Alexandru Hâncu: Comunism hipsteric III

Castro şi Che Guevara, criminali patologici, dar idoli ai Hollywoodului, au fost intelectuali, studiind dreptul, respectiv medicina. Lenin a fost intelectual, Mao a fost un splendid intelectual autodidact, Pol Pot a fost intelectual, ce să mai vorbim de părinţii fondatori, Marx şi Engels! Intelectualii, nu proletarii, au creat şi au “pus în operă” catastrofa comunistă. Iar unii, deloc săraci, deloc puţini, deloc lipsiţi de mijloace şi influenţă, ar vrea să desăvîrşească azi lucrarea, tiptil, chiar în America, în bîrlogul fiarei capitaliste, ca s-o răpună definitiv. Speculînd emoţiile publicului. Prin propagandă abilă. Generatoare şi de producţii artistice de mare succes.

Minţi, deci exişti
Filme, romane, cîntece (gen Imagine al lui John Lennon, adică Manifestul Partidului Comunist în rezumat), destinate în primul rînd tinerilor. Mari creaţii de inoculare metodică, în masă, a comunismului reinventat, rebotezat, culmea, “liberalism”. Mari triumfuri propagandistice. Mari izbînzi ale spălării pe creier. Minciuni, care acoperă realitatea cumplită. Peste 100 de milioane de morţi, în numele utopiei egalitariste. Şi cifra creşte. Dar, evident, aceste lucruri trebuie ascunse. Şi sînt, cu enorm profesionalism, cu nesfîrşită grijă.

Văzînd filme măiastre, din gama Wall Street, o fire mai superficială poate să ia ficţiunea drept realitate şi s-o generalizeze. Aha! Asta înseamnă capitalism! Ăştia sînt afaceriştii! Jos capitalismul! E un truc de mare succes. Aberaţia ridicată la rang de regulă. Cîte filme s-au făcut, însă, la Hollywood, pentru marele public, despre revolta proletară din Germania de Est, din 1953, despre seria revoltelor muncitoreşti de la Gdansk, din Polonia, despre revoltele muncitoreşti din Valea Jiului sau de la Braşov, de sub comunism? Nu prea s-au făcut. Comunismul hipsterilor n-are ce face cu adevărul. Trebuie să întreţină minciuna, prin ficţiune. De ce? Ei, na. Au un vis.

Totul pentru victorie!
Dacă ar reuşi să impuna comunismul în America, hipsterii cred că s-ar aranja definitiv, planetar. Nu şi-ar mai bate capul cu concurenţa. N-o să mai fie concurenţă. Capitalismul e greu. Trebuie să faci chestii tot mai bune, pe care oamenii să vrea să le cumpere şi de la tine, nu doar de la alţii. Capitalism sucks. În comunism, de pildă, vor fi numai filme excepţionale, făcute de cei mai buni cineaşti, după o planificare corectă şi cu tematică justă. Finanţate generos de Stat, de la buget, prin comisii alcătuite din cei mai buni specialişti. Adică tot ei, hipsterii. Creatorii nu vor mai ceda în faţa presiunii comerciale, a preferinţelor publicului. Fără prostituţie! Va fi doar artă adevărată. Cui nu-i place, e prost. Sigur, finanţare vor primi doar cei care au fost în prima linie a luptei, pe frontul cultural. Cam despre asta e vorba, în hipstereala lor. Bani şi putere, pentru cine merită. Ei stabilesc cine merită. Punct. Fără concurenţă.

Tot aşa şi în televiziune, presă, industrie, finanţe, comerţ, medicină, învăţămînt, în orice domeniu în care concurenţa îi deranjează pe hipsteri. Iar prelucrarea şi cooptarea publicului se face, evident, prin mass-media şi industria de divertisment. Comunismul hipsteric e demult implantat la Hollywood, cu rădăcini adînci. Cîte filme americane despre avantajele nete ale capitalismul aţi prins? Cîte producţii elogioase despre Ronald Reagan aţi văzut? Cîte filme sau seriale în care Preşedintele Republican al SUA este personajul pozitiv? Păi n-aţi prea văzut. Ca regulă, Republicanul e personajul negativ. Preşedintele pozitiv, bun la suflet, e din Partidul Democrat. De stînga. Partidul foştilor stăpîni de sclavi. A căror “justificare morală” era că pe negri nu-i duce capul, trebuie să aibă cineva grijă de ei, să-i îmbrace, să-i hrănească, să-i educe, să-i adăpostească. Sigur, trebuie şi ei să muncească, în schimb.

Mai bine minciuna cool, decît adevărul pur
Tot aşa e şi cu masele largi, populare (la poulime, selon Oprescu). Fiind cretine, trebuie să se ocupe elita intelectuală de soarta lor. Avînd puterea absolută. Elita de stînga, fireşte. Doar ea merită să decidă cine e promovat, dintre plebei. Nu competiţia liberă, piei Satană! De aceea, nu trebuia insistat nici pe faptul că Partidul Republican, al lui Lincoln şi Reagan, a fost creat ca partid antisclavie, iar Democraţii, stînga lui Kennedy, Johnson, Carter, Clinton, Obama, sînt urmaşii sclavagiştilor, cu interesante contribuţii şi de la Ku-Klux-Klan. Dar, sigur, ce contează adevărul? Comunismul hipsteric e mult mai cool.

[…]

Ei, de-aia sîntem unde sîntem. Pentru că ficţiunea e luată drept realitate, zilnic, prin milioane de ecrane. Pentru că emoţiile primează în faţa raţiunii. Din necunoaştere, din naivitate, din hipsterism…

Cu prietenie, ca întotdeauna,
Alexandru Hâncu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.