Florina Neghină: Homosexualii, căsătoriile și adopțiile, normă și normal

Natalie Ester, pe Facebook:

“Care va sa zica, e NORMAL ca doi alcoolici analfabeti cu grave tulburari comportamentale si fara niciun statut in societate sa aiba libertatea de a forma o familie si de a se inmulti STRICT pentru ca sunt heterosexuali dar este ANORMAL ca doi indivizi decenti, educati, civilizati si demni sa aiba libertatea de a forma o familie si de a adopta copilul abandonat intr-un orfelinat de primii doi mentionati STRICT pentru ca sunt homosexuali?”

E o confuzie aici. Nu e vorba de normalitate, ci de normă. Norma familie monogamă, formată din femeie şi bărbat, norma de extracţie iudeo-creştină. Acea civilizaţie iudeo-creştină care este fundamentul civilizaţiei occidentale de astăzi. Dacă doi homosexuali, doi indivizi decenţi, au posibilitatea legală să se căsătorească şi să crească copii, schimbăm norma. Dacă doi beţivi, doi analfabeţi, doi tulburaţi comportamental, ea şi el, fac copii, avem doar o disfuncţionalitate în cadrul normei existente. Disfuncţionalitate care poate fi rezolvată funcţie de standarde de sănătate, de bună dezvoltare, de moralitate. Sau care nu poate fi schimbată. Dar disfuncţionalităţi se manifestă în cadrul oricărei norme, aşa că de ce am schimba norma? Şi pe ce criteriu să o schimbăm? Funcţie de studii absolvite, de certificate de bună purtare în societate, de dovezi de stăpînire a manierelor elegante? Adică pe criteriile de civilizaţie la care a ajuns astăzi lumea liberă, fundamentîndu-se exact pe valorile civilizaţiei din care provine norma. Sigur, şi cei doi indivizi decenţi pot ajunge la un moment dat beţivi, violenţi şi mîrlani, că doar nu există garanţii, ci doar premise de parcurs optim, deci şi în cadrul cuplului lor pot apărea disfuncţionalităţi şi atunci, pentru ce am mai schimbat norma? Deci, dacă aceleaşi disfuncţionalităţi, aceleaşi abateri de la normalitate pe care le găsim la cuplurile heterosexuale se pot găsi şi la cele homosexuale, atunci la ce bun să mai schimbăm norma?

De fapt, invocarea unor criterii de civilizaţie după care ar trebui să schimbăm norma spune clar că homosexualii sînt superiori heterosexualilor. Ei nu sînt oameni, ei nu se pot îmbăta, ori dacă o vor face vreodată nu vor deveni alcoolici, ei nu se vor certa, nu-şi vor da cu tigăile în cap, nu vor deveni violenţi în nici un caz şi sub nici o formă de manifestare, ei vor trăi fericiţi pînă la adînci bătrîneţe. De ce? Există garanţia că aşa se va întîmpla? Nu sînt şi ei oameni, cu calităţi şi defecte ca noi ceilalţi? Ei bine, nu, ideea astfel acreditată este că ei sînt supraoameni. O minoritate formată din supraoameni. Şi atunci unde mai este egalitatea între noi şi ei?

[…]

Aşadar, rezolvarea unor disfuncţionalităţi, a unor abateri de la normalitate, nu se poate face prin schimbarea normei, în favoarea unei minorităţi pretins superioară, dar incapabilă în termeni de perpetuare, de supravieţuire a speciei, în ultimă instanţă.

Florina Neghină

6 gânduri despre “Florina Neghină: Homosexualii, căsătoriile și adopțiile, normă și normal

  1. Nu. În acest caz e vorba despre situația contrară: se militează pentru ca regula să întărească excepțiile. Iar asta nu se poate face decât schimbând „regula”.

  2. Natura umana e homofoba si inegalitara, ce sa -i faci :-), asemenea si normele juridice care isi au izvorul in aceasta !
    Norma e generala, ea urmeaza realitatea naturii umane si nu o orientare sexuala sau o vointa individuala arbitrara.
    Parintii unui copil sunt in primul rand cei care il procreeaza, adica un barbat si o femeie si apoi cei care il iubesc si il educa si nu invers. Doar barbatul cu femeie pot fonda o familie datorita structurii cuplului lor. Adoptia, avand rolul de a da unui copil o mama si un tata, o familie, atunci cand acesta nu o are sau cand familia lui nu se poate ocupa de el, urmeaza si ea modelul initial al familiei, pentru ca aceasta structura relationala este cea mai buna pentru dezvoltarea integrala a unui copil. Faptul ca unii parinti s-au dovedit a fi nevrednici sa se ocupe de copiii lor nu justifica o rescriere a dreptului-si implicit o negarea a adevarului despre ceea ce este persoana umana- prin schimbarea definitiei si continutului notiunilor de „parinti”, „familie” sau „adoptie”, asa, arbitrar, dupa ideologia la moda. Pentru aceste situatii nefericite exista sanctiuni specifice, precum decaderea din drepturile parintesti. „Parintii” unui copil nu pot fi redusi peste noapte la cei care il iubesc sau educa, sexul acestora fiind indiferent, „familia” nu poate deveni opera a doua persoane de acelasi sex, „adoptia” nu poate consta in a da unui „cuplu” un copil. A afirma asa ceva echivaleaza cu institutionalizarea unei mari minciuni ! Niciun copil nu ne-ar crede daca i-am spune ca el are doua mame sau doi tati! E absurd! E de domeniul teatrului absurdului, de Cantareata cheala, unde cuvintele si ce spunem nu mai conteaza ! E o negare a capacitatii rationale a persoanei umane !

