The Other European Volcano (NRO)

Cu cinci ani în urmă, Uniunea Europeană se închipuia un soi de sfârșit triumfalist al istoriei. Socialismul democratic urma să se raspândeasca în mod organic în est și sud, recivilizând vechiul Tratat de la Varșovia și Balcanii prin impunerea de drepturi din leagăn până-n mormânt, sindicalism de stat și pacifism utopic. Nu e de mirare că Turcia a implorat, umilindu-se adesea, să-i fie permisă intrarea în această uniune din ce în ce mai perfectă.

Aici (n.trad. – în SUA), progresiștii ne-au predicat adesea că aproape tot ce făcea Europa era mai bine: transport public subvenționat, studii universitare gratuite, concediu extins de maternitate, pensionare anticipată și diplomația unei “puteri soft”. Într-adevăr, campania prezidențială a lui Obama a fost în anumite aspecte un referendum mascat privind europenizarea. Iar odată ce a fost ales, deciziile președintelui de a crește taxele, de a extinde administrația, de a expropia unele industrii private, de a crește exponențial deficitele, de a subvenționa ecologismul și de a-i pune pe inamici în balanță cu aliații externi au reprezentat esența unionismului european.

Puțini au dorit să audă atunci când s-a atras atenția – cu mult înainte de tragedia greacă – că în teme fundamentale precum demografia și imigrația, viitorul Uniunii Europene e sumbru. Ideea că, în termeni istorici, socialismul, agnosticismul, pacifismul și hedonismul nu erau doar interrelaționate ci și suicidale pentru civilizație era considerată excentrică.

[pullquote]Visul Uniunii Europene – un socialism democratic continental care să ofere occidentalilor o antiteză la Statele Unite – este acum spulberat.[/pullquote]

Mai mult, chiar în epoca socialismului zgomotos, noțiunea de “clasă” a Vechii Europe a făcut dificilă asimilarea imigranților islamici. Spre deosebire de alți nou-veniti, nord-africanii și turcii și-au direcționat resentimentele prin fundamentalismul religios. Ceva caracteristic gazdelor lor europene – pacifismul, perspectiva liberală în materie de sex, proclamațiile agnostice și ateiste – i-au înfuriat pe musulmani cum nici Marele Satan nu a izbutit. Cu cât a încercat să menajeze Islamul în afara granițelor, dar și acasa – în relatie cu propria subclasă musulmană neadaptată, cu atât Europa liberală a fost disprețuită ca fiind slabă, decadentă și, cel mai grav, din ce în ce mai irelevantă.

Puțini au dorit să audă atunci când s-a arătat că, în termeni de putere militară tradițională, Europa era aproape fără apărare, incapabilă să se protejeze în fața agresiunii rusești, Islamului radical sau a Iranului ce va deveni curând nuclear. Participarea ei reticentă la războiul anti-taliban, salutată călduros de Washington, doar a făcut mai clare toate acestea. Se pare ca tehnocrații de la Bruxelles considerau că se terminase însăși epoca neanderthaliană a războiului. Diplomați docți de la Haga și ONU aveau să proclame “diferențele” care izvorăsc fie din neînțelegeri, fie din inechități materiale ce puteau fi prevenite, în fața conceptului tucididean de onoare, teamă și interes subiectiv, inerente condiției umane și îndiguite de concepte “fosilizate” precum pregătirea militară și capacitate de disuasiune. Europenii considerau simplistă, sau cel puțin problematică, invocarea acestei pretenții în legătura cu rețeaua de siguranță a NATO și bugetul apărării în SUA.(…)

[pullquote]Izbitor în lupta greco-germană nu este că niște creditori avari sunt înfuriați de datornicii risipitori, ci cât de repede amintirile anului 1939 se agită de-a lungul continentului în timp ce pojghița subțire a frăției socialiste europene este spartă.[/pullquote]

Realitățile unei creșteri relativ modeste în ultimul deceniu în comparație cu alte economii avansate, somajului ridicat și cronicizat în Europa, stagnării productivității muncii, realități produse de modelul socialist european, au fost întotdeauna minimalizate sau, cel puțin, contrapuse “calității vietii”. Cui să-i pese că, în ultimul deceniu, majoritatea Europei înregistra doar 50 – 75 % din rata de creștere economică anuală a SUA, că se zbătea cu o rata a șomajului de 10% ori că descuraja înființarea noilor companii, când niciunde în lume nu se găsea o mai bună “calitate a vieții” ca în Europa?

De mirare la implozia grecească nu este că a venit atât de repede, ci mai degrabă că i-a luat atât de mult până să apară, date fiind fenomenele paneuropene de ieșire timpurie la pensie, scădere a populației, sectoarele publice umflate și militantismul sindical. Într-un anumit sens, visul Uniunii Europene – un socialism democratic continental care să ofere occidentalilor o antiteză la Statele Unite – este acum spulberat. Să vedem motivele :

1. Expansiunea UE probabil că s-a terminat. Ironia este că cei care doresc sa devină membri, precum Turcia, vor fi poate ușurați și nu invidioși sau dezamăgiți amarnic pentru că sunt exclusi. În cel mai rău caz, Turcia poate să-și aranjeze registrele contabile și să-și devalorizeze moneda când vrea, fără creditori internaționali care să și aibă un control de facto asupra guvernului, ca în cazul Greciei. Nu vom auzi de decizii de extindere a UE în următorii ani. Mai degrabă, vom auzi dezbateri despre retrageri voluntare sau forțate. În cel mai bun caz, întreaga schemă nefuncțională va reveni la ideea originală a câtorva națiuni europene occidentale care să accepte să-și integreze lejer economiile și să adopte o politică externă comună în cadrul NATO.

[pullquote]Pe măsură ce li se duc banii, iar vederile utopice despre apărare se arată a fi la fel de suspecte ca pretențiile lor economice, națiunile UE vor fi mai fericite ca oricând cu umbrela americană. Într-adevăr, dacă Turcia o să vrea să survoleze ceas de ceas insulele Egee sau să își arate mușchii Ciprului, mă îndoiesc că armata greacă, care va deveni în curând o glumă, va putea să se împotrivească sau că îi va păsa de asta vreunui nord-european îndepărtat.[/pullquote]

2. Așadar, sistemul comunizant paneuropean se destramă. Izbitor în lupta greco-germană nu este ca niște creditori avari sunt înfuriați de datornicii risipitori, sau chiar invidioși, clientul mai slab care îi poartî pică patronului puternic și disprețuitor, ci cât de repede amintirile anului 1939 se agită de-a lungul continentului în timp ce pojghița subțire a frăției socialiste europene este spartă. Mediile germane și elene aproape imediat au reluat lupta celui de al Doilea Război Mondial – grecii au cerut despăgubiri de război mai mari și înapoierea pretinsului aur furat. Nemții au fost doritori de a lua în schimb insulele grecești nelocuite, dar pitorești. Vechea teamă europeană a unei Germanii puternice, distante și supărate a ieșit la suprafață, împreună cu stereotipele despre (leneșii și) iubitorii de soare mediteraneeni care au nevoie de pomană de la harnicii si sobrii (dar recii si nemiloșii) nordici.

3. E foarte posibil ca NATO să treacă dincolo de UE, pe măsură ce lăudaroșenia armatei de reactie rapidă moare sub propria-i slabă lovitură. Din ce se vede, oricum nu există motive ca alianța NATO să existe – afară de motivele inițiale. Asta înseamnă că, în curând, europenii vor vrea sa vină americanii mai mult ca oricând (acum în epoca Obama, când o Americă socializantă, doborâtă de datorii, pare ca nu vrea să vină), rușii bogați în petrol să plece (când fostele republici sovietice și est-europenii vor vedea că asigurările din trecut ale Vestului sunt goale de conținut), și Germania să fie la pământ (la gândul paranoic că este foarte posibil să mearga pe drumul ei și să facă cu banii ce a făcut cu armata). Așa că, oricât ar părea de ciudat, pe măsura ce UE slăbește, europenii vor privi din ce în ce mai mult spre NATO. Pe măsura ce li se duc banii iar vederile utopice despre apărare se arată a fi la fel de suspecte ca pretențiile lor economice, națiunile UE vor fi mai fericite ca oricând cu umbrela americană. Într-adevar, dacă Turcia o să vrea să survoleze ceas de ceas insulele Egee sau să își arate mușchii Ciprului, mă îndoiesc că armata greacă, care va deveni în curând o glumă, va putea să se împotrivească sau că îi va păsa de asta vreunui nord-european îndepărtat.

