Cu mulţi ani în urmă, un hasid obişnuia să călătorească din ştetl în ştetl (din orăşel în orăşel, n.t.) ocupîndu-se cu vânzarea cărţilor sfinte. Odată a ajuns la un om bogat şi l-a întrebat dacă ar dori să cumpere o Tora. Bancherul a fost de acord şi nu numai că a cumpărat cartea, dar a plătit pentru aceasta cu o bancnotă de o sută de ruble. A început apoi să discute cu hasidul şi i-a oferit un trabuc, luând de asemenea unul şi pentru el. Hasidul a observat că bancherul a rupt o pagină din cartea sfântă pe care tocmai o cumpărase, a deschis soba, a aprins-o şi apoi a folosit-o să-şi aprindă trabucul. Hasidul nu a spus nimic, a scos şi el din buzunar bancnota de 100 de ruble, a aprins-o şi a folosit-o pentru a-şi aprinde trabucul său.

Această poveste scurtă, simplă reflectă o divergenţă profundă de valori. Simpatia noastră se va îndrepta în mod clar şi instinctiv nu către bancher, ci către hasidul pios. Niciunul dintre noi nu s-ar gîndi să-i ia apărarea bancherului. Niciunul dintre noi nu ar putea atribui superioritatea morală bancherului. Nici unul dintre noi nu ar căuta justificări pentru fapta sa grosolană. Sau, cum ar spune înţelepţii din Talmud – “Pshita – Este atît de evident.” Din păcate, planeta noastră este cufundată în perversitate, iar moralitatea nu este atât de manifestă – în lumea noastră, uneori, cel care arde cartea este un erou, iar cel pios este un ticălos.

M-am gândit mult şi m-am frămîntat dacă să ţin această predică. Cu toţii ne dorim să plecăm fericiţi de la sinagogă, să întîmpinăm Marile Sărbători plini de sentimente calde, gata să gustăm din fel de fel de mîncăruri, din prăjiturile noastre cu miere, din kugelurile noastre. Vrem să fim tulburaţi şi frămîntaţi, dar nu prea mult. Vrem să simţim vina, dar nu prea mult. Vrem să fim provocaţi, dar nu prea mult. Vrem să fie transformaţi, dar nu prea tare.

Eu înţeleg asta, dar, ca rabin, am obligaţia, am responsabilitatea de a spune ce este în inima mea; ceea ce cred cu tărie că trebuie spus şi trebuie să fie auzit. Astfel, eu nu sînt condus de ceea ce este uşor de spus, ci de ceea ce este dureros de exprimat. Eu nu sunt ghidat de frivol, ci de lucrurile grave. Sunt ghidat nu de delicateţe, ci de urgenţă.

Suntem în război. Suntem în război cu un inamic la fel de sălbatic, de flămînd, de lipsit de inimă ca şi naziştii, însă nimeni nu şi-ar da seama de acest lucru din comportamentul nostru. În timpul celui de-al doilea război mondial nu numeam trupele nemţeşti, luptători pentru libertate. Nu le spuneam celor din Gestapo, militanţi. Nu vedeam atacurile asupra marinei comerciale ca acte ale unor marinari derbedei. Nu justificam accesul naziştilor la putere ca fiind din vina noastră. Nu ne plecam în faţa naziştilor, bătându-ne pieptul şi mărturisind abuzurile, maltratările şi umilirea la care am fi supus poporul german. Nu ne-am cerut scuze pentru Dresda, nici pentru Bătălia de la Bulge, nici pentru El Alamein, nici pentru D-Day.

Răul – final, ireconciliabil, răul ne ameninţa şi Roosevelt şi Churchill au avut claritatea morală şi o înţelegere adîncă a mizei aflate în joc. Nu a fost doar Sudetenland, nu doar Tubruk, nu doar Viena, nu doar Casablanca. Era întreaga planetă. Citiţi istoria şi fiţi şocaţi de cît de înspăimîntător de aproape a ajuns Hitler de instaurarea Pax Germana pe toate continentele.

Nu toţi germanii au fost nazişti – cei mai mulţi erau oameni de treabă, erau revoltaţi de cel de-al treilea Reich, cei mai mulţi erau cetăţeni simpli, ieşeau la o bere, îşi cîştigau un trai decent şi un adăpost pentru copiii lor. Însă prea mulţi au întors privirea în altă parte, prea mulţi au plîns inutil mai tîrziu – “Eu nu am ştiut”. Prea mulţi au tăcut. Vina absolută cade pe cei care au comis atrocităţi, dar responsabilitate şi vină cade şi asupra celor care nu au făcut nimic. Vina nu a fost doar a celor care executau pasul de gîscă, ci şi a celor care au tras perdelele, care nu au spus şi nu au făcut nimic.

În cel de-al doilea război mondial am câştigat pentru că am văzut ce se întîmplă. Am înţeles cine era duşmanul şi am ştiut că sfârşitul trebuia să fie necondiţionat şi absolut. Nu am bîjbîit temîndu-ne să nu îi ofensăm pe nazişti. Nu ne-am măsurat fiecare cuvânt astfel încât să nu cumva să-l deranjăm în vreun fel pe duşman. Am construit avioane, tancuri şi vase de luptă şi am mers la război pentru a câştiga, pentru a scăpa lumea de rău.

Sîntem în război, încă prea mulţi se îndîrjesc prosteşte să nu pună piesele cap la cap şi refuză să identifice răufăcătorii. Sîntem circumspecţi şi ruşinos de corecţi politic.

Permiteţi-mi să nu mai vorbesc pe ocolite: de la Fort Hood la Bali, din Times Square la Londra, de la Madrid la Mumbai, de la 9/11 la Fîşia Gaza, ucigaşii, barbarii sînt islamiştii radicali.

Ascunderea identităţii lor înseamnă sabotaj. Scuzarea faptelor lor este vrednică de dispreţ. Tăinuirea intenţiilor lor este o ticăloşie.

Cu câţiva ani în urmă, am vizitat Lituania cu ocazia unui tur genealogic evreiesc. A fost o călătorie uimitoare şi un pelerinaj foarte personal şi spiritual. Când am vizitat Kovno am ţinut Maariv (rugăciunea de seară, n.t.) la singura sinagogă rămasă în oraş. Înainte de război erau treizeci şi şapte de sinagogi pentru 38000 de evrei. Acum doar una singură şi o comunitate tot mai restrînsă. Am făcut minyon (cvorumul de 10 bărbaţi adulţi necesar pentru unele slujbe, n.t.) pentru mîna de credincioşi bătrîni din Sinagoga Coral, altădată nestemata maiestuoasă a oraşului Kovno.

După întoarcerea acasă am fost de Sabat în Cherry Hill. La oneg (întîlnire după serviciul religios, n.t.) un prieten de familie în vârstă, Joe Magun, a venit la mine.

“Shalom”, a spus el, “tatăl tău mi-a spus că tocmai v-aţi întors din Lituania.” “Da”, am răspuns. “A fost o experienţă foarte puternică.” “Aţi vizitat Sinagoga Coral din Kovno?” “Da, am fost. De fapt, i-am ajutat să facă minyon.” Ochii lui s-au deschis larg de bucurie la amintirea acestui loc drag. Pentru un moment a privit în gol, apoi s-a întors: “Shalom, am crescut la câţiva paşi de Sinagoga Coral. Acolo recitam rugăciunile cînd eram copil.”

Se opri pentru un moment şi privirea i se pierdu iarăşi în trecut. Zâmbetul lui s-a stins. Durerea i-a umplut faţa brăzdată de riduri. “Îmi amintesc de un Sabat în 1938, când Vladimir Jabotinsky a venit la sinagogă” (Jabotinsky a fost mentorul spiritual al lui Menachim Begin – era un orator înfocat, un sionist radical neabătut, orientarea sa politică era de extrema dreaptă), Joe a continuat: “Când a venit Jabotinsky, el a ţinut draş (predica exegetică, n.t.) în dimineaţa zilei de Sabat şi parcă acum aud cuvintele sale arzîndu-mi în urechi. El a urcat la ştender (masa de rugăciune, amvon, n.t.), ne scruta din bima (platforma, locul de unde se citeşte Tora, n.t.), ne privea aspru, cu ochii plini de foc şi apoi a strigat. “EHR KUMT. YIDN FARLAWST AYER SHTETL – Vine! Evreilor, abandonaţi oraşul!”