  3. Citatul de inceput contine ,,argumentatia” standard pentru cei care sustin casatoriile dintre homosexuali si posibilitatea legala de a adopta copii.

    Dupa parerea mea, toata aceasta poveste are daca vreti o radacina filozofica. E vorba pur si simplu de cum definim homosexualitatea. De aici pleaca toata discutia. Mai precis daca morala societatii in care traim decide sa considere sau nu homosexualitatea o practica normala.

    Aici e vorba nu de ,,calitatea” umana a unor cupluri (homosexuali decenti vs heterosexuali depravati) ci de simbolistica familiei. Se pune la cale atacarea unui simbol.

    Manipularea creata prin comparatia din remarca citata seamana aproximativ cu intrebarea: ,,daca ai vrea sa ti se scoata o masea si ai avea de ales intre un stomatolog betivan si curvar sau un inginer integru si responsabil pe mana cui te-ai da ?”

    De multe ori doua variante o cheama si pe a treia …

  4. eugen

    Prin homosexualitate se pot înțelege în limbaj curent trei chestii diferite: tendințele homosexuale, actele homosexuale și o pretinsă identitate antropologică și culturală homosexuală.
    Tendințele homosexuale reprezintă atracția de natură sexuală pentru persoane de același sex. Ele pot avea diferite cauze, pot fi trecătoare sau de durată. Nu, nu sunt determinate genetic, indiferent cât de mult se minte propagandistic în acest sens. Iar comportamentul sexual la om este controlat voluntar. Adică, cineva care are tendințe homosexuale se poate abține, poate să nu treacă la acte.
    Termenul „homosexualitate” folosit în sens propriu se referă la practica homosexuală, la acte.
    Cât despre așa zisa identitate antropologică și culturală homosexuală, ce ar defini o minoritate căreia i s-ar cuveni recunoaștere și drepturi, asta este o pură invenție ideologică a marxismului cultural.

    Homosexualitatea nu e normală.
    Nu noi suntem cei care definim asta, ci legile firii.
    Scuze, nu vreau să sune vulgar, dar dacă abstractizăm prea tare, uităm de realitate:
    Tubul digestiv e pentru digestie. La anatomie se învață la capitolul „Aparatul digestiv”.
    Dacă dai căutare pe google „rectul”, prima intrare care îți apare sună așa: Rectul este portiunea terminala a intestinului gros, unde are loc stocarea provizorie a bolul fecal, inainte de a fi evacuat din organism.
    La rândul lor, organele sexuale se învață la capitolul „Aparatul reproducător”. Nu la cel digestiv.
    Nu pt că autorii de manuale ar fi niște încuiați retrograzi intoleranți.
    Ci pentru că așa sunt organele, așa sunt țesuturile care le alcătuiesc, așa funcționează ele.
    Manualele nu fac decât să le descrie.
    Oricât s-ar revolta stângiștii, astea sunt legile firii.

    Iar Cel care le-a stabilit așa este Unul și Același cu Cel care a dat și legile morale. Pe baza lor s-a construit civilizația în care trăim, cu normele ei legale.

    Familia bazată pe căsătorie dintre un bărbat și o femeie se bucură de un statut special în societate, pentru că aduce respectivei societăți un serviciu vital – nașterea, îngrijirea și educarea noilor generații.
    Cuplurile de homosexuali – deja nici nu mai e cazul să vorbim doar de „cupluri”, noțiunea e învechită, deja unii se căsătoresc în trei, în cinci, în echipă – nu aduc acest serviciu societății. Deci nu au de ce să beneficieze de statutul respectiv.

    E foarte simplu.
    Nu e o nedreptate aici. E o diferență de prestație. Taximetristului care te-a dus la aeroport, e normal să-i plătești cursa. Nu e normal ca un alt individ, care nu te-a dus la aeroport, să-ți ceară aceeași sumă, pt că și-ar dori și el să fie șofer – dar nu are permis, și se consideră nedreptățit pt că nu are. Nu îl nedreptățești dacă îi zici: amice, ia-ți permis, ia-ți autorizație, iar dacă devii taximetrist și mă duci la aeroport, altfel se pune problema, acum însă, asta e, nu am de ce să-ți plătesc.
    Societatea nu premiază o anumită modalitate tehnică de a obține plăcerea sexuală – în cazul de față cea „hetero”, „discriminând” alte variante – resp „homo”. Societatea premiază faptul că familia normală asigură supraviețuirea societății. Celelalte formule care pretind la statutul de „familie” nu o asigură, deci nu au de ce să aspire la acest premiu.

    Sunt deci cu atât mai absurde pretențiile stângiștilor cum că ar trebui nu doar să aducem aceeași recunoaștere, ci chiar să prețuim în mod deosebit, privilegiat, modalitatea tehnică „homo”.
    Nu era vorba că nu ne interesează ce fac unii și alții în intimitatea lor la ei acasă?
    De ce trebuie să știm cu toții ce și cum fac ei?
    De ce trebuie „coming out” și „mândrie”, de ce se fac parade la care participă toți ambasadorii, ca să aplaudăm ce? Că Gigi și Gigel fac sex pe cale digestivă?
    Sorry, dar asta e bătaie de joc.
    E varianta reală, dar de un grotesc monstruos, a poveștii cu „Hainele cele noi ale împăratului”.

    De fapt asta înseamnă că sexul anal e pus mai presus, are de-acum prioritate față de legile firii, față de religia care stă la baza civilizației, față de binele societății, față de bunul-simț și de libertatea individuală (pt că nu ai voie să consideri homosexualitatea drept o practică păcătoasă dpdv moral, sau nesănătoasă dpdv medical).

    E important de subliniat că lobby-ul pt „drepturile LGBT” nu este neapărat alcătuit din persoane aflate în mod real în această situație, și nu lucrează în mod obiectiv pentru interesele lor. Scopul acestui lobby este proiectul revoluționar, răsturnarea instituțiilor societății, nu are nimic de-a face cu binele persoanelor în numele cărora vociferează.

    PS
    Din punctul de vedere al moralității iudeo-creștine actele homosexuale sunt păcate grave, dar problema nu se pune doar „hetero”=ok, „homo”=păcat. Poți să păcătuiești grav și fără „homo” – există adulter „hetero”, viol „hetero”, etc.

  5. Anca Cernea

    Eu cred ca in spatele acestei povesti cu homosexualitatea se ascunde un atac bine aranjat asupra lumii vechi, cu deosebire asupra lumii iudeo-crestine.

    Nu ati fost vulgara cand ati descris functiile naturale ale unor organe. Pentru ca acest argument il aduc si eu in rarele discutii pe care le am pe acest subiect. Organul reproductiv masculin functioneaza la fel si in cazul unui barbat heterosexual si in cazul unui pederast. La fel si in cazul celui feminin. Si ambele organe sunt concepute sa se ,,intalneasca”, adica sunt facute unul pentru celalalt. ,,Spatele” are de la natura alta functie. El nu e facut sa primeasca ci doar sa … ,,dea”. Deci inainte de a fii o chestiune religioasa, propaganda ,,lacustelor negre” cum se exprima odata un troll nu stiu pe ce platforma, este o chestiune biologica. Tine de natura. Cand modifici aceste functiuni se cheama ca esti pervers. Punct. Poti fi un individ genial, frumos si cumsecade dar din punct de vedere sexual tot pervers ramai. Iar ce-i pervers nu-i normal.

    Eu sunt deosebit de iritat cand vad oameni destepti care vehiculeaza cu obstinatie argumente gen ,,ati vazut cate cupluri hetero sunt ratate ? Barbati violenti si alcoolici, copii abuzati etc. etc.”. Asta mi se pare o manipulare dintre cele mai grosolane. Cuplurile respective nu sunt ratate pentru simplul fapt ca sunt ,,traditionale”. Sunt ratate datorita mitocaniei, prostiei, saraciei, inculturii, cauze exterioare unirii dintre un barbat si o femeie. E ca si cum ai spune ca universitatile sunt institutii rele si ar trebui inlocuite pentru ca nu stiu cat la suta din profesori primesc bani pe sub mana de la studenti lenesi pentru a obtine licente, masterate sau doctorate. Sau ca spitalele sunt rele pentru ca iata cati doctori fac experimente pe oameni, sunt vinovati de malpraxisuri, trateaza bolnavii nu intotdeauna cu cea mai mare grija. Si toate acestea nimeni nu propune desfintarea universitatilor si spitalelor.

    Desigur dihotomia ,,hetero” vs ,,homo” e simplista. Problema mantuirii in sens crestin e mult mai sinuoasa. Dar ei, ei ne oblliga uneori sa fim transanti. Ei prin agresivitatea ,,argumentatiei” lor. Ei care impovareaza memoria parintilor, bunicilor si strabunicilor nostri cu vina ca printre altele au girat prin credinta crestina persecutia unei categorii de oameni. Eu unul nu agreez acest tip de subiect, cunosc cativa homosexuali, destul de integrati de altfel modului de viata traditional, discreti, decenti, cultivati. Dar cand mi se arunca in fata acuza directa sau indirecta ,,esti crestin, deci automat homofob, deci automat abuziv” nu am cum sa nu reactionez. Aici imi amintesc proverbul pe care l-a spus odata un politician roman prin anii ’90 trecut intre timp la cele vesnice: ,,magarul nu se incapataneaza ssa stea pe loc daca stapanul nu se incapataneaza sa mearga”.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.