Editura ANTET XX PRESS a avut lăudabila iniţiativă în anul 2007 de a aduce la cunoştinţa publicului românesc o lucrare cândva faimoasă ce a apărut la mijlocul secolului XIX, este vorba despre Eseu asupra catolicismului, liberalismului şi socialismului de Juan Donoso Cortes în traducerea Ruxandrei Luca, ediţie îngrijită de Cristi Pantelimon. Acesta din urmă semnează şi cuvântul înainte al lucrării în care aduce câteva precizări semnificative privind biografia autorului, geneza lucrării şi elementele de bază ale gândirii filosofului.
Dacă pentru Cristi Pantelimon Donoso Cortes este un filozof reacţionar datorită faptului că a teoretizat necesitatea dictaturii într-o perioadă de mari frământări sociale şi politice – este vorba despre un discurs ţinut în anul 1849 – alţii, cum ar fi Francis G. Wilson, îl consideră un tradiţionalist (sau conservator) în sensul larg al şcolii istorice a gândirii contrareformei spaniole. Pasionat apărător al monarhiei şi un conservator catolic de marcă, Donoso Cortes s-s dovedit a fi un critic acerb a liberalismului al şi ideilor socialiste ce au stat la baza revoluţiilor de la 1848.
Ideile pe care le aduce Europa în discuţie Eseul lui Donoso sunt subscrise ariei dogmatismului creştin, pentru care numai credinţa poate aduce adevărul. Catolicismul este generator de ordine şi o construcţie perfectă se poate face numai cu gândul la Dumnezeu.
“Cel care , rasculându-se contra lui Dumnezeu, exclamă cu frenezie: ”Te urăsc, tu nu exişti”, nu face decât să expună un sistem întreg de teologie, în celasi fel în care cel care îşi ridică inima către Dumnezeu îşi zice: “doamne, răneste-l pe supusul tău care te adoră”. Cel dintâi îi aruncă în faţă o blasfemie, cel de-al doilea îi pune la picioare o rugă; amândoi, însă, Îl afirmă, deşi în feluri diferite, pentru că amândoi Îi rostesc numele…”
Capitolul I, pagina 26.
Teologia catolică este teologia perfectă, atributul bunătăţii perpetue a lui Dumnezeu stă la bază oricărui discurs. “Omul cunoaşte ordinea prin catolicism” iar “dogma catolică a fost criteriul ştiinţelor, etica sa criteriul acţiunii, al faptelor, iar caritatea criteriul sentimentelor”.
Capitolul II, pagina 34
Liberul arbitru – o chesiune fundamentală a credinţei creştine – este tratat de Donoso Cortes într-un mod particular. El spune: “Eroarea pe care o combat constă în a presupune că libertatea rezidă în facultatea de a alege, când ea rezidă de fapt în facultatea de a voi, care presupune la rândul ei facultatea de a judeca. Orice fiinţă dotată cu puterea de a judeca şi cu voinţă este liberă, iar libertatea ei nu este ceva distinct de voinţă şi de judecata sa; libertatea este chiar această voinţă şi această capacitate de a judeca unite într-un tot. Când se spune despre o fiinţă că are judecată şi voinţă, şi despre o altă fiinţă că este liberă, se spune în ambele cazuri unul şi acelaşi lucru, exprimat în două moduri diferite”.
Capitolul VII, pagina 85.
Despre şcoală liberală de gândire Donoso Cortes spune printre altele: “În ceea ce priveşte şcoala liberală, voi spune despre ea doar că, în trufaşa ei ignoranţă, dispreţuieşte teologia, şi aceasta nu pentru că n-ar fi teologică în felul ei, ci pentru că, deşi este teologică, nu ştie acest lucru. Această şcoală încă nu a ajuns să înţeleagă, şi poate niciodată nu va înţelege, legătura strânsă care uneşte între ele cele divine şi cele umane, marea înrâurire a chestiunilor politice cu cele sociale şi cele religioase, şi dependenţa tuturor problemelor legate de guvernarea naţiunilor de cele ce au legătură cu Dumnezeu, legislatorul suprem al tuturor asociaţiilor umane”.
Capitolul VIII, pagina 137
Cea mai puternică critică o aduce şcolii socialiste de gândire, în special lui Louis Proudhon. Astfel, despre raţionalismul lui Proudhon se afirmă: “În cazul despre care vorbim, raţionalismul este acea contradicţie care resoarbe toate celelalte contradicţii în suprema sa unitate. Într-adevăr: raţionalismul este şi acelaşi timp deism, panteism, umanism, maniheism, fatalism, scepticism, ateism; şi dintre rationalisti, cel mai raţionalist şi mai consecvent este aceala care este în acelaşi timp deist, panteist, umanist, maniheist, fatalist, sceptic şi ateu”.
Capitolul IX, pagina 155
Francesco, nu stiam nimic despre acest ginditor-teolog spaniol. Am gasit un sumar al ideilor lui la
Juan Donoso Cortés (1809-1853)
si citez citeva fragmente.
Nu impartasesc deloc ideile lui, insa le recunosc importanta. O sa caut cartea de care ai pomenit. Una peste alta, am aflat ceva nou cu ocazia asta.
emil, in primul rand vreau sa-ti multumesc pentru ajutorul de la editare, pentru plusul de claritate obtinut la ultimele articole.
In legatura cu Donoso Cortes, suntem pe aceeasi pozitie. Interesant in constructie, cu formulari formidabile uneori, este considerat un personaj profetic al perioadei in care a trait. A vazut ca pericolul major pentru societate, pentru umanitate venea din partea evolutiilor din tabara socialista. Catolic fervent, nu a fost pe placul tuturor catolicilor din epoca, unii evoluind catre ceea ce s-a numit in secolul XX miscarea crestin-democrata.
Critic acerb al liberalismului si socialismelor epocii, i se datoreaza radiografierea din perspectiva traditional-catolica a ideilor lui L. Proudhon, cel mai de seama reprezentant al curentului progresist. Inaintea lui Marx care l-a criticat pe Proudhon din perspectiva comunista, Cortes isi da seama de inconsistenta teoriilor socialistului care a enuntat sloganul: „Property is theft!”. Eseul lui Cortes a aparut in 1851, cu un an inaintea mortii timpurii a autorului si la trei ani de la aparitia Manifestului Comunist.
Trebuia sa dea de gandit lumii si faptul ca Proudhon a evoluat catre anarhism, unul din ismele nesanatoase ale lumii.
Fara legat ura directa cu postul: Jack de la DPRK Forum are un podcast care cred ca intereseaza pe taota lumea de aici:
The podcast will cover these main points:
1. The minor background of Ceausescu’s Romania and his rise to power.
2. The Ceausescu couple’s myth making and the reality.
3. The myth making of Kim Il Sung and Kim Jong Il and a defector’s tale of the Propaganda and Agitation Department.
4. How they compare.
si nu stiu daca nu cumva este cumva dedicat si celor de la patrupedpun 🙂
http://dprkforum.com/2008/05/05/the-myth-making-of-kim-il-sung-and-kim-jong-il-a-comparison/
cumva cumva….. ma impotmolesc in cuvinte
Hello costin,
Thank you for the linkage. As for the link and the podcast, it is not all that great, but I would like to get more insight from those that have been there. I am in the process of studying the former communist regime of Romania, and until I read Pacepa’s book, I will only have a limited understanding.
Also, I am very surprised less information about former communist Romania is available than North Korea. Perhaps because the former regime is gone. I am not sure.
At any rate, thank you once again. 🙂
Un conservator pe gustul meu. Reactionar, contra-iluminist, anti-socialist, dar si anti-liberal. Fugit irreparabile tempus …