[pullquote]Să împodobești Acropole cu secera și ciocanul pare un fel ciudat de a convinge capitaliștii să îi împrumute pe socialiști la începutul unui sezon turistic care ar trebui să le salveze viața.[/pullquote]

4. Socialismul democratic s-a arătat neviabil și acesta devine subtextul unei mari părți din furia populară contra Obamismului. După septembrie 2008, căderea burselor pe Wall Street ar fi trebuit să ducă la un plebiscit asupra contradicțiilor intrinseci ale capitalismului. Dar în acelasi timp, mulți s-au întrebat de ce atunci unii europeni mai înțelepti continuau să își îndrepte economiile către deschidere mai degrabă decât spre sporirea guvernului, taxe și birocrație. De fapt, dacă e ca Statele Unite să rămână o economie deschisă de piață, ele vor supraviețui lui septembrie 2008 mult mai bine decât pot europenii să supraviețuiască crizei din Grecia și urmărilor sale, în mare parte pentru că, în ciuda lui Obama, America este mult mai antreprenorială și ușurează mai mult afacerile. Statele americane sunt integrate într-un fel care nu există în Europa. Californienii pot să nu-i placă în acest moment pe cei din Arizona, dar animozitățile dintre ei nu afectează dolarul american, Rezerva Federală și securitatea socială în felul în care confruntarea eleno-germană a pus în discuție politicile financiare de bază, reglementarea și pensiile – pe lângă diferențele lingvistice, culturale și istorice. Ne place sau nu, Europa, și mai ales Grecia, sunt o hârtie de turnesol pentru America. Pentru detalii, se poate căuta Grecia + California pe Google în cam 60 milioane rezultate.

[pullquote]Unei întregi generații care a fost cocoloșită că socialismul e un drept din naștere, i se va cere curând să renunțe la cea mai mare parte din acesta. Cum se va duce economia etatizată, așa se vor duce și fandoselile europene cu protecția radicală a mediului subvenționată de stat, negarea sclifosită a fundamentalismului islamic și sperietoarea cu imperialismul american. Acestea au fost totdeauna ideologiile fanteziste ale unei populații subvenționate și înstărite.[/pullquote]

Odată ce va cădea coaja birocratică, o să vedem ca niciodata multe din rănile deschise ale UE. Revoltele din Grecia sunt instructive, lumea privește șocată cum prezumtivii beneficiari ai dărniciei mondiale se dezlănțuie împotriva binefăcătorilor lor. Să împodobești Acropole cu secera și ciocanul pare un fel ciudat de a convinge capitaliștii să îi împrumute pe socialiști la începutul unui sezon turistic care ar trebui să le salveze viața. Însa, când un dependent și-a tăiat cheltuielile voluntar sau a simțit recunoștință pentru patronul sau? Putem foarte bine să vedem mult mai multa violență pe masură ce criza se răspândește în Europa de Sud.

Unei întregi generații care a fost cocoloșită că socialismul e un drept din naștere, fără memorie directă despre greutățile Depresiunii, ale celui de-al Doilea Război Mondial, reconstrucției postbelice sau a faliilor de după violența de stânga din Spania, Italia si Grecia, i se va cere curând să renunțe la cea mai mare parte din acesta.

Așa cum se va duce economia etatizată, așa se vor duce și fandoselile europene cu protecția radicală a mediului subvenționată de stat, negarea sclifosită a fundamentalismului islamic și sperietoarea cu imperialismul american. Acestea au fost totdeauna ideologiile fanteziste ale unei populații subvenționate și înstărite. Sunt, cu siguranță, dincolo de mijloacele unor cetățeni mult mai săraci și mai furioși care trebuie acum să traiască într-o lume mult mai puțin binevoitoare.

