”Rusia vede în Europa o pradă ce îi va fi cedată mai devreme sau mai târziu”, spunea în 1839 acest Nostradamus (în ceea ce priveşte influenţa Rusiei şi reacţiile ei faţă de Europa civilizată) care a fost genialul Custine. După un secol, ruşii au ajuns să stăpânească şi să otrăvească cu barbaria lor (”comunismul este buruiana barbariei ruseşti”) timp de peste 50 de ani, aproape jumătate din această Europa.

China diferă de Rusia, nu numai prin faptul că în China, corupţii sunt împuşcaţi pe stadioane, iar în Rusia corupţii ce conduc statul îşi trimit asasinii să ucida pe stradă. China vrea să facă comerţ, să se dezvolte economic, să pătrundă vizibil pe piaţa occidentală. China nu-şi exportă în Europa ideologia imperialistă, poate şi pentru că ideologia nu prinde soareci, ca să parafrazez un citat celebru. Ca putere militară, China poate constitui un pericol, deocamdată latent, pentru zona ei geografica de influenţă. În schimb, barbarii din răsăritul Europei îsi vor inchipui veşnic că ideologia imperialistă şi naâionalismul slav constituie leacul universal.

”Europa, se spune la Petersburg, o ia pe urmele Poloniei, se sleieşte într-un liberalism zădarnic, în vreme ce NOI ne pastram puternici, tocmai pentru că nu suntem liberi; să ne mai răbdăm încă jugul şi îi vom face pe ceilalţi să platească pentru ruşinea noastră“ –Custine 1839–. S-au ţinut de cuvânt şi ne-au făcut să plătim scump pe noi, cei din Europa de Est. Cine îşi închipuie că ursul turbat ce îşi are sălaşul în sălbatica şi uriaşa Rusie, şi-a luat gândul de la stupul plin cu miere care este Europa, se înşeală amarnic. Această orbire mai puteai s-o înţelegi în perioada Războiului Rece, dar privindu-i pe filo-ruşi, pentru că numai aşa pot să le spun urmarindu-le acţiunile (indiferent că este vorba de Angela Merkel, Sarkozy, Tusk , Berlusconi etc.–la etcetera fiind politicienii noştri) în minte iţi apare capodopera lui Pieter Brueghel cel Bătrân, Parabola Orbilor .

Recomand, celor care nu l-au citit încă, excelentul articol scris de Nicolae Filipescu şi apărut în Revista 22: ”Dacă nu eşti prezent la masa negociatorilor, probabil esti pe meniu“