FUNDATIA IOAN BARBUS

Din nou, despre Libia. Bonus: Robert Spencer despre iluziile lui Obama

Desfăşurarea evenimentelor din Libia nu mai lasă loc de întoarcere. Violenţele comise până în acest moment au atins deja un nivel prea mare pentru a se mai putea spera că s-ar putea încheie repede şi fără prea multe nenorociri. Victimele sunt deja prea multe şi, întrucât în politica arabo-musulmană nu există loc doi, nici puterea, nici opozanţii nu mai pot da înapoi. Colonelul Gaddafi ştie că dacă nu învinge, îl aşteaptă execuţia, iar demonstranţii sunt la fel de conştienţi de sălbăticia represaliilor care îi aşteaptă dacă eşuează în tentativa lor de a răsturna unul dintre cele mai longevive regimuri din lume (nici mai mult, nici mai puţin de 42 de ani de domnie).

Chiar dacă rapoartele care ne parvin sunt incomplete şi nu sunt cu totul demne de încredere, este destul de clar că Gaddafi se află într-o situaţie de neconceput până acum o săptămână: se pare că a pierdut controlul asupra zonei de est, regiune unde se află majoritatea puţurilor de petrol. Liderul libian se află într-o asemenea pierdere de autoritate, atât în interiorul graniţelor, cât şi în plan internaţional, că este asemănat, mai des ca niciodată, cu un nebun sinistru: s-a făcut de râs prin câteva discursuri destul de incoerente şi şi-a atras oprobriul atâtor state şi instituţii internaţionale, încât îţi vine greu să întrevezi un posibil contracondidat la o performanţă atât de dificil de egalat şi puţin de invidiat.

Dacă informațiile sunt corecte și revolta s-a extins cu adevărat la o bună parte din țară, înseamnă că obstacolul în calea stabilităţii a ajuns să fie chiar el, devenit incapabil să mai restabilească ordinea. Numai timpul ne poate spune dacă Gaddafi va lupta după cum a promis, „până la ultimul cartuş” şi „ultima picătură de sânge”, ori se va urca frumos într-un avion personal şi va fugi în unul din puţinele state prietene pe care le mai are (poate Venezuela, poate Sudan; în Iran nu are ce să caute pentru că l-a supărat pe Mahmud, autoerijat în apărător al revoluţiilor din afara graniţelor Republicii Islamice a Iranului).

Liga Arabă, Uniunea Africană şi Conferinţa Islamică au condamnat acţiunile liderului libian, iar Uniunea Europeană şi marile puteri europene s-au pronunţat împotriva violenţelor şi au cerut impunerea de sancţiuni. Mai interesantă a fost reacţia preşedintelui american, Barack Hussein Obama. Dacă Obama a reacţionat aproape instantaneu la protestele egiptene – nici nu începuseră bine şi cerea ascultarea „vocii poporului egiptean” şi plecarea lui Mubarak, un preşedinte apropiat Statelor Unite şi Occidentului -, i-a luat câteva zile să scoată o vorbă despre Libia, deşi retorica şi acţiunile lui Gaddafi, unul dintre conducătorii africani cei mai anti-occidentali, au fost extrem de violente. Nici declaraţiile lui Obama nu sunt mai puţin interesante, dar ele sunt analizate mai bine decât aş fi putut să o fac eu de Robert Spencer, aşa că nu mă voi lansa într-o încercare de interpretare şi îl voi lăsa doar pe el (textul este un pic mai jos, după paragraful următor, tradus în limba română).

Până şi incapabila ONU a schiţat câteva gesturi împotriva regimului Gaddafi. Consiliul de Securitate a hotărât, în unanimitate, impunerea de sancţiuni: un embargo al vânzării armelor, precum şi îngheţarea fondurilor şi bunurilor lui Gaddafi şi ale statului libian. Ce-i drept, valoarea embargo-ului cerut de Franţa şi Marea Britanie, acum impus cu ajutorul ONU, este aproape nulă – e ca şi cum te-ai afla pe marginea unei străzi, priveşti cum în centrul ei doi golani înarmaţi se atacă unul pe altul şi începi să spui trecătorilor, mândru de tine, că dacă vreunul dintre ei îţi va cere, contra cost, o armă, vei refuza să i-o furnizezi pentru că eşti un om superior şi violenţa îţi repugnă (exemplul nu-mi aparţine, dar mi s-a părut o descriere potrivită a ridicolului Naţiunilor Unite). De altfel, trebuie spus că această condamnare venită din partea ONU nu semnalizează nici o schimbare operată la nivelul gândirii oficialilor Naţiunilor Unite. Organizaţia rămâne aceeaşi instituţie coruptă, lipsită de voinţă şi curaj care a permis Libiei să fie ani de zile un membru al Comisiei ONU pentru drepturile omului, în ciuda unei istorii repetate de încălcări ale celor mai elementare drepturi şi a nenumărate acte de terorism comise cu concursul sau la îndemnarea liderului libian. Iar pentru a anula cu totul gestul birocraţilor ONU, cred că nu este nevoie decât să observăm că decizia vine după ce atâţia alţi actori internaţionali denunţaseră deja acţiunile colonelului Gaddafi şi până şi reprezentantul libian la Naţiunile Unite ceruse condamnarea statului african.

Dar să zicem că gestul contează şi să trecem mai departe, la articolul lui Spencer.

Iluziile deşarte ale lui Obama

Robert Spencer

În declaraţia sa de miercuri despre revolta din Libia, Barack Obama a afirmat, cumva contrafactual, că „de la un capăt la celălalt al acestei perioade de nelinişte şi revoltă din regiune, Statele Unite au susţinut un set de principii centrale care s-au aflat la baza abordării noastre.” A adăugat că „aceste principii se aplică situaţiei din Libia” şi, pe măsură ce le-a descris, a devenit evident că susţinea puternic poporul libian şi pe ceilalţi protestatari din Orientul Mijlociu şi presupunea că recentele revolte din Orient erau mişcări idealiste, umaniste şi pro-democraţie. În realitate, ele sunt orice, dar nu asta.

Obama a condamnat „folosirea violenţei în Libia”, declarând că „suferinţa şi vărsarea de sânge sunt revoltătoare şi inacceptabile. Aşa sunt şi ameninţările şi ordinele de a împuşca protestatari paşnici şi de a pedepsi în continuare poporul Libiei.” A afirmat că „de asemenea, Statele Unite sprijină puternic drepturile universale ale poporului libian”, enumerând câteva dintre acele drepturi. „Dreptul la liberă asociere, dreptul la liberă exprimare şi posibilitatea ca poporul libian să-şi determine propriul destin.”

Chiar însăşi exprimarea sugerează că Obama îşi imagina că mulţimile ce dau năvală pe străzile din Tripoli, cerând vărsarea sângelui lui Gaddafi şi purtând imagini cu el având desenată pe frunte o stea a lui David, sunt cumva asemănătoare Părinţilor Fondatori ai Statelor Unite reuniţi în Congres. De asemenea, el i-a mai văzut pe Jefferson şi Madison şi în altă parte, din moment ce a adăugat că „chiar şi în condiţiile în care suntem concentraţi pe situaţia de primă importanţă din Libia”, administraţia sa încerca să determine „modul cel mai eficient în care comunitatea internaţională ar putea susţine tranziţia paşnică la democraţie atât în Tunisia, cât şi în Egipt.”

Obama şi-a exprimat satisfacţia că „schimbarea care are loc în regiune este condusă de oameni ai locului. Această schimbare nu constituie opera Statelor Unite sau a oricărei alte puteri externe, ci reprezintă aspiraţiile unor oameni care îşi doresc o viaţă mai bună” şi a citat un libian care a spus „Vrem doar să putem trăi ca fiinţe umane”. În concluzie, Obama a promis că „de-a lungul acestei perioade de tranziţie, Statele Unite vor continua să susţină libertatea, dreptatea şi demnitatea tuturor popoarelor.”

