Bogdan Duca îşi expune crezul. Se merită citit… cine ştie, poate descoperiţi afinităţi. Eu unul am descoperit destule.
Să vă speriu? Valorile de la care mă încăpăţânez să nu abdic
PS – 18 octombrie 2010
Între timp, Bogdan Duca i-a susţinut pe Geoană şi Crin Antonescu în alegerile prezidenţiale din 2009. Dreptul lui, însă şi-a forfetat dreptul de a se numi „conservator”. Cine ştie, poate că dînsul este conservator doar în anii bisecţi.
23 iunie, 2011 – Case Closed! (traseul unui liberal rătăcit de la USL la Noua Dreaptă şi Criticatac)
Romanian
14 comentarii
Francesco
16 mai 2009Despre Bogdan Duca aveam deja o parere buna formata mai demult, din pacate ne-am cam ignorat reciproc, vorbesc despre bloguri. Noi am mai facut totusi referinte la el. Platforma este una generala in jurul careia se poate discuta serios.
Bogdan Duca
16 mai 2009Multumesc pentru gandurile frumoase ca si pentru…publicitate. Desi poate nu am mentionat blogul dumneavoastra (formatul blogului meu exclude deocamdata un blogroll- dar am intentia de a construi un blog ceva mai personalizat, aranjat si utilat) va asigur ca va urmaresc cu atentie de ceva timp.
Sper sa colaboram in toate punctele care ne unesc!
panseluta
16 mai 2009Bogdan:
Bine-ai venit la noi (dar nu mai scrie ‘va speriu’, ca suna rau si nu e gramatical. Verbul se conjuga: eu sperii ciocoii noi, tu sperii homosexualii, ea sperie Euroviziunea.
De acord cu tine in manifestul tau conservator, cu o singura exceptie:
• Avorturile
În ciuda punctului de vedere generalizat şi „oficial”, credinţa mea este aceea că avortul este sinonim cu omuciderea. Copilul conceput, embrionul, este o fiinţă umană şi trebuie tratată ca atare.
Nu cred că cineva, oricine ar fi acea persoană sau instituţie, poate decide când sau între ce interval de timp o fiinţă umană mai este sau nu…..om.
Legat de acest aspect, consider şi eutanasia ca şi sinuciderea asistată ca fiind manifestări criminale în esenţa lor, sinuciderea nefiind doar o crimă faţă de darul vieţii primit de om de la Dumnezeu ci şi forma supremă de laşitate.
În consecinţă militez şi voi milita pentru incriminarea avortului sau asistării la aşa-numitele sinucideri „medicale”, ca omucidere şi cred în necesitatea condamnării lor penale.”
1. Ca una care crede in absolutul liber arbitru asupra vietii care ti-a fost data, tragic, fara liberul tau arbitru la nastere, imi rezerv dreptul de a-mi termina viata asa cum imi dicteaza liberul arbitru cistigat prin vietuire.
2. Avortul e vechi decind lumea, si nici o interdictie nu-l va opri, pentru ca reprezinta o corectie existentiala la un destin biologic care incarca femelele speciei cu o datorie de grija fata de produsul procreatiei mult mai mare decit pe masculi.
3. Vorbind de liber arbitru, de alegere….Crestinismul a inceput cu un act de fiat de dinafara liberului arbitru, nu-i asa? O femeie, Maria, a fost „anuntzata” (sarbatoarea in lumea anglo-saxona se numeste „Annunciation”) ca va fi insamintzata/insarcinata de un extraterestru cu care nu a avut nimic de-a face, sexual sau altfel.
Curat liber arbitru…
panseluta
16 mai 2009Bogdan:
„În consecinţă militez şi voi milita pentru incriminarea avortului sau asistării la aşa-numitele sinucideri „medicale”, ca omucidere şi cred în necesitatea condamnării lor penale.”
Cum vei milita pentru „incriminarea avortului” si „codamnarea lui penala”?
Ce vei propune ca legislator, dincolo de a interzice avortul? Le vei condamna la puscarie pe femeile care au facut un avort pentru ca „insamintzatorul” le-a amenintat sa avorteze, ca altfel e de mama lor, si si-au explicat pozitia cu niste scatoalce bune la fata, ca sa fie vizibile si concludente?
Care e responsabilitatea isamintzatorului in toata afacerea? Sau n-are nici una? Adica, nici un act sexual interprins de un insamintzator fara protectie e pura responsabilitate a femelei?
Si ce-ai face cu cei care au mijlocit avortul, ginecologi si obstetricieni? I-ai trimite si pe ei la pirnaie, cum era sub Ceausescu?
panseluta
16 mai 2009emil:
Sunt sigura ca ai gasit afinitati cu Bogdan Duca.
Si eu am gasit „afinitatile”, pina in momentul in care tipul a avut neobrazarea sa spuna ca ar vrea sa decida soarta femeilor in privinta avorturilor, de parca sarcinile pe care le poarta femeile ar veni de la Sf Arhangel, nu de la tipi ca Bogdanel sau Cezarel sau Marian sau Laurentiu sau Gica Telefonistu’.
emil
16 mai 2009Ooof. Panseluta, esti furioasa si aduci argumente, dar n-as vrea sa degenereze firul intr-o cearta. Incriminarea avortului suna impersonal, dar, evident, in realitate inseamna incriminarea unor persoane. Si, intr-adevar, ar fi tare nedrept sa incriminezi doar femeia, mai ales ca sint destule tinere care recurg la avort sub presiunea familiei sau partenerului. Iar sa incriminezi doar femeile care decid pentru avort independent de factori externi, ar crea o situatie in care acuzatele ar fi stimulate sa se apere demonstrind ca au fost de fapt fortate sa recurga la avort. O astfel de masura de criminalizare a avortului ar degenera intr-un carnaval al minciunii, iar femeile ar fi dublu-penalizate. O data prin trauma avortului (chiar si liber consimtit, este tot o trauma) si a doua oara printr-un proces legal care le-ar obliga sa recurga la sperjur si disimulare pentru a evita sentinta.
Consider ca viata incepe la momentul conceptiei si ca avortul este un pacat (al ambilor parteneri), dar nu doresc sa fie criminalizat. S-ar crea alte injustitii care nu pot repara raul originar. Avortul este o drama morala pe care statul nu o poate rezolva.
Experienta legii lui Ceausescu ar trebui sa ne invete ca prin criminalizare avortul nu dispare, doar trece in subteran.
Daca tot vorbim despre responsabilitate personala, ar trebui sa lasam persoanei si libertatea de a decide asupra vietii sau mortii copilului nenascut. Consecintele unei astfel de decizii ar trebui sa fie „judecate” de constiinta individuala, nu de un tribunal al statului.
Imperialistu'
16 mai 20091. Se cheama sinucidere si si desi are legatura cu eutanasia, diferenta este semnificativa. Eutanasia este un soi de sinuciderea asistata care are doua problema majore:
a) poate degenera in crima;
b) creeaza o morala (anticrestina, dar am senzatia ca te intereseaza cam putin nuanta anticrestina) ale carui premise ne pot duce in directii cu totul nebanuite si teribile.
Lasand la o parte problema religioasa, nu poate fi negat ca ;egalizarea eutanasiei poate avea consecinte greu de estimat. Viata umana este pretioasa si nu poti promova suicidul ca solutie pentru toti cei care sufera de boli incurabile. Unde ne vom opri? Ii vom omora si pe retardati sau pe cei care sufera de handicapuri infioratoare? Si de acolo incotro? Nu, e un drum pe care nu avem voie sa calcam.
2. Si omuciderea e veche de cand lumea, ca si preferinta baietilor in detrimentul fetelor; asta nu face omuciderea rezonabila sau omoratul fetelor solutie decenta. In consecinta, avortul este la fel de imoral ca intotdeauna.
Poate ca va veni o vreme cand vom avea si noi o revelatie si vom realiza ca marea magarie a lui Ceausescu nu a fost interzicerea avortului (masura f. proasta de altfel), cat interzicerea mijloacelor de contraceptie pentru a forta natiunea sa faca plozi in numar foarte mare. Avortul (o crima la care nu ne prea gandim) nu e un drept al omului sau al femeii pentru ca afecteaza un alt om a carui singura vina e ca nu poate poate vorbi pentru a-si apara viata.
Acestea fiind zise, ma opun criminalizarii avortului. ????
panseluta
16 mai 2009Imperialistu’:
1. De acord cu tine. Criminalizarea avortului nu duce decit la mai mult rau decit bine. Incerc sa explorez, mai mult pentru mine, implicatiile criminalizarii avortului. Trebuie sa spun ca am multi prieteni care sunt activisti „Pro-life” care participa cu sfintenie la marsurile miscarii in Washington, toti oameni minunati, dar absolut nici unul nu are o solutie practica sau legala a dilemei. Nu mai vor avorturi–OK, de acord–dar nu au habar de implicatiile interzicerii avortului, cind te confrunti cu realitatea miilor de femei care au incalcat legea.
Legal, criminalizarea e imposibil de sustinut decit daca esti gata sa trimiti la pirnaie femeile care vor face avorturi ilegale, principalele vinovate ale actului, si nu doar mediatorii avortului (abortionistii).
Prima problema: Cum le descoperi pe vinovate? Ii fortezi pe vecini sa le denunte sau pe ginecologi sa-si predea dosarele clinice?
Nici o jurisprudenta civilizata nu pedepseste mediatorul crimei mai sever decit initiatorul ei.
Ce te faci in cazul in care nu exista mediator medical, si femeia si-a facut avort singura? Cum investighezi asa ceva?
Codul penal e imens de complicat, cu multiple definitii si ierarhii ale ofenselor. Nu pedepsesti o omucidere de „first degree” (intentionata, planuita, cu circumstante agravante) ca o omucidere din neglijenta. Altfel justitia nu ar mai avea sens, nu-i asa?
Legislatorii vor trebui sa explice de ce crima de a avorta un fat merita o pedeapsa egala cu omuciderea, sau infanticidul, sau mai putin decit amindoua. Vor trebui sa justifice, moral si legal, de ce omorul unui fat e o fapta mai putin grava–sau la fel de grava–ca a arunca intr-o pubela un copil abia nascut, sau a sufoca, intentionat, un copil de un an, de a arunca unul de 2 ani pe geamul masinii in goana, de a bate un copil de 2-3 ani pina cind nici un os in bietul lui corpusor nu mai e intreg, sau de a omori un adult, in deplina cunostinta de cauza.
Avortul in SUA e, acum, reglementat de toate legile care au decurs din Roe v. Wade in 1973: decriminalizare cu restrictii masive, pe care
radicalii de stinga incearca sa le anuleze. Printre ei se afla Obama, care a votat consistent in favoarea procedurii sinistre numita „partial-birth abortion”:
http://en.wikipedia.org/wiki/P…..on_Ban_Act
2. Despre sinucidere si eutanasie nu sint de acord cu tine deloc, dar mai mult pe alta data.
Bogdan Duca
16 mai 2009Iata o polemica in toata puterea cuvantului.
Chestiunea incriminarii avortului este una etica si…logica.
Avortul este rau nu pentru ca, datorita lui, familiile nu contribuie la sporirea popoarelor, asa cum credea Ceausescu. Avortul este rau pentru ca este o crima impotriva unei fiinte umane.
Or crima este si trebuie sa fie si pe mai departe o infractiune penala.
Mai sunt dator cu doua explicatii: nu acuz doar femeile pentru avorturi. La fel de responsabil este si tatal copilului ucis ca si medicul care il ucide.
Al doilea aspect priveste natura pedepsei: sunt realist. Daca printr/un miracol avortul ar fi interzis prin lege si transformat in infractiune penala ar fi practic imposibila arestarea tuturor celor responsabili de aceasta crima. Dar acordarea unor pedepse cu suspendare, mentinerea unui cazier penal ar fi masuri legitime (e totusi vorba de o crima, nu de contraceptie!) cat si inhibitorii.
Cat despre „partial-birth abortion”- acesta ne arata cat de departe se poate ajunge. Poate peste cativa ani, „sanatosul” principiu „eu te-am facut, eu te omor” va deveni litera de lege.
emil
16 mai 2009Am pus un sondaj de opinie pe aceasta tema, la pagina principala. In principiu sint 3 optiuni posibile: avort fara restrictii, avort complet scos in afara legii si avort cu restrictii. La aceasta optiune am adaugat un text explicativ care sumarizeaza de fapt pozitia mea, insa este doar o posibila detaliere a principiului de avort cu restrictii.
Sondajul este deschis pina duminica 24 mai, inclusiv.
panseluta
16 mai 2009Bogdan:
Multumesc pentru raspunsul tau masurat si elegant la rabufnirea mea.
In rest, ca una care a trait in epoca in care se faceau controale ginecologice obligatorii, n-am de ce sa ma scuz pentru inclinatiile mele libertariene in domeniul asta.
Dinny
16 mai 2009Apropos de ce a zis Panseluta, am avut o colega mult mai mare decat mine care isi exprima aceleasi „inclinatii libertariene” de fiecare data cand isi amintea de aceste controale – spunea ceva de genul ca femeile erau controlate ca vitele efectiv o data pe luna la cabinetul intreprinderii si daca erai luata in evidenta, gata, nu mai aveai ce face.
O alta colega ne-a povestit o intamplare si v-o spun si voua, desi subiectul avorturilor e de plans, intamplarea e amuzanta. Deci aceasta colega lucra la departamentul aprovizionare intr-o intreprindere. Printr-o cunostinta din strainatate putea face rost, cu greu ce-i drept, [nu stiu exact cum] de anticonceptionale si mai dadea si colegelor de la serviciu. Intr-o zi o roaga un barbat [muncitor] sa-i faca si lui rost de anticonceptionale, pentru sotie. Colega mea ii aduce si ii si spune cum se iau, avand in vedere ca prospectul nu era in romana. Peste vreo luna vine asta cu o falca in cer si una in pamant la ea, ca sotia lui a ramas insarcinata. „Cum? Nu se poate, le-a luat asa cum i-am zis?” Raspuns: „Pai EA TREBUIA SA LE IA? EU le-am luat!”. ????
Francesco
16 mai 2009Dinny, orice comentariu e de prisos la povestea ta! Din pacate in trecut au fost si multe tragedii, iar la noi a functionat legea „ai ramas gravida, e treaba ta, descurca-te”.
panseluta
16 mai 2009dinny, francesco:
Sper sa fiu bine inteleasa: cind am scris „inclinatii libertariene” am inteles o cit mai mica interventie a guvernului in viata cetateanului, nu completa abandonare a pricipiilor morale, a caror menire esentiala e de a apara viata nevinovatilor.
Interdictia aproape completa a avorturilor sub Ceausescu (cu exceptia femeilor care aveau deja 4 copii si a celor de peste 45 de ani, daca-mi aduc bine aminte) sau cum era in Irlanda, e la fel de imorala ca a permite si promova avortul „la cerere”, sau de-al impune pentru al doilea copil, ca in China.
Problemele filozofice si morale legate de avort sunt uriase, complicate de factori istorici, culturali si medicali.
Eu n-am un raspuns definitiv, si nici nu cred ca exista, si va exista, unul in privinta asta, atita timp cit conditia umana biologica ramine cea care e: femeile poarta, implacabil, produsul actului sexual, indiferent de conditiile sociale ale conceptiei (casatorie, concubinaj, intilnire de-o noapte, prostitutie, etc.)