FUNDATIA IOAN BARBUS

Balada Katyn-ului

Inca mai cresc copaci care au vazut aceasta,
Pamântul mai tine minte forma cizmei, gustul sângelui.
Cerul stie limba în care s-au aruncat comenzile,
Pâna au cazut împuscaturile de care el înca rasuna…

Cisnie sie do swiatla niby warstwy skóry
Tlok patrzacych twarzy spod ruszonej darni. Spogladaja jedna zza drugiej – do góry
Ale nie ma ruin. To nie gród wymarly.
Se împinge spre lumina ca prin straturi de piele
Apasarea fetelor de sub tarâna miscata.
Se uita în sus, una din spatele celeilalte
Dar nu sunt ruine. Nu e cetate moarta.
Raz odkryte – krzycza zatechlymi usty,
Leca sobie przez rece wypróchniale w srodku
W rów, co nigdy wiecej nie bedzie juz pusty
Ale nie ma krzyzy. To nie groby przodków.
Odata dezvelite – striga cu guri statute,
Printre mâini mucegaite pe dinauntru
In santul care niciodata nu va mai fi gol.
Dar nu sunt cruci. Nu sunt morminte de stramosi.
Sprzaczki i guziki z orzelkiem ze rdzy,
Po miskach czerepów – robaków gonitwy,
Zgnile zdjecia, pamiatki, mapy miast i wsi
Ale nie ma broni. To nie pole bitwy.
Catarame si nasturi cu vultur în rugina,
Prin blidele de teste – fugareala de viermi,
Fotografii stricate, amintiri, harti de asezari.
Dar nu sunt arme. Nu e câmp de batalie.
Moze wszyscy byli na to samo chorzy?
Te same nad karkiem okragle urazy
Przez które do ziemi dar odplynal bozy
Ale nie ma znaków, ze to grób zarazy.
Nu cumva au bolit toti de aceeasi boala?
Aceleasi rani rotunde pe grumaz
Prin care în pamant s-a scurs darul dumnezeesc.
Dar nu e groapa cu însemne de molima.
Jeszcze rosna drzewa, które to widzialy,
Jeszcze ziemia pamieta ksztalt buta, smak krwi.
Niebo zna jezyk, w którym komendy padaly,
Nim padly wystrzaly, którymi wciaz brzmi.
Inca mai cresc copaci care au vazut aceasta,
Pamântul mai tine minte forma cizmei, gustul sângelui.
Cerul stie limba în care s-au aruncat comenzile,
Pâna au cazut împuscaturile de care el înca rasuna.
Ale to swiadkowie zywi – wiec stronniczy.
Zreszta, by ich sluchac – trzeba wejsc do zony.
Na milczenie tych swiadków moze pan ich liczyc
Pan powietrza i ziemi i drzew uwiezionych.
Dar acesti martori sunt în viata, deci partinitori.
Si oricum, ca sa-i asculti – trebuie sa te duci în zona.
Pe tacerea acestor martori se poate stapânul bizui –
Stapânul aerului, si pamântului, si copacilor întemnitati.
Oto swiat bez smierci. Swiat smierci bez mordu,
Swiat mordu bez rozkazu, rozkazu bez glosu.
Swiat glosu bez ciala i ciala bez Boga,
Swiat Boga bez imienia, imienia – bez losu.
Iata o lume fara moarte. Lume a mortii fara omor,
Lume a omorului fara ordin, a ordinului fara glas.
Lume a glasului fara de trup si a trupului fara de Dumnezeu,
Lumea lui Dumnezeu fara nume, a numelor fara soarta.
Jest tylko jedna taka swiata strona,
Gdzie cos, co nie istnieje – wciaz o pomste wola.
Gdzie juz smiechem nawet mogila nie czczona,
Dól nieominiety – dla orla sokola…
E numai un asemenea loc pe pamânt,
Unde ceva ce nu exista, tot striga razbunare.
Unde nici macar cu râsete nu este cinstita groapa,
Prapastie de netrecut pentru vultur soim…
„O pewnym brzasku w katynskim lasku
Strzelali do nas Sowieci…”
„Intr-o zi, în zori, în padurea Katyn-ului
Ne-au impuscat sovieticii…”

Jacek Kaczmarski, 29.8.1985

(Traducere Anca Cernea)

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Anca Cernea

Anca Cernea

De profesie medic, Anca Cernea este preşedintele Fundaţiei Ioan Bărbuş, fiica fostului lider si senator naţional-ţărănist. Anca Cernea a fost vicepreşedinte al Tineretului Universitar Naţional Ţărănesc şi al Organizaţiei de Tineret a PNŢCD la începutul anilor '90. În timpul guvernării CDR, Anca Cernea a fost director al Direcţiei Relaţii Internationale în cadrul Departamentului pentru Administraţie Publică Locală al Guvernului României.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian