Arestată în luna ianuarie în Iran sub acuzaţia că ar fi cumpărat o sticlă de vin, ziarista Roxana Saberi a fost condamnată la opt ani de închisoare pentru spionaj în favoarea Statelor Unite. Informaţia a fost dată în premieră de agenţia AFP (care o avea de la o rudă care a vrut să-şi păstreze anonimatul) sâmbătă 18 aprilie şi a fost confirmată agenţiei Reuters de avocatul apărător Abdolsamad Khoramshahi.
Roxana Saberi are 31 de ani şi este o ziaristă freelance născută în Dakota de Nord, cu dublă cetăţenie, americană – după locul naşterii şi cetăţenia părinţilor – şi iraniană după ţara tatălui său Reza Saberi. De la mama sa Akiko, de origine japoneză i s-au transmis acele trăsături distinctive ale chipului şi ochii migdalaţi . Roxana este frumoasă, a fost aleasă Miss Dakota în 1997 şi s-a clasat în primele 10 finaliste ale Miss America în 1998. Având un masterat în jurnalism de la Northwestern University din Chicago şi un alt masterat în relaţii internaţionale de la Cambridge, Roxana a lucrat pentru BBC, Fox News, National Public Radio şi alte trusturi media fiind corespondent acreditat în Iran din 2003 până în 2006 când regimul ayatholahilor i-a retras acreditarea. A rămas în Iran pentru a termina o carte, aşa spune tatăl sau Reza (dar şi alte mărturii), şi se presupune că a fost urmărită în permanenţă de oamenii regimului de la Teheran. Frances Harrison, o fostă corespondenţa BBC din Iran, a declarat:
”Era o persoană foarte precaută şi chiar acel tip de persoană care poartă acoperământul de cap până şi în funcţiunile diplomatice, unde nu există restricţii.”
Statele Unite nu au întreprins demersuri majore în favoarea Roxanei, ştiindu-se că mediile oficiale ale noii Administraţii preferă o abordare precaută ca să obţină bunăvoinţa regimului iranian pentru începerea unei colaborări locale ce are la bază interesul comun pentru stabilizarea zonei afgane şi lupta contra producerii drogurilor. Alt scop al atitudinii precaute a americanilor este deschiderea unei căi de dialog pentru împiedicarea producerii bombei nucleare de către Teheran.
Există posibilitatea ca regimul iranian ar putea să o propună la schimb pe Roxana Saberi contra celor cinci “diplomaţi” iranieni arestaţi în anul 2007 în Irak unde se ocupau de organizarea de atentate antiamericane şi antiguvernamentale cu ajutorul unor elemente radicale şiite. Din momentul arestării pe 31 ianuarie, Roxana Saberi a fost ţinută în închisoarea Evin din Teheran, un loc ce şi-a câştigat o tristă faimă în ultimii ani. Bloggerita Omidreza Mirsayafi ce ispăşea o pedeapsă de 30 de luni de închisoare pentru “insultarea unor lideri religioşi”, a decedat în această lună în condiţii misterioase. În 2003, Zahra Kazemi, o altă ziaristă cu dublă cetăţenie canadiano-iraniană a fost omorâtă în bătaie la Evin. Mohamed Abdel Dayem, de la Comitetul pentru Protecţia Ziariştilor a declarat că “procesul Roxanei Saberi a fost lipsit de transparenţă iar noi suntem îngrijoraţi că ea nu ar fi fost tratată corect”.
Reza Saberi a relatat pe National Public Radio că a vorbit la telefon cu Roxana pe 10 februarie şi a întrebat-o de ce a fost arestată:
„Mi-a spus că a cumpărat o sticlă de vin, iar persoana care i-a vândut-o a raportat şi ei au venit şi au arestat-o.”
Un editorial din The New York Times din 16 aprilie susţine că procesul ţinut în această săptămâna a fost secret şi că justiţia iraniană a funcţionat foarte ciudat în acest caz. Dacă pe 6 martie un procuror a declarat către Iranian Student News Agency că Roxana urma să fie eliberată, acum o săptămâna s-a aflat că va fi totuşi un proces unde s-au schimbat datele acuzării de la posesie de alcool la spionaj în favoarea Statelor Unite.
Există mai multe organizaţii ale ziariştilor care s-au luptat pentru eliberarea lui Roxana: Asian American Journalists Association, Committee to Protect Journalists, Society to Protect Journalists şi UNITY Journalists of Color. Aceste asociaţii profesionale au realizat şi menţinut un sit dedicat Roxanei, https://freeroxana.net/ pentru că doar presiunea internaţională poate să îi ofere o oarecare protecţie. Secretarul de Stat Hillary Rodhan Clinton a declarat pe 8 aprilie că a transmis unei delegaţii iraniene un aide-memoire în legătură cu Roxana dar oficialii de la Teheran neagă primirea lui. Agenţia de presă iraniană IRNA a relatat că Roxana Saberi a acceptat în tribunal acuzaţia de spionaj. Neexistând posibilitatea unei comunicări directe nesupravegheate cu Roxana, şi neputând verifica probele care s-au administrat în tribunal în cursul acestui proces, se poate presupune că a fost vorba de o comandă venită de la conducerea republicii islamice pentru a se proba felul în care răspunde la provocări actuala Administraţie de la Washington.
Dornic să reia prin orice mijloace relaţiile diplomatice şi de altă natură cu Iranul, Preşedintele Obama va fi nevoit să accepte situaţia Roxanei şi să permită regimului islamic să mai dea o lovitură de imagine. Teheranul ştie că la Washington este un om ce se închină şi când nu i se cere, de aceea ar dori să încheie rapid un schimb în care oferă o ziaristă nevinovată contra a cinci diplomaţi-terorişti plus alte beneficii. Se ştie bine că alternativă rămânerii în închisoare este foarte riscantă, iar în opt ani se poate întâmpla orice. Nici nu este nevoie de atât…
Romanian
10 comentarii
Imperialistu'
18 aprilie 2009Din pacate, nu o vad prea bine pe Roxana Saberi. Era este una a destinderii chamberlain-carteriste. Tov. Obama il saluta pe Chavez, trimite mesaje de pace catre Ahmadinejad, calca usor pentru a nu-i supara pe rusi. Presedintele american nu e genul de om care s-ar lupta pentru cineva atat de neimportant precum ea. Demnitatea umana nu este indeajuns de valoroasa pentru a figura pe agenda presedintelui-prompter.
P.S. Regimul islamist de la Teheran este specializat in rapiri si luari de ostatici. A debutat cu criza de la ambasada americana din 1979 si a mai punctat din cand in cand in domeniu. Acum vreo 2 ani, iranienii au capturat ofiteri britanici care patrulau in apele irakiene, sub acuzatia de incalcare a suveranitatii Republicii Islamice. Procesul public care a urmat a fost o rusine pentru fortele armate ale Marii Britanii. Au incercat sa ii ia pe sus si pe australieni, dar the aussies nu s-au lasat cu una cu doua si au amenintat ca se lasa cu sange.
Francesco
18 aprilie 2009Ieri a fost ziua de nastere a Roxanei Saberi. A implinit 32 ani aflandu-se in cea de-a cincea zi de greva a foamei.
Bloggerul iranian Omid Mir Sayafi a murit pe 24 aprilie in inchisoarea Evin unde este detinuta si Roxana. Avea putin peste 20 de ani si ispasea o pedeapsa de 2.5 ani de inchisoare pentru ca l-ar fi jignit intr-o postare pe ayatollahul Ali Khamenei.
chriscross
18 aprilie 2009Tocmai fu eliberata dupa ce, in urma unui apel, i-au schimbat sentinta in doi ani cu suspendare…
Imperialistu'
18 aprilie 2009Astia ori s-au speriat, ori au obtinut tot ce vroiau. Greu de zis, atata timp cat nu avem nici o informatie.
Iran ‘to release’ reporter Saberi
dr. jones
18 aprilie 2009Imperialistule- Saberi a fost o furtuna intr-un pahar cu apa.
O „victorie” statistica a noii administratii.
ceva ce mie mi se pare mult mai interesant:
US fires top general in Afghanistan as war worsens
http://news.yahoo.com/s/ap/200…..VzdG9wZ2U-
de acum inainte orice merge rau se va pune in carca armatei – iar ce va merge bine – in carca administratiei.
In June 2006 Bush congratulated McChrystal for his role in the operation that killed Abu Musab al-Zarqawi, the leader of al-Qaida in Iraq. As head of the special operations command, McChrystal’s forces included the Army’s clandestine counterterrorism unit, Delta Force.
strategia initiata de administratia Bush in Iraq da roade – sustinerea financiara si incurajarea populatiei de a lupta impotriva fanaticilor da cu mult mai multe sanse castigarii razboiului decat suplimentarea de forte de ocupatie ce duce la incidente semnalate acum cu mari retineri de mainstream.
au aparut chiar pentru prima oara supozitii cum ca teroristii se ascund in spatele civilor.
curios, nu?
Francesco
18 aprilie 2009chriscross, multumim de vestea buna pentru Roxana, familia ei si pentru toti cei care au sustinut-o, ziaristii in primul rand.
S-a vazut ca a fost doar o minge ridicata la fileu pentru imagine din momentul in care Ahmadinejad a cerut revizuirea procesului.
Dr. Jones, genul asta de „victorii” – am inteles ca d-na Clinton si-a manifestat aprecierea pentru acest final de proces – formeaza doar un fundal de negociere cu siitii iranieni.
Luna viitoare, Obama se va duce in Egipt unde este de asteptat sa tina un discurs pro-pace cu „iubitorii de pace”. Va spune si ca Statele Unite s-au schimbat, ca acum se merge pe un alt drum…
emil
18 aprilie 2009Michael Ledeen intelege astfel „generozitatea” Teheranului:
Who Paid What to Whom?
dr. jones
18 aprilie 2009emil, eu o vad ca o mica conspiratie ( putin aiuristica, recunosc).
iar saberi un biet pion.
deci se ia una bucata jurnalist amero-iranian de sorginte feminina si se arunca putin la racoare.
apoi se pornesc tobele. baddaboom badda bam.
win win situation.
se elibereaza apoi strategic bucata de jurnalist si toata lumea are de castigat.
pe de-o parte teocratia care demonstreaza ca se poate discuta ( cica) si pe de alta vesticii care demonstreaza si ei ca negocierile sunt viabile.
si toata lumea zdrangane tomahawk-ul pacii in versiunea chamberlanistica.
fish
18 aprilie 2009cica asta ar fi fost motivul de pirnaie:
copiere de informatii
Francesco
18 aprilie 2009Da, a copiat un document cu circuit inchis acum doi ani si a tinut copia in camera. Da, pare tipul clasic de spion. Saberi=Haberi=Mata Hari!
Thanks fish.