Ioan Stanomir: Despărțirea de Havel

[…]

În Havel, Europa centrală şi de est şi-a aflat o voce ce a reuşit să imagineze alternativa la încremenire, compromis şi stagnare. Filosofia “ Cartei 77 “ este un fondată pe cultivarea unei libertăţi senine şi curajoase. Solitudinea, detenţia sunt parte din acest preţ care se cere plătit. Asumarea destinului de către Havel, în artă ca şi în politică, a decurs organic, fără traume şi fără exaltare retorică.

Privit astăzi, de către noi, cei din Europa centrală şi de est, Havel este una dintre conştiinţele ce dă suferinţei sub comunism o semnificaţie intelectuală şi morală. Prin Havel, deceniile de opresiune sunt punctul de pornire al unui dialog cu tradiţia occidentală. Prin Havel, libertatea îşi află, în Europa captivă, un loc în care rădăcinile sale se înfig cu putere, descoperind solul încărcat de memoria sacrificiului. Prin Havel, credinţa în pluralism îşi află o justificare în egală măsură personală şi comunitară. Prin Havel, jumătatea de secol de încercări a Europei de dincolo de cortina de fier hrăneşte un efort de conceptualizare nobilă şi vizionară.

Asemeni preşedintelui -fondator Masaryk, Havel a rămas, până la capăt, un pasionat al ideilor şi un franctiror ce a rezistat asaltului extremelor ideologice. Coruperea de către exerciţiul puterii i-a fost străină, iar motivaţia acestei imunităţi existenţiale faţă de seducţia autorităţii ţine de natura anti-ideologică şi anti-utiopică a proiectului său politic.

[…]

Despărţirea de Havel este despărţirea de visul european pe care preşedintele ceh l-a trăit fără a face recurs la graficele contabile şi la limba de lemn birocratică. Pentru Havel, Europa a fost, înainte de toate, această comunitate unită de truda cotidiană a libertăţii şi a solidarităţii, comunitate ce oferă inspiraţie pentru oprimaţii întregii lumi. Profetică fără a fi mesianic- revoluţionară, credinţa sa în viitor este farul ce luminează în noaptea unei Europe contemporane deposedată de temeritatea reafirmării propriei sale vocaţii.

Despărţirea de Havel este, pentru români, ocazia de a medita la exemplaritatea lipsită de ostentaţie a unui destin intelectual şi politic. În clipele în care elita politică murdăreşte patriotismul şi mimează devotamentul faţă de binele comun, întoarcerea către Havel este întoarcerea către acel nucleu de decenţă, umanism şi moderaţie ce supravieţuieşte şi inspiră generaţii de-a rândul. Despărţirea de Havel este pretextul revenirii către sursele libertăţii.

Ioan Stanomir

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.