Egiptul, Frăţia şi eşecul politicii americane
În ultimele săptămâni, media internatională a vorbit adesea despre cererile „democratice” ale poporului egiptean, iar statele occidentale s-au pronunțat împotriva reprimării violente a manifestanților, cerând puterii egiptene să înceapă tranziția spre un nou regim, în concordanță cu dorințele populare. După mai multe de zile de mare presiune externă și internă, Hosni Mubarak a demisionat, părăsind funcția oficială pe care a deținut-o timp de 30 de ani, dar, contrar a ceea ce se crede, marile probleme abia acum încep.
Într-o convorbire telefonică, președintele Mubarak i-a spus laburistului Benjamin Ben-Eliezer, fost ministru israelian, că americanii au făcut o mare greșeală raliindu-se celor care i-au cerut schimbarea.
„Democrația promovată de Statele Unite o putem vedea la lucru în Iran, în Gaza cu Hamas și aceasta este soarta Orientului Mijlociu.
“Poate că (americanii n.r.) vorbesc despre democrație, dar nu știu despre ce vorbesc, iar rezultatul va fi extremism și Islam radical.”
“Nu voi fi surprins dacă în viitor vom vedea și mai mult extremism, mai mult Islam radical și mai multe tulburări, dramatice schimbări și revolte.”
Dincolo de declarațiile lui Mubarak – interesat, desigur, de imaginea sa -, rămân faptele: în plan extern, Mubarak a fost principalul aliat arab al Statelor Unite și a dus o politică externă favorabilă unor relații bune cu Occidentul și Israelul; în interiorul Egiptului, președintele egiptean a reușit să țină sub control Frăția Musulmană. Acum că s-a retras, vidul de putere ar putea fi ocupat întocmai de elementele islamiste cărora li s-a opus.
Frăția Musulmană
Nimeni nu știe cu exactitate câtă putere deține în societatea egipteană, dar cert este că influența Frăției Musulmane este semnificativă și atinge cele mai importante categorii socio-profesionale.
Într-un interviu acordat Die Welt, istoricul tunisian Alaya Allani, professor la Universitatea din Tunis, a oferit câteva informații interesante despre profilul susținătorilor Frăției Musulmane și șansele pe care le are de a deveni o forță. Contrazicndu-i pe cei care sunt de părere că succesul islamiștilor ale la bază sărăcia și ignoranța, profesorul Tunisian spune că grosul aderenților este alcătuit din persoane cu studii superioare și intelectuali. Deși a lăsat să se înțeleagă că influența ei va mai scădea, conform lui Allani, Frăția Musulmană va deveni principala forță politică a Egiptului post-Mubarak.
„Cred că Frăția Musulmană va deveni cel mai important partid al noului parlament. În următoarele alegeri, ei (islamiștii din Frăția Musulmană n.r.) se pot baza pe o treime din voturi. Asta va fi valabil numai pentru perioadă imediat următoare schimbării. După aceea, va urma o fază de slăbire. În cele din urmă, nu au un program convingător pentru tineri. În afara ajutoarelor economice și sociale, tinerii doresc modernitate.”
„Ei (islamiștii din Frăția Musulmană n.r.) vin din burghezia tradițională, obișnuita clasă de mijloc. Profesori, avocați și doctori. Un mic număr dintre ei sunt săraci – asta pentru că Frăția crede că mesajul ei sacru trebuie diseminat în toate clasele sociale. Am menționat deja cei mai puternici susținători ai lor: profesorii, doctorii și avocații.”
În 2005, Frăția Musulmană a reușit să obțină, în ciuda fraudelor operate de regimul Mubarak, aproximativ 20% din locurile din legislativ, o performanță cu atât mai importantă cu cât Frăția este interzisă, iar candidații ei nu au putut să își desfășoare campaniile ca reprezentanți oficiali ai organizației islamiste. Hărțuiți și chiar arestați de autoritățile egiptene, islamiștii au reușit să obțină 88 din cele 150 de locuri pentru care au candidat.
Mulți citesc declarațiile Frăției Musulmane și ne asigură că nu există nici un pericol: Frăția nu ar avea ca obiectiv islamizarea statului egiptean, respectă caracterul secular al statului egiptean și nu va arunca țara în război cu Israelul. Îi cred pe cuvânt când spun că nu sunt interesați de președinție și resping comparațiile cu Iranul. Nu par să se întrebe ce preț ar putea avea cuvintele unei organizații cu un trecut violent, nici să înțeleagă că islamismul are chiar o politică a minciunii în numele intereselor Islamului (faimoasa taqiyya). În același timp, ignoră mesajele nebunești și realitățile incomode (Frăția reconstruiește Al-Gama’a al-Islamiyya – Grupul Islamic – ca aripă militară a organizației), punându-și speranțele în capacitatea sistemului politico-militar egiptean de a ține islamismul departe de arcul de putere.
Dar în Creștinism și persecuție: realități, tăceri, complicități, Dragoș Paul Aligică a arătat că nici măcar Egiptul lui Mubarak nu era cu adevărat secular, persecutarea creștinilor fiind intens promovată, atât prin intermediul forțelor de ordine, cât și prin legislație și chiar televiziunea de stat; chiar și până la demisia lui Mubarak, secularismul egiptean era oricum o realitate discutabilă.
Cert este că Frăția se pregătește de politica mare și are griă să calce ușor spre a nu stârni împotriva sieși întreaga forță a armatei egiptene. Direcția este, însă, clară. Frăția a anunțat că o sa se ființeze ca partid și că își propune aplicarea șariei, legii coranice, prin intermediul unui parlament liber ales. În același timp, purtătorul de cuvânt al organizației a declarat că pacea cu statul evreu este împotriva intereselor Egiptului și a întregii lumii musulmane.
“Odată Mubarak plecat si un guvern interimar format, va trebui sa anulăm acordul de pace cu Israelul.”
Reformiștii anti-Israel
Dar nu numai islamiștii anunță schimbări semnificative în ceea ce privește relația Egiptului cu Israelul. Mohammed El Baradei și Ayman Nour, personalități egiptene percepute de Vest ca liberale și seculare, au lăsat să se înțeleagă că era bunelor relații s-a încheiat.
Fostul șef al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (sub ochii căruia Pakistanul și Coreea de Nord au devenit state nucleare, iar Iranul și-a început propriul program de înarmare), Mohammed El Baradei a sugerat că relațiile cordiale dintre Egiptul lui Mubarak și statul israelian nu angajează în nici un fel poporul egiptean.
„Israelienii trebuie să înțeleagă că este imposibil să faci pace cu un singur om. În acest moment, au un tratat de pace cu Mubarak, dar nu cu poporul egiptean.
Amintim că El Baradei a negat extremismul Frăției Musulmane.
Mergând chiar mai departe decât El Baradei, dr. Ayman Nour, un liberal secular care a a anunțat că va candida la funcția prezidențială din partea partidului El Ghad, s-a exprimat la rândul său în favoarea „re-negocierii” tratatului de pace, întrucât acordul nu mai corespunde prezentelor interese ale Egiptului.
„Înțelegerea de la Camp David nu mai este valabilă. Egiptul trebuie să renegocieze termenii acordului de pace.”
Și ”moderatul” Ayman Nour a luat apărarea Frăției Musulmane, negând extremismul organizației islamiste.
“Frăția Musulmană este o organizație importantă care are un impact real, dar nu a merit vreodată imaginea întunecată care i-a fost creată sub regimul Mubarak, cel care a prezentat-o ca fiind ceva sinistru.”
Schimbarea de care vorbea președintele Obama se conturează tot mai clar: de la un capăt la celălalt al scenei politice egiptene, toți sunt uniți de dorința de change în relațiile cu statul Israel.
Obama și Istoria
În 1979, după mai multe luni de proteste, Statele Unite au retras sprijinul politic acordat șahului Iranului, Reza Pahlavi. Administrația Carter a dorit să sprijine democrația iraniană și să sancționeze abuzurile comise de guvernarea Șahului, dar rezultatul a fost cu totul altul decât cel intenționat. Voința populară a dat câștig de cauză islamiștilor conduși de Khomeini, iar deceniile care au urmat au consfințit abdicarea lui Pahlavi ca un moment decisiv pentru revenirea islamismului în politica mare.
Acum, același Vest a susținut schimbarea lui Mubarak, iar dintre toți liderii occidentali, cel mai vocal a fost, din nou, președintele American. Deși i-a luat 10 zile să adopte o poziție oficială față e violențele comise de regimul islamist al Iranului împotriva demonstranților care denunțau frauda electorală, Barack Obama a fost deosebit de prompt în a-l taxa pe pro-occidentalul Mubarak și a-l invita să părăsească instituția prezidențială.
Demisia președintelui egiptean Hosni Mubarak riscă să arunce în instabilitate cel mai important stat din lumea arabă și să aducă la putere forțele politice islamiste. În același timp, victoria demonstranților poate duce la creare unui efect de domino care să afecteze toate țările din regiune. A fost Tunisia, acum a venit rândul Egiptului. Dacă mai luăm în calcul și că în Turcia, AKP-ul elimină, încet, dar sigur, kemalismul, iar în Liban Hezbollah se pregătește iranizarea, avem un tablou tulburător. Iar americanii și liderii occidentali tot nu par să înțeleagă.
În schimb, semnalul dat de Washington a fost înțeles, desigur, de toate statele din zonă. Aliații SUA și-au dat seama că nu pot pune nici un preț pe susținerea americană: dacă americanii l-au trădat acum pe Mubarak așa cum l-au trădat pe Șah în 1979, a devenit clar că, pentru a-și apăra puterea și perpetua regimurile, trebuie ca pe plan intern să vină în întâmpinarea islamiștilor, iar în plan extern să se îndrepte spre cei doi mari actori ai Orientului, Iranul Revoluției Islamice și Turcia islamistului luminat Erdogan.
Dar iubitorii de hope & change pot fi mulțumiți – politica lui George W. Bush a fost abandonată cu totul. Egiptul, Turcia și Libanul se îndepărtează tot mai mult de lumea civilizată, iar Turcia neo-otomană a lui Erdogan și Iranul lui Khamenei câștigă tot mai multă putere; în lumea musulmană, secularismul se află în retragere, iar islamismul în ascensiune.
Astfel, președinția lui Obama se conturează tot mai mult ca o re-editare a președinției eșuate a lui Jimmy Carter. Dacă democratul Carter a rămas în istorie ca omul care a pierdut Iranul, democratul Obama o să fie amintit ca președintele american care a pierdut Egiptul, Turcia și Libanul.
Puteţi citi şi:
- Democrație pentru toți (emil b.)
- Despre naivi și Egiptul democratic. Lecția iraniană (Vlad M.)
- Ce se pregătește în Egipt. Câteva sondaje despre viitorul democratic al Egiptului (Vlad M.)
- Persecuţia creştinilor
Blog this!- Tweet articol
-
Print articol
19 comentarii la “Egiptul, Frăţia şi eşecul politicii americane”
Comentarii
Citește sau adaugă un comentariu...
Vlad M: corect ce spui, dar totusi nu inteleg care este motivul pentru atitudinea SUA (de fapt a lui Hussein Barack):
- ignoranta crasa;
- rea intentie in ce priveste Israelul;
- o noua politica externa la Casa Alba (un fel de retragere a SUA din toate zonele unde era prezenta pana acum);
As zice ca sunt toate la un loc. Hussein este izbavitorul negru care va mantui lumea de Pacatul American.
Asa cum spune Vlad, toate laun loc. Eu as adauga ,partea musulmana din Obama. Incultura,s-a vazut in multe din discursurile lui Obama in strainatate .
Politica americana este o rusine la ora actuala.
Am lasat un comentariu si la Fratia, sharia si Israelul – deocamdata in Egipt s-a instalat armata la putere. Si nu numai atit, toata lumea araba plus Iranul e pe cai. Sau mai bine zis pe baricade. Femei demonstreaza in Arabia Saudita pentru a obtine drepturi care noua ni se par la fel de firesti precum aerul pe care il repiram.
Sa speram ca nu vine sfirsitul lumii, zic eu asa, cuprinsa de o viziune apocaliptica, Doamne fereste.
Pe la inceputul anilor 90 se faceau speculatii pe catrenele lui Nostradamus,care scria ca in anii 90 Anticrist este deja nascut si ca este un print al unei tari importante.Atunci nu s-au gasit pretendenti .Acum avem doi : Obama si Putin.
@5, cristoiu: ar fi prea simplu cu speculatiile lui Nostra…
ce mi se pare nostim cu nostradamus asta e ca de cate ori se intampla ceva se tot aude : “vezi? nostradamus a prezis asta!”
dar de ce nu putem afla dinainte si mereu dupa?
ma roade dilema asta.
Egyptian youth group: Halt gas shipments to Israel
doar n’a primit nobelu’ chiar asa pe degeaba, nu?
interesant este ca desi multi egipteni traiesc se pare cu $2/zi, sunt cu atat mai dornici incat sa renunte la banii care le veneau din exportul de gaze catre israel.
asta in timp ce israel a descoperit de curand cele mai mari zacaminte de gaz si dupa cate am inteles, au inceput sa grabeasca lucrarile de exploatare.
foarte inteligenta miscarea tinerilor egipteni.
Vlad@2
… ObaMahdi ai zis?
În sensul ăsta trebuie făcută o corecție la titlu:
Eșecul intenționat, plănuit. Nostradamus e depășit, Carter a fost doar un idiot – ce-i drept util
Iaca Ann, “right on the subject”, parca stie romaneste
…
http://townhall.com/columnists/anncoulter/2011/02/16/democrats_emboldening_americas_enemies_and_terrifying_her_allies_since_1976/page/full/
@DanCanada
Yeah:
Vezi și pe firul Frăţia Musulmană, democraţia, sharia şi Israelul ce zice celălalt nebun!
– evident, e și o apariție secundară a lui Carter 
Ghici ce crede Carter despre Fratia Musulmana
“..not anything to be afraid of..”
Dupa ce cretinul a lasat Iranul sa se transforme in una dintre cele mai periculoase regimuri de pe Pamint, acum tine predici ‘telectualiste despre Egipt si fratia jihadistilor. Cine il mai asculta pe Carter?…
Cum cine? “Expertii” pro-democratie in Egipt.
Egypt Gets Its Khomeini
leaderul democratiei originale…
Costin @12
Carter încă arată ca un tinerel pe lîngă Clăppăugul Șef al Inteligenței Babamice:
National Intel Chief James Clapper at it Again, Says He Has No Idea What the Muslim Brotherhood’s Agenda Is…
Dacă ar ști să citească, n-ar trebui să citească prea mult:
Un citat și două comentarii la articolul Islamofascism, the Internet, and the Liberty Contagion de Ross Mackenzie de pe Townhall.com
Comentarii:
Un termen bun de adoptat –>> “How about we coin a name for their affliction – ISLAMYOPIA”
Mai exista inca o percepere defecta –>> OBAMYOPIA prin prizma lui Obama.
Inceputul aricolului pomeneste de cererile democratice ale manifestantilor egipteni.
Sa nu facem insa greseala de a ramane intepeniti in aceea piata.
ori cat ar fi de vestita.
Egiptul are si alte locuri geografice si mai ales socio-economice.
Zone sarace de-alungul Nilului,in nordul tarii si in peninsula Sinai.
Si apropo de peninsula,daca libertate mai este de inteles,apai locuitorii de acolo,beduini in majoritate,de democratie nu prea au auzit si nu inteleg cam ce e aia.
Maximum o inventie americana care ii sprijina pe sionistii setosi de pamanturi arabesti si palestiniene.
Invatati sa se descurce cumva sub regimul lui Mubarak,invatati sa traiasca binisor datorita turistilor israelieni,acum se uita la paragina si la plajele goale.
Turisti-zero,incasari zero.
Cei ce i-am pomenit mai sus sunt forta electorala,nu studentii din piata.
Cei ce i-am pomenit mai sus au gandirea taranului roman: “cine poate oase roade…cine nu….”
Democratia inteleasa de americani nu are nici ceamai palida refelectare in orient,in tarile arabe si la oamenii saraci in special.
numarand de zor tancurile,rachetele si cintabilizand armamantul americanii cu servicile lor de informatii au scapat din vedere ca :
-dupa revolutia la televizor, va veni revolutia pe internet.
-oamenii saraci inca mai crd ca democratie este o inventie de a li se lua si putinul ce il au.
cele de mai sus nu-mi apartin, sunt urmare a discutiilor cu egipteni,oamwni ce -cred eu-inteleg fenomenul tarii lor.
scuze,am crezut ca nu a plecat comentariul si am trimis altul corectat de greseli.
daca se poate inlocui…multe multumiri…