În Statele Unite, un profesor poate fi sigur de un singur lucru: aproape orice student, care trece pragul unei universități, crede, sau cel puțin își afirmă credința că adevărul este relativ. Această frază celebră îi aparține lui Allan Bloom și deschide primul capitol al cărții The Closing of the American Mind. (Criza spiritului American).

În timpul unui seminar în anul III de faculate, în momentul in care discutam despre memorie si rolul identității în viața unei persoane, o distinsă colega a sugerat ca ar trebui sa apară scris în cartea de identitate dacă posesorul ei este open minded sau narrow minded. Pe românește : deschis la minte sau închis la minte. Acești doi termeni pot avea conotații ușor diferite în limba română, de aceea sunt utilizați mai des în engleză. Pentru colega mea, open minded ar fi eticheta lipită pe o persoană capabilă să înțeleagă diferențele celorlalți, care ar dori să trăiască în multiculturalism, și care nu ar discrimina decât într-un mod pozitiv, cu alte cuvinte, lipsa prejudecăților. Narrow minded înseamnă închistare, credința într-un singur set de valori, și mai ales refuzul de a renunța la prejudecăți. Relativismul se întâlnește cu absolutismul. Oamenii cu adevărat deștepți pot îmbrățișa relativismul, pe când cei limitați trăiesc în absolutism.

Pentru adepții corectitudinii politice, relativismul este drumul către toleranță și multiculturalism. De exemplu, afirmația lui Ronald Reagan : URSS = Imperiul răului, ar fi pusă la pâmânt pentru că dă dovadă de ignoranță, până la urmă URSS-ul are și părțile sale bune, și este belicoasă, promovând totodată și intoleranța. Războaiele, întotdeauna, au pornit de la gândirile absolutiste. Nu-i așa?

Studenții americani sunt uniți de aceste două lucruri : de gândirea relativistă si de egalitarism. Pentru ei, principalul pericolul reprezentat de absolutism nu este eroarea logică, ci intoleranța. Istoria și știintele sociale sunt folosite deseori pentru a preîntâmpina apariția prejudecăților. Cei care studiază științele exacte sunt mai puțin expuși unui astfel de fenomen. Rădăcinile marxiste nu reușesc să explice în totalitate popularitatea crescândă a corectitudinii politice în învățământul superior. Relativismul etic crește pe zi ce trece, deoarece în Statele Unite cât și în Europa, orice sistem de invățământ are și un scop și nu de puține ori este acela de a afirma că nu există un singur sistem etic. Trebuiesc îmbrațișate toate tipurile de valori, deoarece toți oamenii sunt egali și tot ceea ce ei produc trebuie sa fie egal. Ceea ce le scapă, este apariția unei mici erori. Atunci când este pus un semn de egaliate între mai multe culturi sau valori, acesta este lipsit de logică. Nu orice poate fi cuantificabil.

În Statele Unite, evoluția acestui mod de gândire a ajuns să adâncească și mai mult discrepanța dintre generații. Allan Bloom observă, și prezintă în aceeși carte, că diferența palpabilă între ceea ce a fost și ceea ce este în prezent se poate găsi în simpla ințelegere a ce inseamna a fi american. Prima viziunea se baza pe acceptarea drepturilor naturale, cu alte cuvinte omul a gasit o baza fundamentală. Clasa, rasa, naționalitatea, toate dispareau în fața drepturilor naturale. Noua viziune respinge drepturile naturale sau originea istorică. Deoarece nu sunt noțiuni progresiste. Nu exista niciun dușman, inafară de cel care nu este deschis la orice interpretare. Deși drepturile naturale merg pe aceasta cale, ele nu sunt de ajuns pentru avocații acestui nou mod de ințelegere al relațillor dintre oameni. Începând cu prima jumatate a secolului trecut, progresiștii din Satele Unite nu au gasit satisfăcătoare drepturile constituționale, din punctul de vedere al protecției drepturilor minorităților. Mișcarea drepturilor civice asigură un bun exemplu de rapiditatea cu care direcția unei mișcări se poate schimba. De la militarea pentru asigurarea drepturilor naturale până la desființarea acestora. Explicația lui Allan Bloom, în acest context, pare exagerată deoarece mișcarea drepturilor civice nu s-a bazat foarte mult pe drepturile naturale.

Istoria și studiul diferitelor culturi nu demonstreaza că valorile sunt relative. Există diferențe între culturi, dar acestea nu sunt egale și nici nu se poate afirma că una este, din anumite motive, inferioare alteia. Fiecare cultură își are propria viziune și propriul cod etic. Multiculturalismul nu poate împăca mai multe abordări, pentru că baza lor etică nu permite acest lucru.

Dinesh D`Souza a realizat diverse studii legate de rolul corectitudinii politice în educarea studenților. Pentru a reacționa împotriva acestei practici anti-liberale, el vede o soluție practică. Propune ca finanțatorii universităților să atraga atenția asupra acestui mod de educație, prin oprirea sponsorizărilor de orice natură către cei care continuă fără nicio rezervă sa-l practice. Cum sistemul universitar occidental este în mare parte privat, aceste decizii l-ar afecta profund.

Nu cred că o astfel de soluție s-ar potrivi în contextul actual. Problema este destul de complicată, dar ar trebui să se pornească de la existența gândirii libere. Orice constrângere de la acest fundament, ar trebui să pună sub semnul întrebării drepturile democratice primare.

În final, să spunem că eliminăm orice stereotip și orice urmă de gândire în termeni absoluți. Astfel, vom putea trăi într-o lume tolerantă, în care adevărul este relativ. Totuși, o întrebare rămâne. Cu ce înlocuim prejudecățile?

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentMinciuni gogonate
Articolul următorSosesc barbarii!
Cosmin Cărbunaru
Am trăit, un timp, într-un regim politic ce reducea o persoană la o simplă piesă în mâna statului. Apoi, am avut de îndurat o perioadă moștenirea instituțională a acestui regim. Acum, observ că într-un fel sau altul se militează pentru același lucru dar sub altă formă. Ca să putem să ne bucurăm de ”Societatea deschisă”, trebuie să cunoaștem și să fim atenți la ”dușmanii săi”. Am absolvit științele politice, în București. Acum doresc să cunosc mai bine Europa Centrală si de Est. "God's Playground" , așa cum a fost numită Polonia de Norman Davies, se poate caracteriza toată această zonă, unde se pot întâlni, ușor, dorințe de libertate cât și întruchipări ale ”banalității răului”. În același timp sunt pasionat de istoria ideilor și ideologii politice.

8 COMENTARII

  1. Cosmin, reproduc aici un clip video cu Mark Steyn, pe care l-am pus pe site cu alta ocazie. Este vorba despre o discutie despre Europa si multiculturalism, din 2007, cu ocazia unei conferinte sponsorizate de Pepperdine University din Malibu. Steyn face o serie de observatii care surprind bine esenta multiculturalismului.



  2. cosmin:
    eu tind sa fiu de acord cu Allan Bloom. “catalogarea” open minded a devenit contrariul a ceea ce pretinde ca vrea sa insemne.

    multiculturalismul, prin aplicarea relativismului, sterge de fapt diferetele dintre culturi punind semnul de egalitate intre oricare doua doua culturi. nu mai are importanta ca una dintre ele sustine drepturile femeilor si egalitatea femeilor cu barbatii (in islam femeia este practic un obiect iar marturia unei femei conteaza cit jumatate din marturia unui barbat). oricare formulari despre drepturile omului, ale femeilor, etc. devin valabile doar pentru ca fac parte dintr-o “alta” cultura, care nu-i asa?… este egala cu oricare alta in numele diversitatii.
    tocmai aceasta diversitate este anihilata in momentul in care spui ca X are dreptul sa isi bata nevasta sau sa ucida pe cineva care nu este de aceasi religie cu el sau nu adera la aceasi idiologie – comunism, in care daca nu esti comunist esti chiabur sau bolnav mintal si meriti sa fi intemnitat sau trimis la canal; nazism in care daca nu crezi in superioritatea arienilor esti exclus iar daca ai si ghinionul de a fi evreu esti anihilat – trebuie redus la tacere, conform culturii respective.

    dar astea sint exemple extreme. sa spunem ca nu traim nici in nazism nici in comunism ci in multiculturalism. atunci sa nu dea necuratu’ sa spui ca ai alta parere decit cea institutionalizata ca atunci esti rasist/xenofob/nationalist/fascis/nazist. nu trebuie decit sa spui ca parerea ta este ca liberalismul (clasic) occidental este superior culturii americanilor nativi, in care unele triburi, intru-un conflict jupuiau si se imbracau cu pielea membrilor tribului advers. nu, este alta cultura, alt popor si trebuie respectati la fel cum ne respectam semenii. atunci se ajunge la aberatia in care detinerea si interogarea suspectilor de terorism islamic detinuti in Guantanamo este un act ECHIVALENT cu uciderea a 6 milioane de evrei in al doilea razboi mondial, iar orice riposta israeliana impotriva pakistanezilor care ataca cu rachete cartierele civile din israel este echivaleta cu un holocaust (cum bine zice ONU).

    Multiculturalismul sterge diferentele dintre culturi reducindu-le la carapacea estetica (eu port blue jeans tu porti turban, eu beau alcool, tu bei ceai, eu ma imbrac in culori pamintii tu esti multicolor ca un brad de craciun) si ignora restul. atunci, cum spune si Steyn, nu mai este nevoie sa stii nimica despre cel de linga tine inafara de numarul si culoarea ciucurilor care atirna de un oarecare accesoriu vestimentar al celui de linga tine. Este chiar INDICAT sa nu stii nimica despre parerea care o are despre femei si democratie pentru ca atunci ai fi “judgmental”.

    despre Allan Bloom ar trebui sa vorbim mai des aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here