Toată Gaza e o scenă

    6

    Hamas este mare amator de teatru. Teatru de amatori, dar pus în scenă pe toate canalele mass-media. The show must go on!

    Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

     
    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentScrisoare de solidarizare cu statul Israel
    Articolul următorCristian Câmpeanu: Nu vă bateţi joc de Ardeal şi de Marea Unire
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    6 COMENTARII

    1. Asa cum manelele au un public mai numeros decat cel al muzicii simfonice sau de opera, “teatrul de amatori” al teroristilor, jucat pe atatea “scene”, impresioneaza un public mult mai numeros decat cel al pieselor lui Shakespeare. Unul dintre personajele unui film, cu si despre teroristi, spunea: “In razboiul asimetric conteaza mai putin sa provoci pagube decat sa provoci un raspuns. Terorismul e teatru iar teatrul e intotdeauna jucat in fata unui public. Publicul nostru este poporul american”
      In razboiul neconventional purtat de teroristi cu civilizatia occidentala, reactia numerosului public ce sta cu telecomanda in mana – reactie ce le este favorabila indiferent daca ea este de protest sau de groaza si panica – este principalul obiectiv urmarit.
      Ma gandesc uneori ca, daca “canalele mass-media” nu le-ar fi pus in scena “spectacolele” in cursul ultimilor zecilor de ani, este posibil ca azi terorismul sa nu mai fi fost un pericol mondial. Media este promotorul terorismului! Exagerez oare?

    2. Razboiul contra terorismului imi aduce aminte de razboiul din Vietnam! De ce spun asta? Pentru ca in timpul razboiului din Vietnam “reporterii de front” au fost peste tot, au filmat si au transmis tot! A urmat reactia publicului, care a urmarit “spectacolul de teatru”, si razboiul a fost pierdut!Cine va obtine acum, victoria in razboiul asimetric?

    3. Sa continuam cu teroristi Hamas lichidati de IAF care isi aveau centrul de comanda si comunicatii intr-o cladire in care functionau agentii de presa:

      ■Baha Abu al-Ata: Commander of Palestinian Islamic Jihad’s Gaza City Brigade; involved in planning attacks against Israel, arms manufacturing and long-range rocket launching capabilities
      ■Tissir Mahmoud Mahmed Jabari: Senior Islamic Jihad operative; responsible for training within the organization and approving terrorist attacks against Israel
      ■Halil Batini: Senior Islamic Jihad operative; a key figure in planning the group’s long-range rocket launching operations; responsible for internal security
      ■Ramez Harab: Responsible for propaganda in Islamic Jihad’s Gaza City Brigade; an aide to Tissir Jabari; the former head of the Sheikh Rajuan Division

      Sfarsitul “glorioasei” lor activitati teroriste a fost confirmat de catre Jihadul Islamic:
      http://www.haaretz.com/news/diplomacy-defense/islamic-jihad-commander-dies-in-iaf-strike.premium-1.479107

      Hamas avea antene de comunicatie pe o cladire pe care erau instalate antene folosite de agentiile de presa. Iata cum a luat sfarsit aceasta ingemanare de activitati:

      Dar cea mai interesanta poveste “de dragoste” Hamas-media este aceea a lui Muhammed Riad al-Shamalah, comandantul Jihadului Islamic din partea de sud a Fasiei Gaza care isi scrisese pe masina TV, lucru care nu i-a folosit fiind lichidat pe drum de IAF:

      Sursa:
      http://www.idfblog.com/2012/11/29/how-hamas-and-islamic-jihad-use-journalism-as-a-cover-for-terrorism/

    4. Sa nu-l uitam pe protagonistul Ahmed Jabari, seful Aripii Militare Hamas, mai exact fostul sef al teroristilor din Gaza. Iata cum s-a sfarsit povestea sa, a celui responsabil, printre altele, de rapirea soldatului Gilad Shalit:

    5. Ceea ce nu inteleg este ce cautau teroristii in cladirea presei sau de ce statea presa in aceeasi cladire cu ei? Oare o fi stiut presa sau teroristii s-au strecurat acolo neobservati pentru a-si insusi presa ca shield? Dar uite ca nu le-a mers. Presa a patit ceva? In iuresul de evenimente pe care le urmaream tot timpul, nu mai tin minte ce s-a intimplat. In acelasi timp jos la subsolul ecranului aparea fiecare anunt de alarma. De multe ori apareau multe atacuri simultane cu rachete. De fiecare data si la fiecare anunt cu “Alarma … colo si dincolo”, sau Tzeva Adom (culoare rosie) ma apuca un fel de slabiciune. Sa nu va mai spun ce horror simteam cind aparea Alarma la Tel Aviv. Cu toate ca in Petach Tiqva nu suna alarma, auzeam bubuiturile care de obicei erau Dome of Protection care intercepta rachetele Fajr de lunga distanta. In Tel Aviv nu a fost decit de vreo 5-6 ori. Numai prima m-a prins in Tel Aviv si mi-a fost more than enough. Cind ma gindesc la oresele care primeau si 17 pe zi, ma mir cum au putut sa suporte.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here