Preşedintele care a promis marea cu sarea s-a văzut cu sacii în căruţă şi acum îşi dă arama pe faţă. Trei proverbe într-o frază… cam scremut, dar sumarizează bine aglomerarea de cinism, stupiditate şi încăpăţînare ideologică ale începutului Erei Obama. A promis emfatic transparenţă, criterii etice stringente şi responsabilitate. În realitate a adus în anturajul său un număr surprinzător de foşti lobişti, veterani ai trasului de sfori din Washington. Nimic ieşit din comun, în primul rînd meseria de lobist este legală şi în al doilea rînd este o practică obişnuită a oricărui preşedinte de a răsplăti persoane care l-au sprijinit de-a lungul timpului. În cazul lui Obama, tocmai acest lucru comun face notă prea discordantă cu excepţionalismul moral în care s-a drapat pe parcursul campaniei electorale: în repetate rînduri a afirmat că administraţia sa nu va fi tributară grupurilor de interese. Acum se arată că excepţionalism în dicţionarul Obama înseamnă excepţie de la propriile promisiuni. Sclipitoare draperie, dar pe dedesubt mîncată de molii. A propus pentru ocuparea altor poziţii importante o serie de persoane care sub privirea atentă a Congresului şi a presei au fost forţate să-şi retragă candidaturile, în urma dezvăluirilor penibile că aceste persoane cu averi personale de ordinul milioanelor aveau restanţe serioase la plata impozitelor pe venit din anii trecuţi. Uituci, dar la plăcinte înainte. A propus şi forţat dezbaterea rapidă a unui plan de cheltuieli masiv de la buget care e plin de osînză pentru birocraţiile guvernamentale la toate nivelele şi costeliv la partea de revitalizare economică. Socialismul redistributiv şi finanţarea clientelei ideologice sînt principiile de bază ale noii ordini economice. A dat un interviu larg mediatizat postului tv Al-Arabyah împănat cu platitudini, impaciuitorisme facile şi amnezie crasă faţă de trecutul nu prea îndepărtat. A doua zi Ahmadinejad a fost atît de entuziasmat încît i-a cerut lui Obama să ceară scuze Iranului în numele Americii, pentru ultimii 60 de ani de „imperialism” şi „agresiune”. Iar alaltăieri, mama unui soldat căzut victimă atentatului terorist din anul 2000 împotriva vasului USS Cole a explicat la FoxNews motivul datorită căruia a refuzat invitaţia prezidenţială la o discuţie privată. Obama a ordonat suspendarea proceselor pe rol intentate teroriştilor de la Guantanamo, iar ultimul jihadist care a beneficiat de clemenţa prezidenţială este Al-Nashiri, agentul Al Qaeda care a plănuit atacul ce i-a ucis fiul. Diane McDaniels regretă acum votul dat lui Obama şi se întreabă ce fel de respect poate avea acest preşedinte faţă de sacrificiile militarilor. Această întrebare şi altele trebuiau puse mai din timp. Acum e prea tîrziu şi mulţi încep să se trezească mahmuri după celebrările istorice care nu au contenit între noiembrie 08 şi ianuarie 09. Se anunţă o durere de cap fără leac pentru următorii patru ani.