Credeam că sîntem în siguranţă Lituania, feriţi de nazişti, de Hitler. Am trăit acolo, am prosperat timp de o mie de ani, dar Jabotinsky avea dreptate – avertizarea sa era profetică. Unii am scăpat, însă cei mai mulţi nu.”

Nu sîntem în Lituania. Nu sînt anii 1930. Deasupra capetelor nu vedem Luftwaffe. Nici submarine U-Boat în largul coastei Long Island. Nicio divizie Panzer nu este la frontierele noastre. Dar nu vă înşelaţi: sîntem atacaţi – valorile noastre, toleranţa noastră, libertatea noastră, conştiinţa noastră, ţara noastră.

Acum, înainte ca unii să-ţi dea ochii peste cap şi să tragă cu ochiul la ceas, daţi-mi voie să subliniez, să precizez dincolo de orice îndoială – nu sînt atins de boala urii, nu sînt un Paul Revere, galopînd ca nebunul de-a lungul ţării. Nu sînt un pesimist, nici predispus la atacuri de panică. Sînt un iubitor al umanităţii, al întregii omeniri. Fie că se roagă într-o sinagogă, biserică, moschee, templu sau nu se închină deloc. Nu am nici un oscior de bigotism în corpul meu, dar ceea ce am este ură pentru cei care urăsc, intoleranţă pentru cei care nu tolerează, şi o obsesie de neoprit şi fără mustrări de conştiinţă de a vedea răul eradicat.

Astăzi inamicul este Islamul radical, dar trebuie să spunem cu tristeţe şi părere de rău că există co-conspiratori involuntari care întăresc mîinile răufăcătorilor. Permiteţi-mi să spun că majoritatea covîrşitoare a musulmanilor sînt buni musulmani, oameni de treabă care nu doresc nimic mai mult decât un Jeep Cherokee pe aleea din faţa casei, un televizor cu ecran plat pe perete şi o educaţie bună pentru copiii lor, dar aceşti buni musulmani au o obligaţie în faţa destinului, în faţa bunei cuviinţe, obligaţie pe care pînă acum şi în cea mai mare parte au evitat-o. Kulturkampf este nu doar în afară, ci şi inăuntru. Bunii musulmani trebuie să organizeze mitinguri în Times Square, în Trafalgar Square, în Piaţa ONU, pe Champs Elysee, la Mecca, trebuie să condamne terorismul, denunţând fără echivoc uciderea oamenilor nevinovaţi. Până în prezent nu au făcut-o. Bunii musulmani trebuie să pună bannere în NY Times. Ei trebuie să cumpere timpi de antenă la reţelele TV, pe posturile de cablu, în Jerusalem Post, în Le Monde, în Al Watan, pe Al Jazeena şi să condamne terorismul, denunţând fără echivoc uciderea oamenilor nevinovaţi – până în prezent nu au făcut-o. Tăcerea lor le permite răufăcătorilor să mînjească Islamul şi să îl definească.

Atît actele brutale de aprobare, cît şi actele de plictisită neglijare întăresc mâna diavolului.

Îmi aduc aminte de o conversaţie pe care am avut-o cu tatăl meu cu scurt timp înainte de a muri, care m-a ajutat să înţeleg cât de periculoasă este lumea noastră; cum ne trăim viaţa pe o graniţă fină între civilizaţie şi totală nepăsare morală. Ştiind că i-a mai rămas doar puţin timp, mi-a spus următoarele – “Shal. Sînt gata să părăsesc acest pământ. Sigur că aş dori să mai trăiesc puţin, să mai văd cîteva răsărituri, dar sincer, m-am săturat. Mi-e destul. Terminat. Sper ca Bunul Dumnezeu să mă ia în curând, deoarece eu nu mai pot trăi această lume ştiind ceea ce a devenit”.

Această uimitoare admitere a epuizării morale de la un om care a fost martor şi a trecut prin Marea Criză, Holocaust, cel de-al doilea război mondial, triumfalismul comunist, McCarthyism, stronţiu 90 şi poliomielită. – Cu toate acestea, observaţia lui în amurgul vieţii a fost – “Ce e mai rău stă să vină.” Şi el voia să se dea jos.

Împărtăşesc neliniştea tatălui meu şi mă tem că prea mulţi nu văd ameninţarea autentică, existenţială cu care ne confruntăm, nici nu recunosc adevărata sursă a pericolului. Trebuie să se trezească şi să simtă mirosul de narghilea.

“Calmează-te, Lewis. Ia o pastilă, se gîndesc poate unii dintre voi. Începi să semeni cu Glen Beck. Nu e chiar aşa de rău. Nu e chiar aşa de real.” Dar eu sînt aici să vă spun – “Este”. Întrebaţi pe acel membru al sinagogii noastre a cărui soră a fost vaporizată în Turnurile Gemene şi care a fost identificată în cele din urmă după dinţii săi carbonizaţi, dacă este real sau nu. Adresaţi-vă membrilor sinagogii noastre care au fugit cu un autobuz in centrul oraşului Paris, temându-se pentru siguranţa lor de o bandă de criminali musulmani, întrebaţi-i dacă este o exagerare. Întrebaţi-l pe acel membru al sinagogii noastre al cărui fiu urmăreşte terorişti arabi infiltraţi care au ca ţintă pizzerii, grădiniţe, adunări de Paşti, autobuze şi terenuri de joacă, întrebaţi-l dacă toate acestea sînt hiperbole dramatice, dacă e paranoia.

Întrebaţi-i, întrebaţi-i pe toţi aceştia – întrebaţi-i pe soldaţii americani aflaţi în permisie care stau alături de noi în avioane cînd zburăm spre ţinta pachetelor noastre turistice. Întrebaţi-i dacă e rău. Întrebaţi-i dacă este real.

Şi-a imaginat oare cineva în 1920 ce avea să devină Europa în 1940? Oare a ştiut cineva în cafenelele de prin Berlin sau în Opera din Viena că genocidul va deveni în curând adevărata cultură? Ar fi crezut cineva că un pictor nătărău numit Shickelgruber va face saltul de la cîrciumile din München şi închisoare, la Reichstag ca Fuhrer în mai puţin de un deceniu? Şi-au făcut cumva evreii bagajele şi au părăsit Varşovia, Vilnius, Atena, Paris, Bialystok, Minsk, ştiind că în curând lor noua adresa va fi Treblinka, Sobibor, Dachau şi Auschwitz?

Înţelepţii ne învaţă – “Aizehu chacham – haroeh et hanolad – Acela este înţeleptul – cel care vede în viitor.” Nu trebuie să ne bălăcim în automulţumire, într-o toleranţă inoportună şi într-un fals sentiment de securitate.

Noi trebuie să fim cititori atenţi ai istoriei, nu să plîngem îmbrăcaţi în pînză de sac la apa Babilonului. Nu trebuie să rămînem hipnotizaţi de retorica dulce care ne calmeaza inima, dar ne pune în pericol sufletul. Nu trebuie să ne lăsăm adormită raţiunea din teama de a ofensa ofensatorii. Islamul radical este o calamitate şi acest lucru trebuie să fie strigat pe fiecare vîrf de munte. De la o mare la alta, noi trebuie să stăm drept, plini de mândrie pentru extraordinara noastră bună cuviinţă şi rezistenţă morală. Imediat după 9/11, cîte moschei au fost distruse în America? Niciuna. După 9/11, cîţi musulmani au fost ucişi în America? Niciunul. După 9/11, cîte marşuri anti-musulmane au avut loc în America? Niciunul. Şi totuşi, ne cerem scuze. Sîntem umili. Ne cerem iertare.

Litania mistificatoare a prostiei noastre continuă. Ar trebui să existe o sinagogă în Hebron pe locul unde Baruch Goldstein a împuşcat douăzeci şi şapte de arabi la rugăciunile de amiază? Ar trebui să existe un muzeu pentru elogierea Cavaleriei SUA la Wounded Knee? Ar trebui să existe un centru cultural german de la Auschwitz? Ar trebui să fie construită o biserică în oraşul sirian Ma’arra unde cruciaţii au ucis peste 100.000 de musulmani? Ar trebui să existe o moschee şi un centru islamic de treisprezece etaje la câţiva paşi de Ground Zero?

În ciuda oricărei retorici, esenţa problemei poate fi văzută destul de uşor. Comunitatea musulmană are dreptul absolut, constituţional de a construi clădirea lor oriunde doresc. Eu nu cred argumentul – “Când vom putea construi o biserică sau o sinagogă la Mecca, atunci vor putea şi ei să construiască o moschee aici.” America este mai mare decât Arabia Saudită. Şi New York este mai mare decât Mecca. Democraţia şi libertatea trebuie să învingă.

Pot ei construi? Cu siguranţă. Ar trebui să poată? Cu siguranţă. Dar ar trebui ei să construiască în acel loc? Nu – dar această decizie trebuie să vină de la ei, nu de la noi. Sensibilitatea, compasiunea nu se măsoară în metri sau în străzi. Ori simţi durerea celuilalt şi îţi pasă, ori nu.

Dacă cei din spatele acestui proiect sînt musulmani buni, iubitori de pace, sinceri, toleranţi, după cum susţin, atunci ar trebui să ştie mai bine, ar rupe autorizaţiile de construcţie şi ar construi în altă parte.

Credeţi sau nu, eu sunt un plătitor de taxe, membru deplin ACLU, şi totuşi, de la început la sfârşit, mi se pare cel puţin tulburător acest episod.

William Burroughs, romancier şi poet, într-un moment ciudat a scris – “După o scurtă privire asupra acestei planete, orice vizitator din spaţiu ar spune – Vreau să-l văd pe manager imediat!”

Să ne înţelegem, atacurile radicale islamiste de pe tot globul nu sînt decît hărţuieli, ambuscade şi provocări ale răului. Hristos şi Antihrist. Gog şi Magog. Fiii Luminii si fiii intunericului; coliziunea sîngeroasă între civilizaţie şi depravare este la graniţa dintre Liban şi Israel. Este pe Coasta Gazei şi pe dealurile Iudeei în Cisiordania. Este pe plajele din Tel Aviv şi pe pietonalul Ben Yehuda în Ierusalim. Este în şcolile subterane din Sderot şi în autobuzele publice blindate. Este în fiecare curte de şcoală, spital, grădiniţă, sală de clasă, parc, teatru – în fiecare loc al inocenţei şi purităţii.

Israel este laboratorul – piaţa de testare. Fiecare moarte, fiecare explozie, fiecare întâlnire cu groaza nu este o orgie sîngeroasă aleatoare. Este o sondare calculată, strategică în inima, sufletul şi curajul Occidentului.

În Războiul de Şase Zile, Israelul a fost reprezentantul valorilor şi a strategiilor occidentale, în timp ce alianţa arabă a fost reprezentanta valorilor şi strategiilor orientale, sovietice. Şi astăzi avem o confruntare de reprezentanţi, dar miza este cu mult mai mare decît Ierusalimul de Est şi West Bank. Israelul, în lupta sa, reprezintă lumea civilizată, în timp ce Hamas, Hezbollah, Al Qaeda, Iran, Jihadul Islamic, reprezintă lumea răului psihopat şi plin de ură.

În timp ce Israelul, aşa imperfect cum este, rezistă atacului, mulţi din ţările occidentale şi-au pierdut direcţia, afişînd nu admiraţie, nu simpatie, nu înţelegere pentru soarta exasperantă a Israelului, ci de-a dreptul ostilitate şi dispreţ. Fără claritate morală, suntem condamnaţi pentru că situaţia exasperantă a Israelului în cele din urmă va fi a noastră a tuturor. Hanna Arendt, în Originile Totalitarismului, descrie cu exactitate prima ţintă a tiraniei ca fiind Evreul. Noi sîntem balonul de încercare. Canarul în mina de cărbune. În cazul în care este acceptată sîngerarea Evreului/Israelului fără vreun protest din partea “baieţilor buni”, atunci tirania nechează mulţumită şi îşi împinge planul mai departe.

Confuzia morală este o slăbiciune mortală şi a ajuns la proportii epice în Occident; de la Biroul Oval la ONU, de la BBC la Reuters şi MSNBC, din New York Times la Le Monde, din campusurile universitare la sindicatele profesorilor britanici, de la Crucea Roşie Internaţională la Amnesty International, de la Goldstone la Elvis Costello, de la Biserica Presbiteriană la Arhiepiscopul de Canterbury.

S-a dat un mesaj şi sînt consecinţe atunci cînd preşedintele nostru vizitează Turcia şi Egiptul şi Arabia Saudită, însă nu şi Israelul.

S-a dat un mesaj şi sînt consecinţe atunci cînd libertatea de exprimare în campusuri există doar pentru apărătorii drepturilor palestiniene.

S-a dat un mesaj şi sînt consecinţe atunci cînd mass-media alterează în mod deliberat filme pentru demonizarea Israelului.

S-a dat un mesaj şi sînt consecinţe atunci cînd ONU critică necruţător Israelul, ignorînd constant Iranul, Sudanul, Venezuela, Coreea de Nord, China şi alte regimuri otrăvite.

S-a dat un mesaj şi sînt consecinţe atunci cînd bisericile liberale sînt motivate de Teologia Eliberării şi nu de acurateţea istorică.

S-a dat un mesaj şi sînt consecinţe atunci cînd criminali şi terorişti sînt apăraţi cu obscen de transparentul “teroristul unuia este luptătorul pentru libertate al altuia.”

John Milton a avertizat, “Ipocrizia este singurul rău care umblă nevăzut.”

La câteva zile după incidentul blocadei din Gaza din primăvară, un membru al comunităţii noastre trecea întîmplător pe lîngă biroul meu, a aruncat o privire înauntru şi a întrebat pe un ton prietenos

“Rabi. Ce mai faci?”

M-am uitat, am zîmbit oarecum şi am răspuns – “Am avut şi zile mai bune”

“Ce s-a întâmplat? Pot să fac ceva să te înveselesc?” a întrebat el.

“Vă mulţumesc, sînt foarte indispus azi”, şi i-am arătat un articol din ziarul pe care tocmai îl citeam.

“Parada Gay Pride din Madrid interzice participarea grupului israelian în urma raidului asupra flotilei din Gaza”. I-am explicat vizitatorului meu – “Grupul de isrelieni din Tel Aviv nu au fost lăsaţi să participe la parada Gay Pride din Spania, deoarece primarul din Tel Aviv nu şi-a cerut scuze pentru raidul armatei israeliene.”

Singura ţară în întregul Orient Mijlociu în care drepturile homosexualilor sînt recunoscute este Israel. Singura ţară în întregul Orient Mijlociu în care există o parada a homosexualilor este Israel. Singura ţară din Orientul Mijlociu care are cartiere şi baruri gay este Israel.

Homosexualii din Gaza ar fi ridicaţi şi executaţi de către Hamas în cazul în care şi-ar recunoaşte orientarea şi totuşi Israelul este umilit şi ostracizat. Respins la paradă.

Cauţi logica?

Cauţi un motiv?

Cauţi bunul-simţ?

Kafka în cele mai întunecate, triste zile ale lui nu ar putea ţine pasul cu acest spectacol bizar şi noi, “idioţii utili”, sîntem codoşi pentru şi ne gudurăm pe lîngă tăietorii de capete, ne cufundăm tot mai adânc în decădere morală, iar inamicul rîde tot drumul spre Cisiordania şi mai departe.

Este epuizant şi descurajant. Trăim într-o eră în care se redefineşte dreptatea, în care cei cu claritate morală sunt o specie asediată, pe cale de dispariţie.

Isaia ne-a avertizat cu mii de ani în urmă – “Oye Lehem Sheh-Korim Layome, Laila v’Laila, yome – Vai de cei care numesc ziua noapte şi noaptea zi.” Trăim pe o planetă care este în acelaşi timp Chelm şi Sodoma. E un loc înfricoşător şi înnebunitor pentru a-ţi trăi viaţa.

Cum putem convinge lumea şi pe mulţi dintre ai noştri că acesta nu este doar anti-semitism, că acesta nu este doar anti-sionism, ci un atac pe toată lărgimea frontului al islamiştilor radicali şi profanatori asupra a tot ceea ce este preţios din punct de vedere moral?

Cum putem convinge lumea şi pe mulţi dintre ai noştri că împăcarea nu este o opţiune, că compromisul nu este o variantă?

Tot ceea ce sîntem. Tot ceea ce credem. Tot ceea ce preţuim, este în pericol.

Ameninţarea este atât de incredibil de clară şi inamicul este incredibil de nemilos; este o enigmă cum atît de mulţi nu văd aceasta cu mintea lor. Să încercăm o analogie. Dacă cineva a contractat o infecţie care îi ameninţă viaţa, iar noi, nu numai că îl certăm că foloseşte antibiotice, dar insistăm că bacteriile au dreptul de a infecta organismul lui şi că, probabil, dacă îi oferim infecţiei dreptul de a invada un braţ şi câteva degete de la picioare, bacteriile vor fi mulţumite şi îşi vor opri răspândirea.

Există cineva care să creadă un astfel de sfat medical? Ei bine, oameni buni, aceasta este abordarea noastră în privinţa bacteriei Islamului radical. Este amoral, nu are conştiinţă şi se va răspândi dacă nu este eradicat. – Nu există loc pentru negociere. Concilierea înseamnă moarte.

Nu am fost un mare admirator al lui George Bush – nu am votat pentru el. (Apropo, eu sunt încă înregistrat ca democrat.) Nu sînt de acord cu multe dintre politicile sale, dar într-o privinţă el a avut dreptate. Claritatea sa morală a fost perfectă atunci când a pornit războiul împotriva terorii, Războiul împotriva Terorii Islamului Radical. Nu exista cale de mijloc – fie erai prieten, fie duşman. Nu exista loc în lumea lui Bush pentru Elveţia. El ştia că aceasta nu era o competiţie între Toyota şi GM, nu era Iphone împotriva Droid, Braves împotriva Phillies, ci un război foarte serios în care câştigătorul ia tot. Clipeşte şi pierzi. Subestimează şi vei fi zdrobit.

Ştiu că sînt printre cei care stau astăzi aici, unii care m-au repudiat deja. Dar eu, de asemenea, ştiu că mulţi i-au repudiat pe rabinii lor cu şaptezeci şi cinci de ani în urmă, în Varşovia, Riga, Berlin, Amsterdam, Cracovia, Vilna. Nu am nici o satisfacţie din această cunoaştere, doar un sentiment amar că nu este nimic nou sub soare.

Destulă retorică – ce-ar fi să avem şi o mică demonstraţie? Cu câteva săptămâni în urmă, pe coperta revistei Time a apărut o imagine oribilă, cu o poveste îngrozitoare. Fotografia o înfăţişa pe o femeie afgană de optsprezece ani, Bibi Aisha, care a fugit de soţul său abuzator şi de familia acestuia. Cîteva zile mai tîrziu, talibanii au găsit-o şi au tîrît-o pe un munte unde a fost găsită vinovată de încălcarea legii Sharia. Pedeapsa a fost imediată. Ea a fost ţintuită la pământ de către patru bărbaţi în timp ce soţul ei i-a tăiat urechile şi nasul.

Acesta este inamicul (arată o copie mărită a copertei).

În cazul în care nimic altceva nu ne trezeşte. În cazul în care nimic altceva nu ne convinge, să punem faţa mutilată a lui Bibi Aisha peste radicalismul islamic. Să lăsăm faţa ei să-i tulbure pe cei mai impasibili sau mai naivi dintre noi. În cruciada sfîntă împotriva acestui rău absolut, pozele cu mutilarea lui Bibi Aisha ar trebui să fie afişate pe panouri pe fiecare autostradă de la Route 66 la Autobahn, la Transarabian. Poza ei ar trebui să fie postată pe fiecare perete de lobby de la Tokyo la Stockholm, la Rio. Pe fiecare canal TV, în fiecare pauză comercială, faţa lui Bibi Aisha ar trebui să apară cu legenda – “Sălbaticii Islamului Radical au făcut asta.” Şi sub – “Acest anunţ a fost aprobat de către Hamas, Hezbollah, de către talibani, de către Garda Revoluţionară Iraniană, de către Jihadul Islamic, de Fatah al Islam, de Magar Nodal Hassan, de Richard Reid, de Ahmanijad, de şeicul Omar Abdel Rahman, de Osama bin Laden, de Edward Said, de Frăţia Musulmană, de Al Qaeda, de CAIR.”

“Sentimentul moral este picătura care echilibrează marea”, spunea Ralph Waldo Emerson. Astăzi, prietenii mei, marea este într-un mare dezechilibru şi am putea să ne înecăm cu uşurinţă în miopia noastră morală şi în cultul corectitudinii politice.

Scrutăm cerurile deasupra noastră şi trimitem sonde spre galaxii îndepărtate. Scrutăm cuarcii din adîncuri şi descoperim particule care l-ar uimi şi pe Einstein. Creăm calculatoare care rivalizează cu mintea omenească, tehnologii care depăşesc literatura stiinţifico-fantastică. Ceea ce ne imaginăm, cu o rapiditate uluitoare, devine real. Ceea ce visăm, apare în faţa ochilor noştri. Şi totuşi, sîntem într-un punct critic al istoriei acestei planete, care ar putea să ne trimită înapoi în peşteră, într-o cultură care l-ar face pe omul de Neanderthal să se ruşineze.

Părinţii şi bunicii noştri au văzut zvastica si s-au regrupat, au înţeles ameninţarea şi i-au distrus pe nazişti. Noi vedem steagul Islamului Radical şi trebuie să facem acelaşi lucru.

Un rabin a fost întrebat odată de elevii săi:
“Rabi. De ce sunt predicile dvs. aşa de aspre?” Rabinul a răspuns, “Dacă o casă este în flăcări şi noi alegem să nu trezim copiii pentru a nu le tulbura somnul, s-ar putea numi aceasta dragoste? Kinderlach, ‘di hoyz brent’ Copiii mei, casa noastră este în flăcări şi eu trebuie să vă trezesc din somn.”

În timpul celui de-al doilea război mondial şi a Holocaustului a fost o perioadă obişnuită pentru preoţi, pastori sau rabini? Au ţinut aceştia omilii benigne sau predici minunate în timp ce Europa cădea, Pacificul cădea, Africa de Nord cădea, Orientul Mijlociu şi America de Sud se clătinau, iar Anglia sîngera? Au ignorat ei puternicul suflu demonic al răului? Nu. Au avut claritate, curaj, viziune, determinare, sacrificiu şi am fost victorioşi. Astăzi trebuie să fie ora noastră cea mai bună. Nu putem să ne retragem în banalitatea rutinei zilnice, să privim indiferenţi la titlurile din ziare şi să presupunem că băieţii buni vor învinge.

Democraţiile nu câştigă întotdeauna.
Tiranii nu pierd întotdeauna.

Prietenii mei – lumea este în flăcări şi noi trebuie să ne trezim din somn. “EHR KUMT” – “VINE!”

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email

31 COMENTARII

  1. Toate buna si frumoase daca facem cuvenita diferenta intre “hasidul pios” asa cum il cunoastem din povestirile de familie ale evreiilor,din literatura si din realitate, cine l-a apucat.
    Dar este o mare diferenta intre el si ultrareligiosii de astazi.
    Altfel, cum ne explicam iesirea masiva din Ierusalim a evreiilor traditionali,religiosi si ei,sau nereligiosi, dar nu inclinati spre extrema ?
    Cum ne explicam ca azi in anul 2010 al secolului 21,circula in Ierusalim autobuze unde femeile si barbatii sunt separati ca doamne fereste sa nu se atinga,ca separararea a trecut si in strada,unde in cartierul religiosilor o parte este pentru femei,alta pemtru barbati…!!!!
    Cum ne expolicam ca este interzis femeilor sa cante in public dupa sfanta Hallaha,cum se face ca ziarele laice sunt interzise in chioscurile tinute de religiosi,iar numarul elevilor la scolile religioase particulare unde nu se invata matematica,nu se invata geografie,istorie,cetatenie,stiimtele naturii sau vre-o limba straina este de 2 ori mai mare decat in scolile religioase de stat ??
    Daca avem simpatie pentru “hasidul pios” e bine,este frumos.
    Da ce putem spune cand la acea mentionata in articolul de mai sus parada gay in Ierusalim s-a ajuns aproape de linsari…nu a fost parada,a fost o adunare pe un stadion inchis de frica religiosilor…
    Si in final,cred ca acel “hasid pios” nu a vizitat Teheranul si nu Turcia infasurat in steagul palestinian si cu lozinca “jos statul Israel,moarte sionistilor”.
    @@Părinţii şi bunicii noştri au văzut zvastica si s-au regrupat, au înţeles ameninţarea şi i-au distrus pe nazişti. Noi vedem steagul Islamului Radical şi trebuie să facem acelaşi lucru.@@
    Idem asi spune eu si cu fundamentalistii,fanaticii,
    bigotii evrei in numar foarte mare, care submineaza economic,social si politic(“Shas”) statul Israel,casa a evreilor din toata lumea.
    Adevarat ca din ce stiu eu si am citit destul despre statul evreu, Ben Gurion a permis in anul independentei ca un numar mic (cca 5.000 daca nu gresesc) sa se ocupe de studiul cartii sfinte si sa nu faca armata sau sa contribuie la visteria tarii.
    Dar numarul lor astazi se apropie de un milion din cele 7 cate are statul Israel.
    Oameni in mare parte paraziti,care nu fac armata,nu platesc impozite fac cat mai multi copii ca sa traiasca din ajutorul de la stat si din ajutorul de somaj care nu sunt in stare de nic-o munca.
    Revin,nu toti,dar mare parte din ei.
    Cei ce traiesc in Israel poate stiu mai bine.
    Stiu ca pericolul exterior este mare dar daca privesc si in interior,la razboaiele intre ashkenazi si sefarazi,intre religiosii traditionali si ultrareligiosi si intre atei si religioasi in general,cred ca nu sunt mai putine motive de ingrijorare.

  2. dragilor, hotariti-va.

    voi ce faceti propaganda pro-evreieasca sau anti-islamista? desi sint de acord cu a doua, cu prima nu sint de acord (nu ca ar interesa pe cineva). dar daca vreti sa aveti un dram de credibilitate… io zic ca ar trebui sa reconsiderati.

  3. @aaa #2
    Crezi ca ceeace se face aici e propaganda?
    Crezi ca trebuie sa se exprime numai opinii de anti-ceva?
    Crezi ca daca se descrie realitatea asa cum este se pierde din credibilitate?
    Crezi ca opiniile exprimate trebuie sa fie neaparat in pas cu trendul pe care-l preferi? Ai mandat de cenzura de la politia gandurilor?
    Crezi ca exprimarea de opinii in favoarea evreilor este neavenita?
    Daca crezi macar macar in una din aceste lucruri, cauta un sait mai potrivit ideologiei tale. Iti pot recomanda si te vor primi cu placere.

  4. Fantastică pledoarie.

    Răul a străpuns graniţele şi a atins grav pavăza morală a civilizaţiei noastre, este printre noi şi in loc să-l identificăm îl mîngîiem protector pe creştet ascultîndu-i jelaniile, minciunile lugubre, criticile mizerabile şi ingrate ale societăţii noastre in care s-a aciuat. că deh, musulmanul întotdeauna va azvîrli cu lături in ceilalţi..doar-doar vor părea mai răi, mai murdari, mai respingători decît abjecţia instalată la putere in ţările lor de origine. musulmanul moderat este cel care atacă mesagerii noştri cu speranţa că ne va zăpăci pentru un moment…cît să scăpăm esenţialul printre degete, moderatul este cel ce ia in furci şi amplifică intoleranţa, rasismul, xenofobia noastră in timp ce pune surdină pe fărădelegile şi atrocităţile săvîrşite de coreligionarii săi pretutindeni.

  5. deci, pentru a cita un evreu înţelept e nevoie de acordul unui oarecare aaa, altfel începem să intrăm in sfera propagandei. 🙂

    io zic ca ar trebui sa reconsiderati.

    deci aaa, tu eşti un mic antisemit care cu nonşalanţă se deconspiră prin însăşi respingerea brutală, promptă a opiniei contrare pe criterii strict rasiale. un evreu, şi rabin pe deasupra, nu încape in vizuina ta îngustă in care ai inchis lumea.

  6. #2 aaa: Baga bine asta la cap: “Nu toţi germanii au fost nazişti – cei mai mulţi erau oameni de treabă, erau revoltaţi de cel de-al treilea Reich, cei mai mulţi erau cetăţeni simpli, ieşeau la o bere, îşi cîştigau un trai decent şi un adăpost pentru copiii lor. Însă prea mulţi au întors privirea în altă parte, prea mulţi au plîns inutil mai tîrziu – “Eu nu am ştiut”. Prea mulţi au tăcut. Vina absolută cade pe cei care au comis atrocităţi, dar responsabilitate şi vină cade şi asupra celor care nu au făcut nimic. Vina nu a fost doar a celor care executau pasul de gîscă, ci şi a celor care au tras perdelele, care nu au spus şi nu au făcut nimic.”

    inca nu e prea tarziu!

  7. aaa #2 abbu #1. io zic asa 🙂 , daca citim cu atentie , ca sa nu zic cu mintea , predica rabinului , observam , ca nu este vorba de propaganda pro-evreiasca si nici de bigotii , fundamentalistii , ultrareligiosii evrei , cei care inmultindu-se intr-un ritm alarmant , au ajuns in cca.60 de ani , de la 5000 la 1 000 000 , punand in pericol siguranta statului Israel si valorile lumii civilizate . Este un STRIGAT , un APEL , un SEMNAL de ALARMA care inseamna Malaysia , Indonezia , Somalia , Sudan , Uganda , Kenya , Nigeria , Burkina , teritorii cucerite sau pe cale sa fie , de catre Islam . Care era situatia acestor tari acum 60 de ani ? . Care era situatia in Pakistan sau Iran acum 30 de ani , sau in Turcia acum 10 ani , luand ca reper fundamentalismul religios ?. VINE ! Striga rabinul Shalom Lewis si strigatul lui inseamna , peste 2000 de moschei in Marea Britanie , peste 230 numai in regiunea Parisului , peste 300 in Germania .Peste 55000 de musulmani s-au rugat pe strazile Moscovei , in ultima zi a Ramadanului , alti zeci de mii o fac saptamanal pe strazile marilor orase din Europa Occidentala si unii ii numara bob cu bob pe ultrareligiosii din Israel . SA NU VEZI PADUREA DIN CAUZA COPACILOR , sa auzi apelul rabinului si sa te gandesti la propaganda pro-evreiasca . Io zic ca ar trebui sa reconsiderati 🙂

  8. Frumoasa si la obiect predica rabinului.
    Ma intreb cati din preotii patriei noastre amintesc, in predicile lor, de sutele de milioane de crestini persecutati in intreaga lume ? Ca in mediile liberale pare ceva normal ca simbolurile crestine sa fie badjocorite, nu ma mai mira. Daca mass-media ticalosita tace, Biserica n-ar trebui s-o faca. Sa vad, in acest sens, doar o parte din zelul cu care clerul majoritar, atunci, inainte de Duminica Orbului, incerca sa convinga enoriasii de la orase si, ma ales, sate sa voteze cu oamenii de bine pentru linistea noastra.

  9. SA NU VEZI PADUREA DIN CAUZA COPACILOR
    la asta m-am referit si eu…
    sa analizezi pericolul exterior,cand la tine in casa se instaureaza dezordinea, nu mi se pare o ordine de prioritate normala.
    poate doar daca stai in alta casa,in speta America.
    mai clar,daca domnul rabin de anul nou evreesc se adresa poporului evreu,cu invitatia la unirea fortelor interne,la eliminarea bigotismului anacronic din randul religiosilor,la aport financiar din partea lor la visteria statului,la respectarea legilor de catre acestia,da, respectarea legilor care nu trebuie sa fie facultativepentru nici-o patura sociala,dA, atunci ziceam…”-iata o contributie reala la unitate in tara Israel”,mai ales acum cand are mare nevoie de opinie internationala pozitiva.
    dar domnul Rabin este in America si acolo voteaza.

  10. Domnule Calehari,
    am inteles si cu atentia si cu mintea ca este vorba de un strigat,l-am citit cu atentie si recunosc este scris frumos si la nivel de conducator spiritual..
    dar acest STRIGAT DE ALARMA pentru intreaga lume are efectul multor altor strigate…adica nu ii trezeste din adormire.
    in schimb cel ce va fi prima victima,primul atacat si probat ca apoi sa se treaca mai departe este statul Israel.
    Or cu 1/4 din populatie incerta,ba mai mult periculoasa, (religiosii si arabii israelieni din interiorul tarii),situatia nu e prea roza.

    la asta m-am referit si asta era -dupa mine- o preocupare mai urgenta pentru un rabin.

  11. islamul radical este pericol interior. nu exterior. abbu, cine eşti tu de-ţi permiţi să sugerezi ce anume ar trebui să-l preocupe pe rabin şi ce nu?

    islamul este pericolul din lăuntrul Europei.

    islamul este pericolul din măduva Africii.

    islamul este răul ajuns aproape de fibra Americii.

    islamul este religia suprematistă ce a pus stăpînire pe Sud-Estul Asiei şi pe Nordul Africii.

    şi dumneata te încumeţi să compari totalitarismul islamic şi atrocităţile comise e in numele acestui cult al morţii – 16000 de atentate sîngeroase din 2001 încoa- cu o sectă fundamentalistă mozaică care poartă marea vină de a segrtega femeile de bărbaţi? dar chiar nu ţi-e ruşine să echivalezi in plan moral măcelul genocidar globalizat cu bigotismul izolat dintr-o mică ţară, singurul stat de drept şi democratic din intregul Orient?

    mă întreb foarte serios…oare toţi musulmanii sînt puşi pe scuze şi justificări ale terorismului şi radicalismului islamic? oare toţi sînt uniţi in cuget şi simţiri de ura lor faţă de evrei şi statul israel pe care nu mai contenesc să-l critice deşi bătătura lor dă pe dinafară de abjecţie instituţionalizată, de fundamentalism, de totalitarism sistemic, anarhie, secesionism agresiv, şovinism şi misoginism de stat? mie mi-ar fi jenă să critic aşa vehement un stat israel care permite convieţuirea paşnică a oamenilor de confesiuni diferite, inclusiv a musulmanilor arabi, in timp ce ţările islamizate sînt puse pe epurare religioasă şi etnică. dar oare critica de genul ăsta mai poate fi numită critică atunci cînd vine de la un musulman, chiar şi moderat? eu zic că NU. cînd vine din gura unui musulman se transformă in instigare, in propagandă de război [civil] şi-l descalifică pe acel presupus moderat, in degradează uman prin exhibarea propriei lipse de compasiune in faţa unui strigăt disperat de ajutor, şi-l aruncă in tabăra islamiştilor acolo unde-i este locul…pentru că declaraţiile şi poziţiile sale capătă prin vervă, obsesie şi promptitudine a reacţiei o pronunţată culoare politică, anti-Israel, asta in timp ce acest stat este sub atacul concertat al forţelor islamiste hamas, hezbolah şi al internaţionalei socialiste tulburată de prezenţa unui stat naţional in apropierea europei.

    abbu, tu continuă cu atacurile la adresa statului şi societăţii israeliene pînă o să lămureşti şi cel mai sceptic cititor de opţiunea ta politică reală şi de ce-ţi poate pielea cînd ţi se cere in forul conştiinţei să intervii energic într-o lectură şi polemică publică a fraierilor de europeni.

  12. revin. e fascinant cum alege un marotat antisemit ce-i convine dintr-o sursă oricum subţirică, anume wikipedia, doar ca să inducă o imagine falsă asupra Israelului care dintr-odată pare a se găsi in pragul unui conflict religios între diverse secte. Este reală şi gravă ameninţarea sectarismului in Israel? eu zic că este intenţionat exagerată, iar in realitate avem îndeosebi dezbateri furtunoase şi îmbulzeli zeloase inerente oricărei democraţii şi ft rar incidente sîngeroase. contestarea legitimităţii guvernămîntului Israelian de către ultraortodocşi nu este una de natură să submineze statalitatea, iar facţiunile ce aderă la principiul utilizării violenţei pentru cauză şi al alierii temporare cu duşmanul -deci grupări cu valenţe teroriste- sînt sărace in membri şi lipsite de aport mediatic şi controlate permanent de stat…şi vorbim de nişte sărăcani care in mod normal ar trebui să aibă conturile goale, atunci cînd le deţin. spre deosebire de corespondenţii lor musulmani care stau foarte bine la toate capitolele extremiştii ortodocşii sînt legaţi de mîini şi de picioare, au capul băgat adînc in nisip, şi se agită doar cînd ies la piaţă şi se întîlnesc iarăşi cu modernitatea, cu tehnologia, cu femeia liberă şi despuiată.

    As with the nineteenth century Reform Judaism movement in Germany, the result was mutual recriminations, rejection, and harsh verbal attacks. To Zionists, Haredi Jews were either “primitives” or “parasites”;

    evreii ultraortodocşi, fundamentalişti…şi paraziţi. colaboratorii wikipedia au măcar bunul simţ de a indica evoluţia terminologică şi precizează că pentru sioniştii din sec 19 pioşii haredi erau un soi de primitivi incapabili să înţeleagă beneficiile unei naţiuni israeliene.

    pentru o lectură amănunţită asupra bigoţilor din israel
    http://en.wikipedia.org/wiki/Haredi_Judaism

    grupări extremiste antisioniste in lăuntrul evreităţii

    A small minority of Jews, who claim to have been descended from communities who had lived peacefully with their Arab neighbors during the 18th and early 19th centuries, took a different stance. In 1935 they formed a new grouping called the Neturei Karta out of a coalition of several previous anti-Zionist Jewish groups in the Holy Land, and aligned themselves politically with the Arabs out of a dislike for Zionist policies.

    dar sînt cîteva cazuri izolate, nici vorbă de milioane de primitivi periculoşi, cîăteva sute, poate mii
    http://en.wikipedia.org/wiki/Neturei_Karta

    să aruncăm o privire şi asupra chestiunii vulnerabilizării presupuse a IDF datorită milioanelor de tineri împerciunaţi scutiţi pe motive religioase de serviciul militar. exceptaţii provin din rîndul studenţilor religioşi din şcolile Yeşiva, iată mai jos evoluţia fenomenului in comisii şi cifre. o fi atît de grav precum vrea abbu să ne facă să credem?
    http://en.wikipedia.org/wiki/Tal_Law

  13. #10, abbu: foarte probabil ca Israelul sa fie atacat, dar victima nu va mai fi. Ce nu inteleg cei care acuza/jignesc/ucid evrei este ca Israelul nu va mai permite un al doilea Holocaust.

  14. dragilor, io m-am lamurit.

    sa faci pe cineva “anti-semit mic” doar pentru ca nu e de acord cu propaganda pro-evreiasca e de prost gust si este exact atitudinea prin care va pierdeti orice drag de credibilitate.

  15. cred că și noi ne-am lămurit.

    aaa,

    stai pe-aproape. îți voi dedica un text propagandistic, sionist de-a dreptul, ce aparține unui preot ortodox și cărturar pe deasupra.

  16. merci, vlad.

    ideea tocmai asta era: articolele voastre anti-islamice nu fac doi bani, ca sursa de informatie credibila. in rest nu ma intereseaza ce scrieti voi pe aici. era singurul lucru care ma interesa. cheers.

  17. aaa

    dragilor, hotariti-va.

    voi ce faceti propaganda pro-evreieasca sau anti-islamista? desi sint de acord cu a doua, cu prima nu sint de acord (nu ca ar interesa pe cineva). dar daca vreti sa aveti un dram de credibilitate… io zic ca ar trebui sa reconsiderati

    Nu am ce sa reconsider, intre barbarie si civilizatie am ales de mult timp civilizatia. Daca inca mai ai dubii, problema este la tine.

    ideea tocmai asta era: articolele voastre anti-islamice nu fac doi bani, ca sursa de informatie credibila. in rest nu ma intereseaza ce scrieti voi pe aici. era singurul lucru care ma interesa. cheers.

    Sper ca nu vrei sa ne rugam de tine ca sa mai ramai, cu atat mai mult acum ca aflam ca articolele noastre anti-islamice nu fac doi bani. Du-te de gaseste opera convertitului la Islam Radu Iliescu, poate dai de niste lucrari mai interesante. S-ar putea sa iti placa, si tov. Iliescu ii displac evreii. :mrgreen:

  18. eunuke….
    nu ai inteles….
    ori nu ai citit, ori esti programat pe ceva si nu vezi clar lucrurile…
    iti recomand sa te documentezi putin inainte de a replica violent,
    1- nu este vorba de o secta,este vorba de un mare numar de religiosi cu influenta negativa in toate straturile societatii israeliene..
    2-daca critic lucrurile care slabesc serios capacitatea si imaginea israelului nu inseamna critica la adresa statului si societatii israeliene ci dorinta de a fi puternice in fata incercarilor ce vor urma.
    o nava cu activisti israelieni care vrea sa sparga blocada – ce manifesta anti israel este un fapt care sa nu il critic ???

    da,ii sugerez acestui rabin ce sa vorbeaasca,de ce nu ?
    Israel este casa evreilor singura casa,nu Europa si nu America.
    casa asta trebuie sa fie tare si puternica,iar rabinii ar trebui sa o intareasca.asta este menirea lor.
    rabinii trebuie sa ceara evreilor sa vina in Israel sa-l intareasca si el trebuie sa fie exemplu.
    Rabinii trebuie sa lupte pentru stingerea conflictelor intre diversele curente ci “curti” religioase si sa sprijine statul nu sa-l submineze,cu gandul ca va veni Mesia si va creea un stat adevarat.(!)
    Faptul ca un evreu din diaspora doneaza odata pe an nu-l face israelian si nu devine partas la viata de zi cu zi.

    Poate ai fost fascinat de elocventa lui.
    Eu nu.
    Este dreptul meu.

  19. abbu #18. ” ISRAEL ESTE CASA EVREILOR SINGURA CASA , NU EUROPA SI NU AMERICA “. Ai putea fi la fel de exact in delimitarea CASEI MUSULMANILOR ?. Mi-ar fi de mare ajutor . Ei, ce zici ?

  20. Predica rabinului din Atlanta Shalom Lewis a aparut pe situl http://primerct.blogspot.com sub titlul EHR KUMT.

    Este cu atat mai de luat in seama cu cat acest strigat de alarma vine din partea unui liberal, membru ACLU, democrat inregistrat, dar care il aproba acum pe George W Bush si reneaga politica actualului ocupant al Biroului Oval, pe care nici nu-l numeste, dar il pune pe primul loc in structura celor atinsi de “confuzia morala” ajunsa la “proportii epice”.

    Choral_Synagogue_Kovno

    Sinagoga Coral din Kovno

  21. Alo, domnu’ aaa, mi-ai ramas dator cu raspunsuri la intrebarile de la #3 !
    Nu mi te eschiva. Fuga, chiar daca e sanatoasa, nu e cea mai onorabila solutie…
    Am pregatite pentru d-ta niste adrese de saituri faine de propaganda antijidaneasca, de sa-ti lingi degetele. Te vei simti acolo ca in sanul lui Avram, pardon, Goebbles. Ba te pot chiar recomanda amicului Radu Iliescu (Alla sa-l tina sanatos si Abdalla sa-i dea bani) de la Romanii Musulmanizati. Numai sa zici aici ca vrei.

  22. corneliu, merci de intrebari, n-am ce sa-ti raspund. am vrut doar sa aduc in discutie un principiu general valabil: credibilitatea unei surse de informatii este bunul cel mai de pret al respectivei.

    in rest… numai de bine. primiti note foarte mari pentru ca nu m-a injurat nimeni. inafara de acea usoara scapare cu anti-semitu. si de trimiterile la nenea ala, iliescu. a carui site by the way ma lasa rece (sau ar trebui sa imi repugne? hmmm…)

  23. Cata marinimie!

    Cat despre credibilitate, s-avem pardon, dar ai o metoda ciudata de verificare a credibilitatii.

    P.S. In rest… sa fim seriosi, te cam plictiseai.

  24. @ aaa #22
    Daca mai esti pe aici, d-le aaa, ai putea sa ne luminezi si sa ne explici care e treaba cu credibilitatea? Carevasazica, dupa ce o masori?
    Poate vom avea ceva de invatat.
    Credibilitatea e in mare masura o chestie de public. Daca publicul este convins ferm ca pisicile sunt vrajitoare si ca orice pisica deoache pe cine se uita la ea, ai sa devii foarte incredibil daca vei explica acelui public contrariul si acesta nu te va mai crede nici in alte teme.
    Pe de alta parte, cu un asemenea public nimeni nu trebuie sa-si bata capul si sa strice orzul pe gaste.
    Personal ma astept la o prelegere temeinica si cinstita, adica credibila.
    Nu ma deceptiona si de data asta.

  25. ori nu ai citit, ori esti programat pe ceva si nu vezi clar lucrurile…

    dragă abbu, am citit cu mare atenţie ce ai scris. reacţia ta la pledoaria rabinului american nu priveşte cele spuse de acesta ci persoana lui şi presupusa lipsă de interes pentru problemele Israelului. Acum, io te întreb serios: de unde ştii dumneata că acest rabin nu abordează şi problemele societăţii israeliene? că pur şi simplu in atacul dumitale la adresa rabinului pleci de la premisa evident falsă că un singur discurs poate defini ideatic nu numai omul Shalom Lewis, ci întreaga comunitate evreiască americană, ceea ce este deja mai mult decît o simplă exagerare, să zicem de inţeles in virtutea opţiunii dumitale religioase. Nu, nu numai că divaghezi de la subiectul cuvîntării sale şi al acestui topic încercînd să îndepărtezi interlocutorii de chestiunea de interes general -pericolul islamului radical ce a atins acum şi America- dar încerci să contrabalansezi printr-o alegaţie peiorativă asupra societăţii israeliene, şi oricît ai pretinde că ceea ce spui este inofensiv, momentul in care ai ales să critici sugerează contrariul, eşti marotat, dragă. tu eşti cel programat să riposteze de cîte ori vine vorba de răul sistematic al islamului etatizat. Să nu care cumva să ajungem să înţelegem că pentru noi, pentru europeni, pentru americani, pentru creştini şi iudaişti, pentru budişti şi hinduşi, pentru restul lumii libere islamul radical instituţionalizat reprezintă răul absolut, tirania in esenţă ce ameninţă nu numai viaţa ci şi libertatea noastră. Să nu care cumva să începem să ne unim, să trecem peste inadvertenţele ideatice, peste vechile neînţelegeri teologice, peste diferenţele culturale, şi să să conştientizăm marele pericol comun.

    In aceste condiţii, menţionarea unei secte israeliene este contraproductivă, poate chiar răuvoitoare. Şi poţi susţii ce doreşti, dar pentru mine facţiunea aia religioasă este doar o sectă, mai inofensivă pentru libertatea opiniei la această masă a dezbterilor decît divagaţiile insidioase ale dumitale ce încearcă să inducă o restrîngere conceptuală a ariei de opinie politică pe chestiunile “interne”, o îngustare absurdă a cîmpului de opţiuni morale in funcţie de religia opinentului.

    In virtutea concepţiei dumitale cu iz totalitarist, noi, comentatorii pbbr, ar trebui:
    1. să ne pronunţăm strict la problematica societăţii romanesti.
    2. să pomenim şi evenimentele ce se petrec in Europa, dar să ne exprimăm respectuos şi să menţionăm întotdeauna cît de mizerabilă este societatea romanească
    3. dacă locuim in US, UE, Canada, Israel avem voie doar să criticăm virulent ţara-gazdă, altfel, dacă vorbim frumos despre ea o să fim suspecţi de propagandă.
    4. să ne abţinem de la orice fel de comentarii pe marginea islamului.
    5. dacă sîntem atei să nu care cumva să ridicăm vocea la adresa religiilor. in special islamul.
    6. dacă sîntem creştini să ne vedem de treabă şi să nu atacăm nici islamul, nici ateiştii progresişti.
    7. islamul-religios este tabu, cel politic de evitat in polemici că irităm musulmanii moderaţi, musafiri ocazionali, sau socialiştii adepţi ai MuCu şi CoPo aflaţi in treabă pe plaiurile virtuale.
    8. să nu mai luăm niciodată apărarea Israelului, să nu mai cităm rabini evrei şi in general, dacă nu putem ponegri evreitatatea că nu ne lasă inima, să nu mai amintim de pogromuri, holocaust, de masacrele recente şi de dreptul la existenţă al acestui popor…contestat de activiştii paşnici ai islamului.

    Desigur, nu mă pot abţine să mă întreb ce anume te îndrituieşte pe tine să critici neîntrebat statusquoul religios din Israel in corelaţie cu gestul unui rabin american de a avertiza public cu privire la pericolul islamului radical? locuieşti in Israel, eşti cetăţean israelian, sau măcar de religie iudaică? cumva NU? atunci ai bunul simţ şi ţine-te de propriile principii enunţate şi taci. iar dacă nu te simţi deloc atins de strigătul rabinului, ci tulburat, deranjat de mesajul foarte clar, atunci lipsa clarităţii morale te caracterizează tot pe tine, pentru nu eşti capabil să mai conştientizezi pericolul, extern sau intern, şi să distingi intre binele şi răul ce se abat şi asupra ta.

  26. aaa, da, eşti antisemit, văd că ţii cu tot diandinsul să-mi confirmi prima impresie

    sa faci pe cineva “anti-semit mic” doar pentru ca nu e de acord cu propaganda pro-evreiasca e de prost gust

    desigur, nu-ţi place caracterizarea, dar poate încerci să devii responsabil pentru declaraţiile tale publice dacă ţi se spune verde in public că eşti antisemit.

    iată de ce mi-ai confirmat prima etichetă [şi mă gîndeam aseară că mi-a scăpat prea uşor din tastatură epitetul belicos]

    1. tu numeşti o predică a unui rabin american propagandă pro-evreiască, deci pentru dumneata sentimentul de solidaritate cu cei de aceeaşi religie este un afect politic, o manifestare similară naţionalismului extrem, iar grija şi temerile exprimate public pentru viaţa şi libertatea semenilor este activism politic.
    2. Straniu, deşi pretinzi că ne citeşti blogul, nu te-am regăsit printre comentatorii indignaţi de acelaşi tip de propagandă ce se desfăşoară uzual in moscheile din întreaga lume, dar in spercial in cel europene, că doar eşti cetăţean european. Nu, in schimb ai găsit de cuviinţă să protestezi faţă de citarea pledoariei unui prelat evreu pe care iute ai condamnat-o drept propagandă. Instigările clerului musulman din europa sînt pasabile pentru dumneata, nu merită efortul unei indignări publice, dar, vai, chemarea la conştientizare a pericolului islamic lansată de un evreu este un fel de delir propagandistic care, vezi doamne, ne compromite iremediabil.
    3. Acum o să vii probabil cu veşnicul argument rasial…evreii şi arabii îs înrudiţi şi deopotrivă neamuri semitice. pe scurt, noţiunea de antisemitism este o convenţie de limbaj, iar utilizarea termenului nu trebuie să cuprindă in mod obligatoriu toate triburile de semiţi din orient, dimpotrivă o astfel de extindere a sensului ar fi contrară sensului sedimentat istoric. Antisemitismul nu se referă neapărat la rasă, ci la religie. Tu nu ai avut o problemă cu citarea haaretzului, ci cu citarea unui evreu definit de religiozitatea sa, de poziţia sa socială conferită de slujba de rabin.
    4. Probabil nu ai citit întreaga pledoarie pentru raţiune imediată, pentru claritate morală, pentru asumarea responsabilităţii unor decizii ce privesc existenţa noastră, ai sărit ca orice cocoş talentat să aperi echilibrul politic al lumii şi ai rezumat discursul la o caricatură aiuristică ce denotă prin pălăria hilară a pro-evreităţii aninată pe sperietoare un acut simţ al conspiraţiei evreieşti. Dacă un rabin american deschide gura şi cuvintele sale ajung in Romania e ceva suspect, sigur se coace o operaţiune secretă pro-evreiască, că doar n-o vorbi rabinul şi despre chestiuni abstracte, filozofice precum libertate, valori morale, civilizaţie iudeo-creştină, simţ al datoriei civice şi alte blablauri. Nu, dacă-i evreu şi vorbeşte cu siguranţpă e vorba de un propagandist. Iar mătăluţă, dacă nu eşti obtuz eşti doar antisemit.

  27. Ameninţarea este atât de incredibil de clară şi inamicul este incredibil de nemilos; este o enigmă cum atît de mulţi nu văd aceasta cu mintea lor.

    sincer, pe mine m’a impresionat in mica masura discursul lui rabi.
    pot sa afirm ca sunt impresionat ca macar in ceasul al 12-lea realizeaza ce se intampla.

  28. Frumoasa predica si la obiect ,o pledoarie la trezire ,la veghere si constientizarea situatiei grave in care ne aflam .

  29. Mi se pare extraordinar fragmentul despre interventia lui Jabotinsky de la Sinagoga din Kovno.

    După întoarcerea acasă am fost de Sabat în Cherry Hill. La oneg (întîlnire după serviciul religios, n.t.) un prieten de familie în vârstă, Joe Magun, a venit la mine.

    “Shalom”, a spus el, “tatăl tău mi-a spus că tocmai v-aţi întors din Lituania.” “Da”, am răspuns. “A fost o experienţă foarte puternică.” “Aţi vizitat Sinagoga Coral din Kovno?” “Da, am fost. De fapt, i-am ajutat să facă minyon.” Ochii lui s-au deschis larg de bucurie la amintirea acestui loc drag. Pentru un moment a privit în gol, apoi s-a întors: “Shalom, am crescut la câţiva paşi de Sinagoga Coral. Acolo recitam rugăciunile cînd eram copil.”

    Se opri pentru un moment şi privirea i se pierdu iarăşi în trecut. Zâmbetul lui s-a stins. Durerea i-a umplut faţa brăzdată de riduri. “Îmi amintesc de un Sabat în 1938, când Vladimir Jabotinsky a venit la sinagogă” (Jabotinsky a fost mentorul spiritual al lui Menachim Begin – era un orator înfocat, un sionist radical neabătut, orientarea sa politică era de extrema dreaptă), Joe a continuat: “Când a venit Jabotinsky, el a ţinut draş (predica exegetică, n.t.) în dimineaţa zilei de Sabat şi parcă acum aud cuvintele sale arzîndu-mi în urechi. El a urcat la ştender (masa de rugăciune, amvon, n.t.), ne scruta din bima (platforma, locul de unde se citeşte Tora, n.t.), ne privea aspru, cu ochii plini de foc şi apoi a strigat. “EHR KUMT. YIDN FARLAWST AYER SHTETL – Vine! Evreilor, abandonaţi oraşul!”

    Credeam că sîntem în siguranţă Lituania, feriţi de nazişti, de Hitler. Am trăit acolo, am prosperat timp de o mie de ani, dar Jabotinsky avea dreptate – avertizarea sa era profetică. Unii am scăpat, însă cei mai mulţi nu.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here