Singurul lucru pe care preşedintele nu l-a explicat era pe ce baze crede că poporul libian (sau tunisian şi egiptean) este interesat de principii şi drepturi precum libertatea de exprimare şi demnitatea tuturor oamenilor ori au o înţelegere a libertăţii şi dreptăţii ce poate fi măcar puţin comparată cu cea a sistemului constituţional american. Din păcate pentru Obama, există numeroase semne că poporul libian nu este interesat de aşa ceva.

Însemnarea de către protestatari a tablourilor lui Gaddafi cu steaua lui David nu este un vandalism întâmplător; mai degrabă, ea este un indiciu al antisemitismului islamic generalizat şi al viziunii asupra lumii pe care o au protestatarii. Când protestatarii musulmani doresc să portretizeze pe cineva ca un demon, îi pun în frunte o stea a lui David. Asta arată şi naivitatea lui Obama şi a celorlalţi care insistă că demonstranţii din Libia, Egipt (unde Steaua lui David a fost desenată şi pe imaginile lui Mubarak) şi oriunde altundeva din Orientul Mijlociu sunt secularişti pro-democraţie. Ei ar putea fi pro-democraţie în măsura în care doresc ca voinţa populară să fie ascultată, dar dată fiind viziunea lor asupra lumii, cadrul lor de referinţă şi presupunerile centrale pe care le fac privitor la lume, dacă acea voinţa populară va fi ascultată, ea va duce cel mai probabil la victorii importante ale Frăţiei Musulmane şi ale altor asemănătoare grupuri pro-Şaria. De aici şi scandarea ubicuă a protestatarilor libieni: nu „Libertate sau mai bine moarte!”, ci „Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah!”.

În acelaşi timp, este greu să împaci aprobarea călduroasă a acestor proteste de către Obama ca fiind „conduse de popoarele regiunii” cu indicaţiile clare că starea sufletească a „popoarelor regiunii” este hotărât anti-americană. Chiar şi înainte ca reporteriţa CBS Lara Logan să fi fost violată sălbatic în piaţa Tahrir din Cairo de o mulţime care strica „Evreico, evreico!”, alţi câţiva reporteri din Statele Unite au fost intimidaţi sau ameninţaţi, inclusiv Anderson Cooper şi Christiane Amanpour. Aceşti doi jurnalişti de extremă stângă au afirmat în repetate rânduri că Islamul este o religie a păcii şi că oricine susţine altceva este un bigot şi un rasist; în Cairo, s-au întâlnit cu cruda realitate.

În acest timp, vinerea trecută, una dintre cele mai mari mulţimi din întreaga revoluţie egipteană s-a strâns în piaţa Tahrir pentru a-l asculta pe şeicul Yusuf al-Qaradawi, unul dintre cei mai influenţi clerici musulmani din lume. Deşi a fost lăudat ca fiind un „reformist”, Qaradawi este în realitate un fanatic antisemit care a emis justificări islamice teologice ale atentatelor sinucigaşe comise împotriva civililor israelieni, a susţinut pedeapsa cu moartea pentru apostazie şi s-a lăudat că Islamul va cuceri, în curând, Europa şi căruia îi este interzis accesul în Statele Unite. Lunea trecută a cerut uciderea lui Gaddafi al Libiei. Recepţia entuziastă de care s-a bucurat Qaradawi în Cairo în ziua de vineri, împreună cu interzicerea liberalului secular Wael Ghonim de a apărea pe aceeaşi scenă publică, au fost semne rău prevestitoare că democraţia adevărată nu este pe cale să se nască în Egipt.

Posibilitatea ca Frăţia Musulmană să joace un rol important în regimul egiptean post-Mubarak a determinat două mii de creştini să organizeze săptămâna trecută un miting în Cairo, cerând schimbarea constituţiei egiptene în vederea garantării unui stat secular. Deşi Egiptul nu aplică în totalitate legea islamică, articolul 2 din constituţia actuală stipulează că „Islamul este religia oficială în stat. Araba este limba lui oficială şi principala sursă de jurisprudenţă este jurisprudenţa islamică (şaria)”. Protestatarii au scandat „Spuneţi poporului că revoluţia este o cruce şi o semilună!” Unul dintre ei a declarat: „Ne-am sacrificat sufletele de dragul Egiptului şi scopul nostru este un stat civil, nu unul religios. Am venit aici pentru a cere egalitate, schimbarea constituţiei şi abrogarea articolului 2.”

Dar nimic nu pare mai puţin probabil de a se întâmpla. Lucrurile se mişcă în direcţia opusă. Conştient de acest lucru, preşedintele rus Dmitri Medvedev a fost mai realist decât Obama atunci când a spus despre situaţia din Orientul Mijlociu: „Aceste situații sunt dificile şi este foarte probabil că ne aşteaptă vremuri grele, inclusiv ajungerea la putere a unor fanatici. Asta va însemna decenii de conflicte şi o extindere a extremismului”.

Din moment ce, măcar pentru următorii doi ani, el va fi răspunzător de acele conflicte, Obama ar trebui să ia aminte.

În original icon-caret-right Obama’s Wishful Thinking

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Vlad M.

Vlad M.

32 de comentarii

  1. warpguy
    28 februarie 2011

    Ce bravii si cu asta am inpropat si Dreptul International. Complimente lui Obama si Consiliului de Siguranta care nu este ONU ci pepiniera americanilor!

  2. Costin A.
    28 februarie 2011

    warpguy, ce vrei sa spui? ONU, cel care condamna Israelul saptaminal e ok doar penru ca nu e pepiniera americanilor? preferi OIC, pepiniera islamica unei pepiniere pretins americane?

  3. Pataphyl
    28 februarie 2011

    Costin, probabil se referă la Consiliul de Securitate (United Nations Security Council). Bob cu bob, sînt următorii membri:

    Permanenți: China, Franța, Rusia („ex”-URSS), UK, US.
    Ne-Permanenți:
    – anul ăsta Bosnia-Herțegovina, Brazilia, Gabon, Liban, Nigeria
    – la anul (cine mai apucă) Columbia, Germania, India, Portugalia, Sud-Africa.

    Anul ăsta numai prieteni ai Statelor Unite, nu? :mrgreen:

  4. Silvapro
    28 februarie 2011

    Singurul lucru pe care preşedintele nu l-a explicat era pe ce baze crede că poporul libian (sau tunisian şi egiptean) este interesat de principii şi drepturi precum libertatea de exprimare şi demnitatea tuturor oamenilor ori au o înţelegere a libertăţii şi dreptăţii ce poate fi măcar puţin comparată cu cea a sistemului constituţional american. Din păcate pentru Obama, există numeroase semne că poporul libian nu este interesat de aşa ceva. Însemnarea de către protestatari a tablourilor lui Gaddafi cu steaua lui David nu este un vandalism întâmplător; mai degrabă, ea este un indiciu al antisemitismului islamic generalizat şi al viziunii asupra lumii pe care o au protestatarii.

    A propos de asta, pe youtube sub cintecul satiric „Zenda zenda” compus de israelianul Noy Alooshe, am gasit comentarii „interesante”. Multe din mesajele calduroase de solidaritate si suport moral adresate poporului libian de catre israelieni, au fost intimpinate de poporul libian, care „lupta pentru democratie, dreptate si libertate”, prin manifestari de ura pura si injuraturi impure.

  5. emil b.
    28 februarie 2011

    Silvapro, nu se face sa va bagati in „treburili interne”. Pai asta chiar ar fi revolutie: arabi relaxati in compania evreilor.

  6. Pataphyl
    28 februarie 2011

    Și tot despre ONU (O!… NU!):

    As the United Nations works feverishly to condemn Libyan leader Muammar al-Qaddafi for cracking down on protesters, the body’s Human Rights Council is poised to adopt a report chock-full of praise for Libya’s human rights record.

    E vorba de respectarea Drepturilor Omului în Libia, apreciată de Iran, Venezuela, Coreea de Nord, Arabia Saudită, chiar și Canada!

    The review commends Libya for improving educational opportunities, for making human rights a “priority” and for bettering its “constitutional” framework. Several countries, including Iran, Venezuela, North Korea, and Saudi Arabia but also Canada, give Libya positive marks for the legal protections afforded to its citizens — who are now revolting against the regime and facing bloody reprisal.

    The U.S. mission in Geneva said it would look into the status of the document in response to a question about whether any efforts are being made to cancel or postpone consideration of the report. But an agenda put out by the United Nations in January said the Human Rights Council, of which Libya has been a member since last year, will “consider and adopt” the document at its session, which is under way and continues to the end of March.

    UN Watch, a watchdog group based in Geneva, called on the council Monday to withdraw the report and launch a new review that “would tell the truth about the (Qaddafi) regime’s heinous crimes.”

    UN Watch Director Hillel Neuer told FoxNews.com the review, formally known as the Universal Periodic Review, is a “complete distortion” of Libya’s rights record.

    Pentru mai multe amănunte: U.N. Council Poised to Adopt Report Praising Libya’s Human Rights Record

  7. Vlad M.
    28 februarie 2011

    silvapro

    Multe din mesajele calduroase de solidaritate si suport moral adresate poporului libian de catre israelieni, au fost intimpinate de poporul libian, care “lupta pentru democratie, dreptate si libertate”, prin manifestari de ura pura si injuraturi impure.

    Tocmai de aceea am si scris ce am scris. In Libia suntem martorii altei farse „democratice”.

    warpguy

    Ce bravii si cu asta am inpropat si Dreptul International. Complimente lui Obama si Consiliului de Siguranta care nu este ONU ci pepiniera americanilor!

    Dar de ce este ONU o pepiniera a americanilor ? Ce argumente pot fi aduse in sprijinul acestei afirmatii?

  8. PacNi TutabItse
    28 februarie 2011

    Asemenea unui autentic prolet din 1984, domnul autor a uitat de inconştienţii care incită lumea arabă la revoluţie si si-a dat seama, dupa 41 de ani de dictatura Gaddafi, ca acesta s-a făcut de râs prin câteva discursuri destul de incoerente şi şi-a atras oprobriul atâtor state şi instituţii internaţionale, încât îţi vine greu să întrevezi un posibil contracondidat la o performanţă atât de dificil de egalat şi puţin de invidiat. Mai bine dupa 41 de ani decat niciodata.

  9. Vlad M.
    28 februarie 2011

    Ma plictisesti, stimabile, cu interventiile tale stupide.

    N-am uitat de inconstienti, te am in fata, iar daca vreau, mai gasesc si pe altii imediat, o suita intreaga de ignoranti care asteapta „primavara araba” adusa de valul „democratic” care trece prin Orient si prin nordul Africii. Vezi tu, PacNi cum te-o fi chemand, in fata ta si a altora ca tine nu pot decat sa zambesc, stiu ca nu sunteti rau intentionati si nu o sa pricepeti vreodata ceva din lumea islamica. Traiti prea mult in lumea fantastica a democratiei islamice pentru a se putea spera vreodata ca v-ati putea depasi conditia de idioti utili ai islamismului. ???? In cele din urma, poate ca asa si trebuie. De ce sa nu aiba si stupidul Carter, cel mai prost presedinte american de pana la Hussein, niste mostenitori la fel de rasariti ca el?

    In rest, observ ca esti selectiv ca orice alt aparator al „democratiei” islamice. Ai grija, nu te impiedica de strigatele de „Nu exista alt Dumnezeu in afara de Allah” si steaua lui David de pe tablourile lui Gaddafi. Fii un amarat de liberal pana la capat si viseaza frumos, doar-doar s-or schimba musulmanii peste noapte, doar-doar s-o schimba realitatea numai pentru ca vrei tu sa o ignori, asemenea inteleptului strut. Musulmanii nu s-au schimbat un pic in sute de ani, sigur o vor face acum.

    Sunteti ridicoli. Deluded fools.

  10. Vlad M.
    28 februarie 2011

    Cu dedicatie, pentru inconstienti.

    BERLIN Feb 28 (Reuters) – Four people stormed the Libyan embassy in Berlin on Monday, police said, damaging property and tearing a portrait of ruler Muammar Gaddafi in protest against the government’s bloody crackdown against popular unrest.

    The unidentified protesters flashed the victory sign and shouted „God is Greatest” in Arabic as they were led away.

    „Don’t worry, we’ll kill Gaddafi, I promise,” a protester told Reuters TV as he was escorted into a police van. „The Libyan people will kill Gaddafi as he killed the Libyan people.”…

    God is greatest = Allah Akhbar; strigat islamic de lupta. Da’ voi n-aveti de unde sa stiti, bai, Pacni. Multiculturalismul vostru va face sa va simtiti warm and fluffy, n-are a face cu cunoasterea, un minim de cultura sau chiar inteligenta. Da, baieti, vine democratia peste Libia. ????

    Vezi, poate ai decenta si inghiti in tacere. Te-ai facut de ras destul, nu mai e nevoie sa iti complici situatia, incercand a transforma negrul in alb. ????

  11. Vlad M.
    28 februarie 2011

    Daca tot vorbim despre Libia si liderii ei:

    Din pacate, au scos codul pentru embed, asa ca nu pot fi vazute decat pe Youtube. Click pe ele si se vor deschide.
    Gadhafi’s Sons, An ABC Exclusive Interview 2/27/2011
    Libya’s Leader Speaks Out

  12. 14
    28 februarie 2011

    Aşa de tare mi-ar place să se instaureze nişte regimuri gen Iran în toată lumea arabă! Să fie înlăturaţi toţi lingăii Israelului!

  13. Vlad M.
    28 februarie 2011

    Uite de aia viata bate filmul.

  14. 14
    28 februarie 2011

    Dacă nu putem schimba lumea,măcar să-i dăm foc…

  15. bugsy
    28 februarie 2011

    ….just for inspiration! Like Nero!

  16. Pataphyl
    28 februarie 2011

    Nerobama!

  17. Costin A.
    28 februarie 2011

    si vine o vreme cind acei oameni conduc lumea si fac cartile. 14 e la putere

  18. DanCanada
    28 februarie 2011

    Cluelessu’ de Obama calare cu „haturile” istoriei in mina ????

    http://townhall.com/cartoons/michaelramirez/2011/2/28/81103

  19. calehari
    28 februarie 2011

    14 din carti stie ca , una este sa dai foc si alta , sa-ti dai foc . Focul , actioneaza ca un afrodisiac asupra piromanului temperat , numai atunci cand el este spectator nu si combustibil . Piromanul este voiyeur-ist si nu masochist , din aceasta cauza 14 isi doreste ” sa se instaureze niste regimuri gen Iran in toata lumea araba „. De ce nu si-n ” lumea lui ” , acolo unde el isi tasteaza masturbator fantasmele ? Raspunsul este simplu si 14 din carti , il stie : n-ar mai putea sa dea foc si sa se lase apoi ciugulit prin zonele erogene de pasarea Phoenix pentru ca , ” niste regimuri iraniene ” l-ar casapi inainte sa atinga orgasmul !

  20. Vlad M.
    28 februarie 2011

    Bai, Pacni-inconstientule, unde esti? Cat got your tongue? Nu vezi ca vine democratia in Libia? De ce nu esti si tu aici ca sa sarbatorim impreuna victoria fortelor progresiste?

    Egyptian analyst: Pro-Sharia forces „the only organized group that could be effective in determining the future of Libya

    Jamal Abdul Jawad, director of Al-Ahram Center for Political and Strategic Studies in Cairo, has a more dire prediction….

    According to Egyptian analyst Jawad, many Libyans have a close connection with radical and moderate Islamist movements.

    Many Libyans have made it to the leadership of Al-Qaeda. And even the Libyan version of the Muslim Brotherhood has a more radical and tribal outlook compared to the Egyptian version of political groups who are conditioned by operating in relatively open societies with a history of more liberal politics.

    „The Islamist movements, whether extremist or moderate, are most important,” Jawad says. „In fact, they are the only organized group that could be effective in determining the future of Libya, during this conflict and after this conflict reaches an end.”

    Akl says the best hope for Libya now is some kind of a coalition between the tribal forces, the elites, and the military.

    „Chaos is inevitable. Civil war is questionable because it depends on the manner in which Qaddafi will actually leave Libya or the manner in which he will act in the coming days.”

    Ultimately, Akl concludes, the future of the country now lies in the hands of those with access to wealth and information.

    „There are no political forces working inside Libya, there are no political parties, [and] there is a very weak civil society,” Akl says. „So you are actually talking about the elites, that is the tribe leaders, the university professors, and the religious scholars.”

    Arab Press Ablaze With Rumors That Gaddafi Is Secretly a Jooo…

    Gaddafi – evreul! Vai, dar cum de nu ne-a trecut prin cap?

  21. Vlad M.
    28 februarie 2011

    Libya: Beijing & Moscow Against Military Intervention
    We’ll Use Military Force to Free Libya, Vows UK PM: Cameron Plans No-Fly Zone Over Country and Even Threatens to Send British Troops
    Libya: In Benghazi: A Revolt 30 Years in the Making. And Plans to Finish the Job

    Iar Al Jazeera, „CNN-ul lumii arabe”, da vina pe … ghici cine! Evrei! Evreii se afla in spatele mercenarilor lui Gaddafi.
    Press: Israel Behind African Mercenaries in Libya

    (ANSAmed) — ROME, MARCH 1 — With approval from the government in Tel Aviv, an Israeli security firm is responsible for sending groups of African mercenaries to Libya to fight the protestors who have been calling for the fall of the Gaddafi regime for the last two weeks, reports Al Jazeera’s website, citing a source in the Israeli press. The journalist from Israeli daily Yediot Ahronot, who prefers to remain anonymous, said that according to speculation in the security sector, Israel looks at Libya from a strategic perspective and in terms of security. The fall of Gaddafi would open the door for an Islamic regime in Libya, according to speculation. In a meeting on February 18, Prime Minister Netanyahu, Defence Minister Barak and Foreign Minister Lieberman decided to recruit African mercenaries to fight alongside Gaddafi, according to the journalist. During the meeting, they decided to let General Isarel Zef, the director of security firm Global CST, which is active in many African countries, to make a group of paramilitary mercenaries from Guinea, Nigeria, Central Africa, Mali, Senegal, Darfur and Southern Sudan available to Abdullah Assinousi, one of the heads of Libya’s intelligence agency.

    Stirea apare numai in editia araba, desigur.
    PacNi was unavailable for comment.

  22. warpguy
    28 februarie 2011

    dragi copchii,
    ce ati spune voi daca niscvai comndo-suri din Venezuela ar di debarcat in zilele (Pardon, noptile astea) astea pe malurile Floridei?!

    Si chiar nu ati auzit de „Dreptul International” … pe site-ul acesta seamana cu o injuratura !?

    Scuzati pentru deranj ????

  23. Vlad M.
    28 februarie 2011

    Relevanta intrebarii fiind… ?

  24. Vlad M.
    28 februarie 2011

    Forte speciale americane au debarcat in Libia, unde ii antreneaza pe rebelii anti-Gaddafi

    Forte speciale ale armatei americane ar fi debarcat in Libia, pentru a-i antrena pe rebelii ce lupta impotriva regimului lui Muammar Gaddafi, transmite Pakistan Observer. Potrivit informatiilor, la fata locului se afla si „consilieri militari” britanici si francezi, care au misiunea de a stabili baze de antrenament in regiunile de est ale tarii, controlate de sustinatorii opozitiei.

    Daca o fi adevarat.

  25. emil b.
    28 februarie 2011

    O stire de ieri din Montreal Gazette, preluata se pare din Daily Telegraph:

    British forces ready to seize Libyan mustard gas weapons

    British special forces are poised to seize caches of mustard gas and other potential chemical weapons being stored by Col. Moammar Gadhafi’s regime in the Libyan desert.

    American sources have disclosed that the SAS is likely to be called upon to secure up to 10 tons of mustard gas and sarin that is believed to be stockpiled at three separate locations.

    Special forces are thought to have been in Libya for about 10 days and have already played a leading role in rescuing hundreds of oil workers.Tuesday, David Cameron continued to increase the pressure on Gadhafi by warning that Britain should negotiate with opposition groups. He said that, if the Libyan regime started „murdering” its people with aircraft, plans should be in place to „do something to stop that”.

    It emerged that Typhoon fighter jets may be moved to an RAF base in Cyprus in the latest sign that military action could be necessary.

    However, a growing coalition of foreign governments publicly opposed the use of military force. The American government also played down the prospect, despite sources disclosing earlier this week that warships and planes were being moved into position around Libya.

    There is growing international concern over the stockpiles of chemical weapons that Gadhafi is thought to still retain, amid fears they could be used to attack protesters or be seized by terrorists.

    British sources said they were yet to receive a specific U.S. request for SAS involvement in any operation to secure the weapons sites, but officials said plans were being drawn up for „every eventuality”.

    Sir John Major, the former prime minister, said that if Gadhafi used the chemical weapons it could trigger a military conflict.

    Asked if the use of chemical weapons would make a difference to the military’s approach, Sir John said: „I think it would, and I think it should. I recall going out to visit the troops just before the first Gulf War. From the youngest to the most senior commander the one area that was of great concern was that Saddam Hussein would use chemical weapons.”

    „He didn’t. I think he understood that the world would descend upon him in the most terrible way if he did. And I very much hope that the same point will apply to Colonel Gadhafi in Libya.”

  26. israelianca
    28 februarie 2011

    Articolele lui Pacepa se adeveresc pe zi ce trece.

    Aici despre Libia si amicul nostru Muammar.

  27. Vlad M.
    28 februarie 2011

    Deosebit de amuzanta incapacitatea occidentalilor de a face ceva, chiar si intr-o situatie in care intreaga planeta il condamna pe Gaddafi. Discuta despre cum vor avea discutii si despre cum se pregatesc sa discute despre posibilitatea de a nu mai avea discutii si poate de a se gandi cu privire la ceva concret. Ridicoli toti, in frunte cu golden Dave Cameron. ????

  28. Pataphyl
    28 februarie 2011

    Doamnelor și domnilor, simpatiile poporului oprimat libian se îndreaptă nu spre Dear Leader Barrrrrack, ci spre… tam-tam:

    Libyan Rebels Cry Out For Help From. . .George Bush. . .

    Dear Leader performs another miracle, getting the Arab world to miss Bush

    Dear Leader performs another miracle, getting the Arab world to miss Bush

    Muammar Gaddafi struck at rebel control of a key Libyan coastal road for a second day Thursday but received a warning he would be held to account at The Hague for suspected crimes by his security forces.

    …The rebels, armed with rocket launchers, anti-aircraft guns and tanks, called Wednesday for U.N.-backed air strikes on foreign mercenaries it said were fighting for Gaddafi.

    Opposition activists called for a no-fly zone, echoing a demand by Libya’s deputy U.N. envoy, who now opposes Gaddafi.

    “Bring Bush! Make a no fly zone, bomb the planes,” shouted soldier-turned-rebel Nasr Ali, referring to a no-fly zone imposed on Iraq in 1991 by then U.S. President George Bush.

  29. Vlad M.
    28 februarie 2011

    „We’re tightening the noose” (Barack Hussein Obama)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian