FUNDATIA IOAN BARBUS

La 100 de ani de la asasinarea avocaţilor Dr. Ioan Ciordaş şi Dr. Nicolae Bolcaş, alianţa ruso-maghiară se reface

Sacrificiul avocaţilor Ciordaş şi Bolcaş, ucişi de o unitate de secui lângă Beiuş, la 3 aprilie 1919, trebuie să fie un îndemn la respect faţă de eroi şi la aprecierea trecutului nostru. Liderii de azi trebuie să compare mesajul moral şi politic pe care îl transmit publicului actual, cu mărturia celor care acum un secol au avut curajul moral şi fizic de a se confrunta cu duşmanii. Contextul politic actual are multe asemănări cu cel de acum 100 de ani. Ţara vecină se lasă din nou sedusă de prietenia cu Rusia, de tentaţii neopăgâne şi de iluzia întoarcerii in timp, la epoci fericite, în mare parte imaginare. Din păcate, elitele noastre de acum au foarte puţin din hotărârea înaintaşilor noştri, pentru că le lipseşte dragostea de oameni şi de ţară pe care o aveau aceștia.

Dr. Ioan Ciordas

Ioan Ciordaş s-a născut la 25 decembrie 1877. Fiu al protopopului greco-catolic Mihai Ciurdariu, a studiat la liceul „Popilor Albi” (canonici regulari de Prémontré) de la Oradea, unde numele de familie i-a fost maghiarizat în „Ciordaş”. A început dreptul la Oradea, dar a fost eliminat din facultate pentru activitate pro-românească. A fost nevoit să continue studiile la universitatea din Cluj, de unde a obţinut diploma de doctor în ştiinţe juridice în 1900. A activat ca avocat la Beiuş. A fost printre principalii realizatori ai demersurilor care au dus la Unirea de la 1 Decembrie 1918. La 12 octombrie 1918, a luat parte la reuniunea de la Oradea a comitetului executiv al Partidului Naţional Român la care s-a adoptat şi semnat Declaraţia care proclama independenţa şi dreptul la autodeterminare a naţiunii române din Transilvania, declaraţie ce a fost prezentată apoi de Al. Vaida-Voevod în parlamentul de la Budapesta, la 18 octombrie 1918. Dr. Ciordaş a fost unul dintre delegaţii la Adunarea de la Alba Iulia, fiind ales în Marele Sfat Naţional şi devenind apoi prefect al Bihorului. Deşi fusese avertizat de Iuliu Maniu că revenirea la Beiuş este foarte riscantă, s-a întors în oraşul său, care se afla încă sub stăpânire străină.

Dr. Nicolae Bolcaș

Nicolae Bolcaş s-a născut la 24 noiembrie 1882, la Remetea, lângă Beiuș. A urmat liceul la Beiuş şi facultatea de drept din Cluj, de unde a obtinut diploma de avocat cu „magna cum laude” şi ulterior titlul de doctor în ştiinţe juridice. A profesat la Beiuş, unde a luat parte la toate manifestările şi campaniile electorale ale românilor din acea zonă. A fost unul dintre delegaţii beiușeni la Adunarea de la Alba Iulia.

Republică Populară Ungară a fost proclamată la sfârşitul lui octombrie 1919, în urma dezmembrării Imperiului. Ţara vecină era sărăcită de război. Nostalgia după un trecut perceput ca glorios şi mirajul utopiilor revoluţionare, combinate cu vicleniile bolşevice, aduseseră haosul şi încurajau radicalismul. Foarte mulţi lideri politici şi cetăţenii de rând erau dispuşi să îşi atingă visul de a reface Ungaria în graniţele sale medievale, cu metode violente. În martie 1919, bolşevicii unguri au ajuns la putere, promiţând că vor avea sprijinul lui Lenin pentru a recupera unele teritorii pierdute în Primul Război Mondial. Ungaria a fost republică socialistă sovietică până în august 1919.

La începutul anului 1919, lucrurile erau deja scăpate de sub control, astfel că liderii comunitatii românești, dar şi oamenii obişnuiţi din teritoriile aflate încă sub control maghiar, au fost frecvent ţinta şovinismului şi violenţelor revoluţionare. Oraşul Beiuş era ocupat de o unitate de soldaţi secui conduşi de căpitanul Kalman Verböczy. Acesta a dispus, în noaptea Vinerei Mari (3/4 aprilie) 1919, arestarea Dr. Nicolae Bolcaş şi Dr. Ioan Ciordaş, care erau cunoscuţi pentru activitatea lor românească. Cei doi au fost transportati până la aproximativ 25 km de Beiuş, în satul Lunca, pe malul Vărzariului, un afluent al Crişului Negru. Aici au fost torturaţi, îngropaţi de vii până la nivelul capului şi lăsaţi să moară.
După intrarea trupelor române în zonă, locul crimei a fost identificat şi cei doi au putut fi îngropaţi creştineşte.

În amintirea jertfei lor, în 1935, a fost ridicat un monument în centrul oraşului Beiuş cu fonduri obţinute în urma unui apel al Uniunii Avocaţilor. Monumentul a fost distrus în anii ‘50 de către ocupanții sovietici, care au montat pe soclu obeliscul cu secera și ciocanul. Comuniştii au fost foarte deranjaţi de mărturia Dr. Ioan Ciordaş şi şi-au răsfrânt ura asupra a trei generaţii din familia sa. Pe el au încercat să îl şteargă din memoria oamenilor şi l-au calomniat ca „exploatator al Ardealului”, fiul său, Ovid Ciordaş, a fost întemniţat cu confiscarea averii, iar nepoţii au avut foarte mari dificultăţi în timpul studiilor. De abia după căderea lui Ceauşescu, în 1993, beiuşenii au dărâmat monumentul sovietic şi l-au înlocuit cu un monument nou pentru cinstirea memoriei celor doi eroi.

Monumentul martirilor dr Nicolae Bolcaș și dr Ioan Ciordaș din municipiul Beiuș – sursa

În semn de recunoştinţă, Liceul Pedagogic din Beiuş poartă numele Dr. Nicolae Bolcaş, iar Colegiul Tehnic pe cel al Dr. Ioan Ciordaş.

„Oricum, România e de vină”

Există multe asemănări între situaţia actuală şi cea din 1919. Alianţa ruso-maghiară se reface şi, în ce ne priveşte, are cam acelaşi discurs şi aceleaşi ţinte. Viktor Orban e un mare sprijinitor al politicii lui Putin, favorizează planurile ruse în domeniul energetic, susţine eliminarea sancţiunilor, este cel mai activ adversar al aderării Ucranei la UE şi NATO şi încurajează tendinţa Rusiei de a stabili cu ţările europene relaţii bilaterale separate, „pragmatice”, care slăbesc şi mai mult deja şubreda unitate europeană. Mai mult, serviciile secrete rusești sunt lăsate să desfășoare tot felul de operațiuni în Ungaria, ceea ce trezește îngrijorarea aliaților NATO. Ca şi în cazul lui Putin, menţinerea lui Orban la putere se datorează autoritarismului, manipulării opiniei publice și corupției. Modul în care şeful Fidesz „apără creştinismul” este doar o formă de filetism mai vechi, combinat cu o instrumentalizare a nemulţumirilor faţă de ateismul şi secularismul agresiv din mediile politice. academice și UE.

Ungaria lui Orban îşi proiectază ţintele de viitor în trecut, undeva între măreţia mitică a domniilor lui Attila şi Arpad, și epoca dinainte de 1914, iar creştinismul său pare compatibil cu cel mai fantezist neopăgânism. Un eveniment din ce în ce mai popular în ţara vecină este „Adunarea tribală” – Kurultáj, un festival sprijinit de autoritățile locale și centrale, la care participă peste 200.000 de oameni, cu scopul de a reînvia „conştiinţa de sine” a popoarelor turanice (seminomazii din regiunea Ural şi Altai).

Desfăşurată anual lângă localitatea Bugac, în mijlocul pustei, manifestarea este un fel de gulaş etno-păgân, în care memoria Sfântului Ştefan şi turnirurile medievale sunt amestecate cu defilări de steaguri turanice, tatuaţi şi motocilcişti, bătăi de tobe de şamani, pocnete de bice, ceremonii ale focului şi spectacole de rock identitar susținute de formații cu nume grăitoare, precum „Violeţa Romantică” şi „Carpatia” (detalii, aici). Mândria „Adunării tribale” este reconstituirea „Iurtei lui Atila”, cea mai mare iurtă din lume, în care, în 2018, a fost expusă o enormă reprezentare a „Venirii hunilor”, înfăţişaţi ca întemeietorii unui măreţ imperiu în Bazinul Carpaţilor (detalii, aici).

Festivalul Kurultáj, Bugac, Ungaria, 2013

Acestea par nişte aiureli ridicole, însă sunt luate în serios de mulţi dintre concetăţenii şi vecinii noştri. Publicul maghiar din tot Estul Europei este gavat de ani de zile cu idei si evenimente de acest gen. Presa, mai ales televiziunile de limbă maghiară, cărţile de istorie, Şcolile de vară şi alte adunări politice şi populare, concertele rock, sărbătorile religioase, ca pelerinajele de la Şumuleu-Ciuc etc., etc., sunt transformate în manifestări etnice, în care se jelesc hotărârile de la Trianon, se idealizează deopotrivă vremurile premedievale şi regimul dualist și se oferă totodată mirajul întoarceii la mărirea de odinioară.

Sandor Lezsak, fost purtător de cuvânt al Parlamentului, le urează bun venit participanţilor la Adunarea Tribală (şi când te gândeşti că unii se simt jigniţi de o biată opincă poposită acum 100 de ani, doar câteva ore, pe Parlamentul de la Budpasta) – sursa

Ernő Keskeny, șeful departamentului dedicat Estului Europei și Asiei Centrale spune că „organizarea Kurultáj este în acord cu strategia curentă de politică externă a guvernului, politica de deschidere față de Est, și [festivalul n.ed.] cu siguranță va contribui la succesul acesteia”.

Pictură cu Atila la Festivalul Kurultáj, 2013

Oricum s-ar pune problema, românii poartă vina neîmplinirii visului maghiar. Un astfel de mesaj, întreţinut sistematic, produce tensiuni care se acumulează şi care riscă să explodeze la un moment dat.

Din păcate, România este slab pregătită să facă faţă acestei situații. Elitele noastre nu cunosc istorie şi sunt ocupate numai cu critica dizolvantă a propriului popor şi cu „demitizarea” eforturilor și jertfelor care au dus la constituirea României Mari. De vreo treizeci de ani, au predat PSD-ului şi lui Vadim Tudor tema patriotismului şi a istoriei naţionale, iar ele s-au mulţumit să citească în diagonală eseurile pseudoistorice ale lui Boia, care satisfac cel mai bine aplecarea lor către dispreţ şi meschinărie.

Dispreţul şi meschinăria alterează însă conştiinţa morală şi erodează credibilitatea, astfel că nu e de mirare că liderii credibili sunt din ce în ce mai rari la noi. Experţi avem cu duiumul şi se pricep la toate, doar că reţetele lor, ce nu prea fac altceva decât să imite conformist clișeele stângii internaționale, duc invariabil la eşecuri.

Ori, mărturia Dr. Ioan Ciordaş şi Dr. Nicolae Bolcaş are exact mesajul opus: ne învaţă cum se câştigă bătăliile. Cei doi avocaţi beiuşeni nu s-au făloşit cu diplomele lor și nu au acceptat umilirea oamenilor simpli. Nu au aşteptat nici finanţări de la stat şi nici nu s-au plâns niciodată de stări psihologie dificile. Nu se va găsi în scrierile lor vreun regret că nu ar fi fost înţeleşi de popor. Se făcuseră înţeleşi şi preţuiţi, pentru că ei mai întâi se străduiseră să îi înţeleagă şi să îi preţuiască pe oameni. Erau credibili profesional, politic şi mai ales moral, în viaţa personală şi cea de familie. După ce îşi chetuiseră tinereţea şi resursele proprii pentru cauza naţională, au ales să rămână printre ai lor într-un moment foarte riscant, ştiind că această decizie putea să îi coste viaţa.

Jertfa lor nu a fost o întâmplare, ci rodul culturii în care fuseseră formaţi şi confirmarea opţiunilor fundamentale pe care le făcuseră pentru vieţile lor. Aceasta este singura cale realistă prin care se obţine victoria în situaţii foarte critice. Să dea Dumnezeu să nu fim niciodată în clipe atât de grele, dar să fim conştienţi de sacrificiul înaintaşilor noştri şi să le fim recunoscători că au acceptat să plătească atât de scump Marea Unire.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Mihaela Bărbuş

Mihaela Bărbuş

De profesie medic veterinar, Dr. Mihaela Bărbuş provine dintr-o familie cu rădăcini transilvănene şi regăţene, greco-catolice şi ortodoxe. Împreună cu Dr. Anca Cernea, este legatar universal al testamentului diplomatului Camil Demetrescu.

6 comentarii

  1. Stefan
    3 aprilie 2019

    Interesant articol. Republica „Populara” Maghiara a lui Bela Kuhn, regimul care i-a asasinat pe cei doi avocati romani, a fost un regim scelerat, asasin in masa, condus de comunisti bestiali, setosi de sange. Nebunii astia au atacat Romania si Slovacia si nu s-au lasat pina cand Budapesta a fost ocupata de armata romana in vara lui 1919.
    Regimul lui Horthy care i-a succedat nu a fost mult mai breaz si a reluat revansismul dupa 20 de ani, cu sprijinul lui Hitler si Mussolini.

    Nu cred ca situatia de astazi este aceeasi. Ungaria este astazi o tara destul de prospera si stabila economic, dar fara posibilitati pentru aventuri agresive iredentiste contra Romaniei sau Slovaciei.

    Nu e motiv nici de panica, dar nici de amestec in afacerile interne ale Ungariei.
    La obiect, incercarea Germaniei si a conducerii UE de a impune Ungariei migratia musulmana e o mare porcarie, si ungurii au dreptate sa se impotriveasca presiunilor nerusinate pentru lichidarea suveranitatii asupra teritoriului lor si negarea dreptului lor la autodeterminare nationala.
    E dreptul ungurilor sa-si hotarasca criteriile lor pentru recunoasterea diplomelor universitare si nu au nici un motiv sa-si puna gatul sub cizma lui Soros, numai ca sa-i faca pe plac coanei Merckel.

    Convingerea mea este ca inlocuirea lui Orban cu coalitia de vis intre Socialisti si Nazisti (Jobbik), evolutie promovata cu mult entuziasm si incapatzanare de catre UE, are potentialul de a aduce Ungaria si vecinele ei la instabilitate si varsare de sange.

    Bruxellului si nemtilor nu le pasa, obsesia lor este sa invete minte pe oricine deviaza de la linie, chit ca lasa pamant ars in urma.
    Suferinta se abate asupra bastinasilor.

  2. Mihaela Bărbuș
    3 aprilie 2019

    Multumesc. Nu am amintit ce face UE, pentru ca articolul nu e deloc motivat de parerile UE, ci de progresul paganismului si acumularea tensiunilor legate de Trianon, pe fondul strangerii prieteniei cu Rusia.
    (Inainte de WW1, nimeni nu ar fi zis ca se va ajunge la barbaria care a dus la moartea avocatilor Bolcas si Ciordas. Lumea era civilizata, normala, cu excese si pacate, care se mentineau in niste limite. Validarea violentei, agitarea ideilor revolutionare si frustrarile au contribuit la descatusarea barbariei. Nimeni nu e imun. E un risc real si daca apare o criza, se poate intampla de la o zi la alta. Sa dea Dumnezeu sa nu apara!)

  3. .
    3 aprilie 2019

    Dușmanii românilor au fost slabi atunci când românii au fost tari și invers.Din păcate, azi e invers.Ar trebui să ne bazăm, militar vorbind, 70% pe noi și 30% pe alții dar azi, noi suntem proprii noștri dușmani.

  4. Anca Cernea
    3 aprilie 2019

    Stefan,

    Manifestările de revizionism din Ungaria – atât cele verbale, ale reprezentanților statului, cât și toate festivalurile, monumentele, hărțile – pot și ar trebui să ne îngrijoreze doar prin prisma prieteniei Ungariei cu Rusia.

    Ungaria nu, dar Rusia poate provoca un război în zonă. Toți oamenii serioși din părțile astea se pregătesc pentru așa ceva.
    Putin e singurul băiat care poate face promisiuni credibile de schimbări de granițe pe aici.
    Cât despre încurajat și alimentat separatisme, e clar că nimeni nu se pricepe mai bine decât rușii la astfel de chestii.
    De aceea este nu doar legitim, ci este necesar să discutăm despre aceste lucruri.

    Prietenia cu Rusia nu este monopolul lui Orban. Din păcate, aproape tot spectrul politic din Ungaria este pro-rus. Jobbik și Gyurcsany nu reprezintă nicidecum o variantă mai bună din acest punct de vedere.

    Cât despre politica UE (adică, a Germaniei) de import masiv de islamiști, nimic mai departe de ILD. Nu din această perspectivă este formulată critica lui Orban în acest articol.
    Sunt însă nenumărate indicii că Orban știa din 2014 de valul de imigranți care urma să ia Europa cu asalt în oct 2015. I-o fi zis amicul Putin? Nu e exclus.
    https://www.centerforsecuritypolicy.org/2018/05/29/new-center-occasional-paper-documents-how-the-kremlin-fosters-destabilizing-refugee-flows-into-europe/

    Există o carte extrem de interesantă a unui jurnalist german, Robin Alexander, foarte bun cunoscător al culiselor puterii din țara lui, https://www.randomhouse.de/Buch/Die-Getriebenen/Robin-Alexander/Siedler/e515075.rhd, care descrie în detaliu toate etapele și circumstanțele deciziei lui Merkel de a deschide granițele (călcând în picioare toate normele europene pe tema asta).
    Citind această carte, m-am convins că rolul lui Orban în toate aceste evenimente a fost unul esențial.
    Orban are cu adevărat calități personale de lider; într-o situație de criză, ca aceea din toamna 2015, s-a putut manifesta diferența dintre determinarea lui, capacitatea lui de a domina situația și, de cealaltă parte, lașitatea cancelarului Austriei (Werner Faymann) și a Angelei Merkel, îngroziți de riscul de PR, de perspectiva de a „da prost” în media, de a apărea drept insensibili la drama „refugiaților” sau chiar, Doamne ferește, „islamofobi”. Orban, pur și simplu, l-a pus pe cancelarul austriac în fața faptului împlinit: a luat „refugiații”, i-a suit în autobuze (pregătite din timp) și i-a transportat la ușa lui Faymann, iar acesta a cedat, a deschis granița. Mai departe, Merkel, depășită de situație, a făcut același lucru. Și n-a fost în stare nici până astăzi să mai închidă cutia Pandorei.

    Pe de altă parte, ILD a atras atenția de mai multe ori că interesele lui Soros și cele ale Rusiei nu se contrazic pe teren (adică acolo unde au loc acțiunile concrete și unde se duc de fapt banii) chiar atât de tare cât par să se confrunte verbal aceste entități. Din America Latină până la Occupy Wall Street din US, de la Podemos din Spania până la USR din România, tot dăm peste cele mai ciudate intersecții între proiectele lui Soros și cele ale rușilor.
    http://inliniedreapta.net/the-new-world-order-and-russias-errors/#comment-9838
    Din punctul de vedere al Rusiei, dacă Soros nu exista, trebuia inventat.
    Tot ce face el este spre slăbirea Americii și aliaților ei, spre subminarea morală a Civilizației. Nimic mai de dorit dpdv al lui Putin.
    În același timp, Soros – finanțistul speculant lipsit de scrupule – poate funcționa ca un simbol, un fel de Shylock, parcă proiectat ca să confirme toate prejudecățile anti-occidentale, anti-americane, anti-capitaliste și, desigur, (mai ales) antisemite.
    The best enemy money can buy, pentru un Putin care se prezintă drept noul Constantin, apărătorul credinței și al moralității, în fața decadenței Vestului, susținute cu banii lui Soros.
    Dar, de ce nu, și pentru Orban, patriotul angajat în apărarea nației sale de muslimi și de stângiști susținuți de același Soros, dintre care unii bat la porțile Europei și deja au cam invadat-o, iar ceilalți șed la cârma acesteia la Bruxelles, de unde o duc de râpă.

    În aceste săptâmâni, ne pregătim de alegeri pentru PE.
    Actualul establishment UE, controlat de Germania, a exasperat prin incompetența sa arogantă nenumărați cetățeni UE.
    Nu prea există alternative autentic- conservatoare (non-Putin) în afară de Polonia.
    Este posibil ca, în noua configurație, proporția partidei putiniste „de dreapta”, de tip Alternative für Deutschland, LePen, Salvini, etc, să câștige teren. Într-un astfel de context, Orban se va afirma cu siguranță ca un mare lider european. Nu trebuie subestimat. Rusia va câștiga teren prin asta.

    Subliniez că ILD nu a pornit cu vreo prejudecată anti-Orban.
    În trecutul mai îndepărtat, pe când îl vedeam pe fondatorul FIDESZ ca tânăr om politic, anticomunist, curajos și curat, el chiar s-a bucurat de simpatia noastră.
    Încă în 2012, când cu tentativa de lovitură de stat a USL, Orban se înțelegea foarte bine cu Băsescu – până prin 2013, când a început să sară peste cal sistematic și tot mai accentuat la Tușnad, cu exprimări revizioniste.

    Până să devină evidentă pentru noi prietenia lui cu Putin (abia în primăvara 2013, deși se pare că virajul pro-Putin al lui Orban ar fi avut loc încă din 2009 https://deschide.md/ro/stiri/externe/7048/Valiza-de-la-Soln%C5%A3evo-dispune-Putin-de-material-compromi%C5%A3%C4%83tor-asupra-lui-Orban.htm ), pe ILD chiar ne străduiam să-i deslușim mesajul prin perdeaua de bruiaj creată de stânga occidentală și de media mainstream și să-l transmitem cititorilor noștri.
    http://inliniedreapta.net/de-vorba-cu-viktor-orban-exista-o-europa-ascunsa/

    Din păcate, a trebuit să constatăm că de altceva era vorba, de fapt, în cazul lui.

  5. coko
    3 aprilie 2019

    Mihaela Bărbuș ai un typo

    Ioan Ciordaş s-a născut la 25 decembrie 1977. Fiu al protopopului greco-catolic Mihai Ciurdariu, a studiat la liceul „Popilor Albi” (canonici regulari de Prémontré) de la Oradea,

    Cred ca e 25 decembrie 1877.

    In rest, felicitari pentru articol – un produs de calitate, bine documentat si echidistant.

  6. Anca Cernea
    3 aprilie 2019

    coko

    Mulțumim, am corectat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian