy Brandt. In 1978, Jimmy Carter a cedat bucuros presiunilor URSS si a pacifistilor occidentali, anuland programul de construire a bombei cu neutroni. Urmarea logica a fost, dupa cum bine stim, invazia Afganistanului. In momentul acela, presa de stanga din Statele Unite, in frunte cu celebrul New York Times, acuza guvernul american ca a declansat razboiul rece si Congresul american ca “sufera de o criza acuta de patriotism desantat”! Toate aste se intamplau in perioada “inghetului gerontocratic al guvernarii Brejnev”, dupa cum o numiti dvs!
      Sunt de acord totusi ca azi situatia pare chiar mai grava decat in anii 70, deoarece unei Rusii revitalizate i s-au adaugat intre timp China, Iranul, Coreea de Nord, si ofensiva ce pare greu de oprit a fundamentalismului islamic.
      Sa nu disperam totusi! Li se opun Obama, Hollande, Merkel, Ashton, Cameron, Schultz si altii ca ei. 🙂 Din nefericire, Reaganii si Thatcherii s-au terminat. Si chiar daca mai apare cate unul ca ei, nu are nici o sansa sa fie ales.

    4. Emil, pe deasupra Malaiezia este o tara in care discriminarea rasiala a majoritatii (musulmane malay) asupra minoritatii (chineze) este institutionalizata, inscrisa in Constitutie. Fii sigur ca Obama nu a atins nici pe de-o parte acest subiect.

    5. Bogdan, in anii ’70 eram elev de liceu si apoi student in tara natala, Romania, cu informatii limitate de cea ce mai prindeam de la Europa Libera si mai citeam in copiile “celebrului” New York Times aflate la dispozitie la Biblioteca Americana.

      Nu-mi aduc aminte sa fi vazut “lagarul socialist triumfand” in fata “capitalismului putred”.
      Singura diversiune serioasa care le-a reusit pentru un timp a fost regimul de stanga al lui Otelo Saraiva de Carvalho care a urmat “revolutiei trandafirilor” din Portugalia, dar si aceasta a fost infranta prin opozitia ferma a fortelor democratice.

      URSS s-a bagat in perioada asta in tot felul de razboaie “anticoloniale”, precum cele din Etiopia-Ogaden si Angola in care si-a spulberat resursele sprijinind armata mercenara a lui Fidel Castro si punga unor dictatori africani pseudo-comunisti de teapa lui Mengistu.

      In Afganistan, URSS a cazut din lac in put. Avea un vecin acomodant in persoana varului fostului rege, Mohammed Daoud.
      Asta pina cand regimul comunist numarul 1 (Taraki) l-au rasturnat si asasinat. De bine ce le-a mers, regimul comunist nr. 2 (Hafizullah Amin) l-a rasturnat si asasinat pe no. 1.
      De abia dupa ce si acesta a dus-o din succese in succese si mai mari, URSS au invadatat ca sa-l asasineze pe Hafizullah si sa instaleze regimul no. 3 (Babrak Karmal), care a fost urmat de regimul no. 4 si asa mai departe.

      Unde vreau sa ajung?
      Aventurile militare ale URSS au slabit-o si au adus-o la dezmembrare.

      Se aseamana agresiunea din Afganistan cu cea din Crimea? Nu.
      In primul rand pentru ca Rusia, prin invazia Crimeii pune mina pe apele teritoriale cu potential considerabil de gaz si petrol.

      Analogia cea mai buna pentru anexarea Crimeii este numai pactul de la Munchen care i-a facut cadou lui Hitler regiunea Sudetilor, industrializata si bogata in resurse naturale.

      Si tare mi-e teama ca Ucrainiei i se pregateste soarta Cehoslovaciei, data pe mina lui Hitler la numai 3 luni de la “acordul istoric de pace”. Si dupa aia, Estonia, Romania, Dumnezeu cu mila stie cind si cine se va ridica sa-i opreasca pe Rusi. In orice caz nu atata timp cat SUA refuza sa devina independent energetic (vezi proiectul Keystone XL) iar Europa va continua sa faca comert ca si cum nimic nu se intampla.

      Putin este gata sa atace oriunde ii este usor si de unde are de tras un profit cert. Fiti siguri ca in Afganistan nu se mai frige a 2-a oara.

      Pe de alta parte, uitati-va ca ofensiva fundamentalismului islamic, reprezentat de Fratia Islamica a fost oprita tocmai in Egipt, unde acesta se bucura de sprijinul SUA si al UE.

      In Siria, se macelaresc in principali fundamentalistii islamici sunniti cu cei shiiti (la care se mai adauga macelarirea populatiei crestine) si nimic nu pare ca poate sa opreasca aceasta distrugere reciproca.

      Cel mai ingrijorator este acuma succesul fundamentalismului shiit in Iran, tocmai din cauza accesului brusc de dragoste de care se bucura din partea SUA si UE, dornici sa le furnizeze resursele economice necesare pentru bomba atomica.

    6. @6
      Am intervenit pentru ca am avut impresia ca pt. dvs. perioada anilor ’30 a aratat mai rau decat cea a anilor ’70, si se aseamana mai mult cu cea de azi, cel putin asta dati de inteles la @2. V-am contrazis pt. ca in anii ’30 ideologiile totalitare (care au generat sisteme totalitare) nu afectasera decat continentul european. Nu acelasi lucru mai era valabil peste 40 de ani, cand totalitarismul comunist se raspandise in mare parte din Asia, Africa, si se infiltra nestanjenit in America Latina. Tot atunci a avut loc in Iran rasturnarea sahului si inlocuirea lui cu o dictatura teocratica islamica siita, ce a constituit un model dupa aceea pentru organizatiile fundamentaliste sunite. In anii 30, Statele Unite nu fusesera inca atacate de virusul radical de stanga ce, afectand mai intai, in anii 70, campusurile universitare si sistemul academic american, afecteaza azi sistemul politic la cel mai inalt nivel.
      Si inca un lucru: eu n-am vorbit la @4 de “lagarul socialist triumfand asupra capitalismului putred” 🙂

    7. PS. In anii 70 totalitarismele secolului 20 ajunsesera spre +/-100 milioane morti. “Lipseau doar” cei din Cambogia si Ruanda…

    8. Bogdan, intr-adevar pentru mine si parintii mei anii ’30 au fost mult mai rai decit ’70.
      Preluarea puterii de catre Hitler in ’33 a fost preludiul Holocaustului.
      Legionarii isi faceau de cap.
      Cu cat granitele Reichului al 3’lea se apropiau de Romania, cu atat era mai rau.
      Discriminarea rasiala legiferata a ajuns in Romania in 1938, prin guvernarea Goga-Cuza.
      Brusc, parintilor mei si bunicilor mei, nascuti in Romania li s-a contestat cetatenia, si numai lor si celorlalti evrei.
      Mai apoi, in 1940 imediat dupa caderea Parisului, Romania a fost ciopartita de Rusia si Germania.
      Pogromurile anti-evreiesti au inceput imediat cu retragerea din Basarabia si Bucovina,cind 50 de evrei au fost ucisi de elemente ale armatei Romane in cimitirul si orasul Dorohoi, unde inmormintau un soldat evreu ucis de URSS.
      Prin decrete ale regelui Carol al 2’lea, parintii mei au fost dati afara din liceu, evreilor li s-a interzis exercitarea de meserii.
      Bunicilor mei li s-a confiscat parte din casa, unde au fost adusi aromani refugiati din Cadrilater, dar numai evrei au fost “contribuiti” in felul asta.
      Dupa aia a urmat guvernul si rebelinea legionara, pogromul de la Iasi si holocaustul din Transnistria, s.a.m.d.
      Ieri am comemorat ziua Holocaustului, asa ca a trebuit sa-mi amintesc de toate astea.

      Pe de alta parte eu in anii ’70 eram elev si mai apoi student. Trebuie sa marturisesc ca nu ma simteam prea nenorocit.
      Nu eram discriminat si nu am fost amenintat sau atacat de nimeni.
      Stiam ca nu am nici un viitor in Romania, dar nici majoritatea Romanilor nu aveau.
      Situatia economica devenea din ce in ce mai grea, cu cozi si cartele, dar ne descurcam.

      Unde vreau sa ajung?
      Anii ’30 au fost preludiul razboiului al 2’lea mondial, cu zeci de milioane de morti si care s-a terminat cu libertate in Occident si cu un regim opresiv si ucigas in URSS si imperiul ei.

      Anii ’70 au fost preludiul anilor ’80 in care URSS s-a prabusit sub propria lor greutate peste picioarele de lut, iar satelitii au iesit din orbita in ’89 fara razboi si violenta, cu exceptia revolutiei cu sau fara ghilimele din Romania.

      Care e situatia acum?
      Parea ca Iranul poate fi “uscat” de aspiratia pentru armele nucleare, pina cind Obama si Catherine Ashton au sarit sa-l reinvie cu cash si anularea sanctiunilor comerciale.

      Iar Rusia? Europa e hotarata sa finanteze masina de razboi si subversiune a lui Putin contra gaz si petrol.
      Statele Unite sunt prada unei influente stangiste nebune. Chiar acum cateva zile, Obama a blocat pe termen nedeterminat conducta Keystone-XL care ar fi permis SUA independenta energetica si chiar sa livreze Europei petrol si gaz, care sa o elibereze de dependenta de Rusia si de Arabi.

      Chinezii isi fac de cap cu manevre militare maritime.

      Cum se iese din situatia asta fara razboi nuclear?

    9. @10 @11

      Domnilor, nu trageti in pianist 🙂 Eu am vorbit de “virusul radical de stanga” ce a patruns in universitatile americane si oricat mi-as pune imaginatia la contributie nu vad vreo legatura intre, sa spunem, Herbert Marcuse (promotorul civilizatiei libidinale si al revolutiei sexuale) si Jacques Derrida ( al cu demolarea, scuze, cu deconstructia), dau doar doua nume, si Woodrow Wilson sau Franklin Delano Roosvelt.

    10. Unii conservatori Americani il vad pe Presedintele Obama ca un continuator (in sens negativ) al lui Woodrow Wilson si Franklin Delano Roosevelt.

      Dupa parerea mea, desi exista o samanta de adevar in aceasta analiza, legat de comonalitatea lor “liberala” in chestiuni economico-sociale interne, rezultatul e gresit si complet neproductiv.
      In primul rand Woodrow Wilson si FDR au dus SUA la victorie in doua razboaie mondiale, si au pus bazele la cresterii puterii economice si politice a SUA in timpul succesorilor lor.

      Obama isi cere scuze tot timpul in fata lumii exact pentru cea ce e bine in sistemul SUA si a facut-o un far si model al lumii libere si in acelasi timp se retrage de pe arena internationala.

      Obama curteaza dusmanii SUA si se comporta oribil cu aliatii sai cei mai fideli, Marea Britanie si Israelul de exemplu.
      E suficient sa amintim cum a aruncat bustul lui Winston Churchill din Casa Alba, cum a sprijinit-o pe presedinta semi-nebuna (si socialista) a Argentinei in reinnoirea revansismului privind insulele Falkland si cum a definit Regatul Unit ca o “tara care oricare alta”, al carui premier trebuie sa stea la coada din anticamera ca sa-l intilneasca pe excelenta sa, presedintele SUA.

      Pe cit de moale e politica si inconsecventa este politica externa, pe atat de dura este politica sa interna: Procurorul General comite sperjur ca rutina in fata Congresului, ba mai si furnizeaza arme bandelor ucigase de narco-traficanti din Mexico, comunicatiile a zeci de ziaristi de la AP plus James Rosen de la Fox sunt interceptate ilegal, totalitatea e-mailurilor si a conversatiilor telefonice care trec prin SUA sunt interceptate si analizate in contradictie explicita cu Amendamentul IV al Constitutiei, libertatea de cuvant si de religie garantate de Amendamentul I sunt incalcate si erodate prin Ordine Executive scoase in lant, s.a.m.d.

      Socializarea ingrijirii medicale cunoscuta sub numele de Obamacare a dus la o o catastrofa ce poate fi comparata numai cu marile succese ale socialismului sovietic si chinez.

      De aceea comparatia cu W. Wilson si FDR este inselatoare. SUA nu va iesi din aceasta spirala destructiva fara o schimbare radicala de directie, fara precedent.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here