Povestea Uniunii Europene nu este numai nevoia a plăti cauțiunea pentru Grecia și scremetele pentru a o găsi, ci mai degrabă demult adormitele tensiuni care o înconjoară. Pe scurt, în Europa nu e doar un vulcan, iar al doilea începe sa erupa și el.

Victor Davis Hanson is a classicist and historian at the Hoover Institution, Stanford University, and editor, most recently, of Makers of Ancient Strategy: From the Persian Wars to the Fall of Rome.

(Traducere Gelu Trandafir, Florina B.)

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

6 COMENTARII

  1. Articolul este fals de la inceput pana la sfarsit.Europa,ca orice alta mare putere este informata nu numai de ce se intampla,cat mai ales de viitor.Daca este ceva de criticat este lasitatea si politicianismul conducatorilor din Europa.Si in USA,la nivel inalt,este aceiasi situatie.In SUA insa,populatia nu accepta compromisuri,nu accepta ideile intinate sau nu ale socialismului.Probabil,nici majoritatea europenilor nu o sa mai accepte mult timp incalcarea de catre altii a traditiilor si mai ales transformarea lor in asistati.

  2. Stimate cristoiu, dar de ce este fals? Sunt de acord cu tine ca lasitatea si politicianismul sunt intru totul condamnabile, dar nu mi se pare ca natiunile europene ar avea puterea de a-si lua in maini propria soarta. Din contra, peste tot se agata cu disperare de statul asistential si dulecele lui iluzii…

  3. Probabil, insa eu nu prea vad cum.
    Mie unuia mi se pare infricosator cat de departe s’a putut ajunge cu spalarea pe creier.
    Pe vremea comunistilor, nimeni nu mai credea in propaganda comunista, pe cand acum – sunt foarte multi care au devenit pur si simplu fanatici ( avem si aici cateva exemple – mil sau fane care continua sa refuze logica impotriva tuturor dovezilor ce li se aduc).
    Articolul mi se pare foarte daca nu extraordinar de bun si accurate:

    De mirare la implozia grecească nu este că a venit atât de repede, ci mai degrabă că i-a luat atât de mult până să apară,

    exact asta afirmam si eu cu un an in urma, se pare insa ca au reusit performanta asta ascunzand balanta iar acum ultima alternativa pentru a salva visul utopic socialist ( defapt nu de a’l salva – ci doar de a’l prelungi un pic) este o infuzie de capital chinez si asta pentru ca banii nemtilor sunt pe sfarsite.
    Europa duce lipsa unei miscari gen Tea Party cu toate ca vocile intelectualilor de dreapta se fac din ce in ce mai auzite ( https://inliniedreapta.net/lavedere/israelul-s-a-lasat-fara-aparare/) in pofida atacurilor din ce in ce mai sterile ale stangii insa la nivel de grassroots europa este deficitara si aici se vede influenta scolilor si a mediei.
    Inclusiv “conservatorul” cameron al marii britanii este doar o gluma proasta – si atunci de unde sa apara un curent conserbator adevarat?
    Merkel care a acordat stimulus greciei si l’a sfatuit pe obama sa introduca cat mai repede taxele ecologice?
    sarcozy?
    cameron?
    cine?
    are europa o sarah palin?

  4. Europa duce lipsa unei miscari gen Tea Party cu toate ca vocile intelectualilor de dreapta se fac din ce in ce mai auzite ( https://inliniedreapta.net/lavedere/israelul-s-a-lasat-fara-aparare/) in pofida atacurilor din ce in ce mai sterile ale stangii insa la nivel de grassroots europa este deficitara si aici se vede influenta scolilor si a mediei.

    +

    Din contra, peste tot se agata cu disperare de statul asistential si dulecele lui iluzii…

    corect. chiar si daca, sa presupunem, europa ar scapa maine de comunism, amintiti’va cat de greu i’a fost romaniei cand s’a trezit cu libertatea in brate si nestiind ce sa faca cu ea l’a votat pe ilici.

  5. Vlad M ,nu prea exista secrete astazi la nivelul marilor puteri.Falsitatea articolului se refera tocmai la premiza ca puternicii statelor nu stiu despre ce este vorba sau ca nu inteleg.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here