FUNDATIA IOAN BARBUS

Scrisoare deschisa din partea unui grup de tineri romani care studiaza in strainatate

Draga Romania,

Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» Ne este greu sa raspundem pentru ca ne este greu sa ne uitam inapoi. Privelistea este mult prea trista si, de multe ori, de neinteles.

Am plecat, cu mai mult sau mai putin timp in urma, cu speranta de mai bine. Lucurile pareau sa fi intrat pe un fagas normal, parea ca, incet dar sigur, ceva avea sa se intample. Povesteam cu mandrie colegilor mai europeni decat noi cum Romania incepe sa devina ceea ce ne-am fi dorit cu totii sa devina : o tara puternica, cu cetateni informati si implicati. O tara de care eram mandri. O tara careia nu-i era teama sa lupte pentru idealuri, pentru principii, pentru viitor. Astazi, in schimb, dezamagirea ne-a cuprins pe toti. Ce blestem te bantuie, Romania, ca sa iti poti inca iubi calaii ? Calaii care mai intai te-au saracit ca sa te poata manipula mai usor. Calaii care, apoi, si-au dat seama ca nu e asa greu sa obtina ce-si doresc.

continuarea o puteţi citi aici.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Costin Andrieş

Costin Andrieş

Autor, co-fondator și redactor-șef ILD https://twitter.com/CostinAndriess

4 comentarii

  1. amanda13
    5 decembrie 2009

    da, am citit-o zilele trecute si este superba!

  2. costin
    5 decembrie 2009

    eu am aflat doar azi de ea. si am vazut comentariile tale acolo ????

  3. Transsylvania Phoenix
    5 decembrie 2009

    Sotia mea a semnat si ea, este Senior in Istoria Artei la Cal State University Long Beach

  4. Francesco
    5 decembrie 2009

    Exceptional apel:

    „Ce blestem te bantuie, Romania, ca sa iti poti inca iubi calaii?
    ……
    N-am uitat, Romania, si nu putem uita ce-a fost. Nu putem uita povestile bunicilor, mai inspaimantatoare decat orice film horror, pentru simplul motiv ca s-au intamplat cu adevarat. Foamea. Frigul. Frica. Lipsurile. Mineriadele. Mai mult decat atat, nu putem uita ceea ce chiar noi am trait, in 2000-2004. Baronii locali. Jurnalistii anihilati. Spalarea de bani. Ouale domnului Nastase. Palmierii domnului Agathon. Decimarea fondului forestier. Lipsa oricaror investitii straine solide. Privatizarile pe un euro. Programul « cornul si laptele » sau, mai precis, « cornul mucegait si laptele acrit ». Ti-aduci aminte acum ?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian