Horia-Roman Patapievici

EVZ:

HRP a mai zis:
Atacurile au început cu ICCMER, condus de Vladimir Tismăneanu. A doua instituție au fost Arhivele Naționale și apoi atacul la adresa ICR, un atac împotriva afilierii instituționale a ICR, pentru că șeful statului numea președintele institutului și schimbarea misiunii. Atacul sistematic a început în 2008 pe chestiunea invitării la o Școală de Vară la Berlin a doi savanți, carea ave un foarte bun pedigree universitar. Imediat a urmat scandalul simbolic “scandalul poneiului roz”. Acesta a fost o mistificare totală.
În loc să facem emisiuni în care să ne bucurăm că un contemporant de-al nostru se află pe lista scurtă a premiului Nobel noi facem aceste lucruri (referire la materialul din Cotidianul sau la emisuni televizate în care Cărtărescu este numit agent SIE n.r)” a comantat fostul director ICR.

[…] Pentru murdăriile care sunt spune pe post la adresa intelectualilor trebuie mai întâi să se ceară socoteală moderatorului care permite astfel de acuzații nefondate fără ca interlocutorul să aducă dovezi.

Mircea Cartarescu: “România se scufundă. Daca atacurile vor continua, plec din țară definitiv.”

Cartarescu in EVZ: Vorbe inutile

mituri: că sunt agent SIE sau DIE sau naiba ştie: nici nu ştiu ce e aia. Că am contract de exclusivitate cu Humanitas e fals: am publicat mereu şi la alte edituri. Că Humanitas îmi gestionează drepturile pentru străinătate e fals: ele sunt gestionate de două edituri germane: Suhrkamp şi Paul Zsolnay. Că soţia mea scrie versuri obscene e fals: citatele incriminante nu-i aparţin, cum se poate verifica foarte uşor. Că am primit burse în străinătate de la ICR e fals: am câştigat concursuri cu sute de participanţi. Că am predat ani întregi la Amsterdam, Viena şi Berlin n-are nici o legătură cu ICR: am fost invitat de universităţile respective. Şi, pour la bonne bouche: s-a spus că eu, personal, am zis că „îmi bag p… în regina Angliei”. Ei, n-am spus-o eu, ci un personaj odios al meu, într-o carte. E ca şi când ai spune că nu Iuda, ci evanghelistul Luca l-a sărutat pe Iisus ca să-l vândă. La fel, lunga listă de citate ”mizerabile” dintr-o carte a mea, de pe internet, cuprinde de fapt spusele unor personaje cu care eu, autorul, nu mă identific, dimpotrivă, pentru care am doar scârbă şi dispreţ.

Cariera mea internaţională nu se leagă de ICR-ul lui H.-R. Patapievici. Am fost ajutat, ca mulţi alţi scriitori şi artişti, mulţi antibăsescieni, de ICR prin finanţarea drumurilor şi traducerilor în străinătate, căci acesta e rostul ICR. Dar cariera mea internaţională a început în 1992 prin apariţia primei mele traduceri şi va continua (dacă vrea Dumnezeu) şi de-acum încolo, chiar dacă ICR nu mă va mai trimite nicăieri şi nu-mi va mai plăti nici o traducere. Eu nu depind de ICR, nici de imaginea mea în România.

Ce voi face dacă aceste campanii vor continua? Nu ştiu, probabil că o să plec din ţară definitiv. Nu vreau să ajung să mă scuipe lumea pe stradă după 30 de ani de scris literatură. N-o să am nici un regret şi n-o să privesc în urmă. Cum arată acum, moral, România, nu e neapărat o briză de primăvară.

Parerea mea: Cartarescu este cunoscut si apreciat in strainatate, daca sta in Romania o face pentru ca isi doreste, nu pentru ca nu are de ales. Ar fi bine pentru el, dar mai ales pt noi, sa stea aici sa lupte in continuare, dar in definitiv e o alegere personala. A fost oricum mult mai luptator si implicat decit multi altii care in vara au stat sub pat.

INTREAGA EMISIUNE

Partea 1

Notă la declarația lui Cărtărescu: nu democrația este principalul vinovat pentru ura din societatea românească, ci lipsa lustrației. Fără intoxicarea continuă venită din partea unor foști securiși și colaboratori ai securității, Mircea Cărtărescu nu ar fi fost ținta acestei campanii de demonizare.

Partea 2

Partea 3

Partea 4

Partea 5

Gabriel Liiceanu greșește (în Partea 3) cînd spune că instituțiile statului ar trebui să rezolve problemele cu care se confruntă “intelectualii lui Băsescu”, să pedepească calomniile, manipularile și dezinformările Antena3, cotidianul.ro, SRS etc, etc, etc. La fel de mult greșește cînd spune că ar trebui să dea în judecată (la CEDO!) CNA pentru comportamentul unor jurnaliști. CNA este o instituție de stat fără nici o putere reală și este foarte bine că este așa, pentru că orice instituție a statului care primește prea multă putere, chiar dacă inițial o folosește în scopuri bune, este într-un final pervertită, iar puterile ei abuzate.

Pentru că e vorba de CNA, această instituție de stat va ajunge în viitorul apropiat în mîinile “grupului infracțional organizat” (STENOGRAME CU MINIŞTRI: “Să fugim din acest grup infracţional organizat!”), iar puterile ei vor fi abuzate în scopul reducerii la tăcere a oponenților politici sau de orice alt fel.

Una dintre consecințele imediate ale unui CNA puternic, așa cum dorește Gabriel Liiceanu, va fi că tot lui, Gabriel Liiceanu, îi vor fi cenzurate aparițiile la televiziuni. Prin lege.

Singura soluție este o justiție liberă, la care cei calomniați pot apela cînd cred ca e nevoie, mai exact, să îi dea în judecată, cu succes, pe Dan Voiculescu, SRS etc, etc, etc.

Anca Cernea:

Cu totul altă perspectivă asupra lumii și vieții: acum trei săptămâni, B. Wildstein, la lansarea noului său roman, spunea că nu-i place să citească plânsetele, vaietele și suspinurile autobiografice ale scriitorilor, și cita un vers de RM Rilke, despre „vechiul blestem al poeților, care se văicăresc, în loc să vorbească”.

v și Olavo de Carvalho interviu pt În linie dreaptă iunie 2011
film, de la min 7.30

De cel puțin 30 de ani nu dau absolut nici o atenție la ceea ce ignoranții cred despre mine, pentru că, dacă eu știu despre ce vorbesc, dacă am studiat problema, de ce să mă las intimidat de un ignorant care are o părere proastă despre mine? Asta e o dovadă în plus că e chiar un ignorant.

De foarte mulți ani îmi pun următoarea întrebare: cîți oameni vreau eu să mă placă? Oare am eu nevoie de dragostea întregii umanități? E clar că nu. Soția mea mă iubește, copiii mei mă iubesc, prietenii mei mă iubesc, cățelul meu mă iubește. E mai mult decît merit. De ce trebuie să mă supăr dacă o mulțime de ignoranți pe care nu îi cunosc, nu mă plac? Cultura de astăzi face oamenii tot mai dependenți de aprobarea străinilor. Creează un fel de sclavie reciprocă. E o atmosferă infantilă, nu mai există oameni maturi, doar copii dependenți care au nevoie de aprobarea mamei. E o ruşine! Nu ar trebui să fim așa.

De ce să ne temem de priviri răutăcioase, de rîsete cinice, ce rău real ne pot face aceste lucruri? Acestea au o putere magică, iar această putere se dezleagă în momentul în care nu îți mai e teamă de ele.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email

5 COMENTARII

  1. Facînd declarația cu părăsirea țării, Cărtărescu dansează exact pe melodia calomniatorilor. Păcat că le face pe plac !! Am o părere foarte proastă despre cei care „ cu a turmelor pășune, a lor patrie și-o schimbă..”
    Halal și… Aferim !!

  2. M-am bucurat ca cei trei “intelectuali ai lui Basescu” au iesit cu declaratii publice. Ar trebui s-o faca mai des si ei si altii. Si nu doar cand sunt personal atacati. Actuala putere (politica si/sau media) si diferitele categorii de beneficiari si sustinatori ai ei trebuie sa primeasca replica celor care, dincolo de diferente, au ca puncte comune de interes valorile si principiile indispensabile unei societati sanatoase, normale, civilizate. Cum sa lasam barbaria si mafia rosie sa buruieneasca o tara si sa sufoce iar generatii ?

    @1 Am aceeasi parere. Si daca parasirea tarii ar deveni o optiune personala, pe care nu mi-as permite s-o comentez, asta NU ar trebui sa capete valoare de mesaj public in contextul in si despre care a vorbit Cartarescu.

  3. Dorin, Mih> Asta e Cartarescu. Parerea mea despre el este atat de proasta ca prefer sa nu-i dau glas intr-un comentariu.

    P.S. Mircea Cartarescu – Anti-sistem? (20 ianuarie 2012)

    Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi.

  4. v și Olavo de Carvalho interviu pt În linie dreaptă iunie 2011
    film, de la min 7.30

    De cel puțin 30 de ani nu dau absolut nici o atenție la ceea ce ignoranții cred despre mine, pentru că, dacă eu știu despre ce vorbesc, dacă am studiat problema, de ce să mă las intimidat de un ignorant care are o părere proastă despre mine? Asta e o dovadă în plus că e chiar un ignorant.

    De foarte mulți ani îmi pun următoarea întrebare: cîți oameni vreau eu să mă placă? Oare am eu nevoie de dragostea întregii umanități? E clar că nu. Soția mea mă iubește, copiii mei mă iubesc, prietenii mei mă iubesc, cățelul meu mă iubește. E mai mult decît merit. De ce trebuie să mă supăr dacă o mulțime de ignoranți pe care nu îi cunosc, nu mă plac? Cultura de astăzi face oamenii tot mai dependenți de aprobarea străinilor. Creează un fel de sclavie reciprocă. E o atmosferă infantilă, nu mai există oameni maturi, doar copii dependenți care au nevoie de aprobarea mamei. E o ruşine! Nu ar trebui să fim așa.

    De ce să ne temem de priviri răutăcioase, de rîsete cinice, ce rău real ne pot face aceste lucruri? Acestea au o putere magică, iar această putere se dezleagă în momentul în care nu îți mai e teamă de ele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here