Ioan T. Morar – Mituri false ale societății românești: Lucia Hossu Longin, luptătoarea la două capete

Prima dată am văzut numele acestei doamne în anii 80, pe genericele de la Cîntarea României, de fapt, de la concursurile între județe, alea în care românii scriau cu trupurile lor numele Genialului conducător. Eu m-am uitat la generice, așa, ca să-mi aduc aminte dacă va fi cazul. Văd că e cazul. Apoi, după decembrie 89, doamna Lucia Hossu Longin a devenit o foarte vocală luptătoare împotrive epocii pe care a servit-o cu exces de zel, aș putea spune. Alături de ea, o altă exponentă a aceluiași curent, Marilena Rotaru, supărată în anii comunismului că nu a fost aleasă secretară de partid. Marilena Rotaru s-a dus imediatt după Revoluție să-i șlefuiască imaginea lui Iosif Constantin Drăgan, în timp ce doamna Hossu Longin s-a apucat de Memorialul Durerii. Nimic de zis, frumos. Cunoștințele din Cîntarea României aplicate pe invers au fost o formulă de succes. Am cunoscut-o pe doamna Hossu Longin în perioada 1 august 1990-1 august 1991, cînd am fost redactor șef la Muzică, Spectacole, Varietăți, la TVR ( am plecat de la TVR prin demisie!). Înainte de 89, secția pe care am condus-o un an s-a numit Cîntarea României. Doamna Hossu, fostă la Cîntarea României, nu a rămas la Varietăți, s-a mutat la Departamentul Teatru Film, alături de domnul Necșulea, prieten vechi, cu sistem de valori apropiat. Știu, din interior, ce a fost cu TVR, in acei ani. Mulți dintre cei care nu au ieșit în față nici înainte, nici după, au evocat zelul doamnei Hossu-Longin. Întîmplări interesante, sper să beneficieze de curajul de a fi scrise. Memorialul Durerii, cum spuneam, a fost ceva remarcabil, atunci, iar Doamna Hossu a ieșit bine, inclusiv la capitolul financiar, vînzînd niște sute de casete prin străinătate, urmașilor celor din Memorial. Nu știu cîți bani au revenit TVR din chestia asta.

Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, am fi putut spune că și doamna Hossu Longin are dreptul la un drum al Damascului, ca noi toți. Numai că drumul Damascului a fost, pentru această doamnă, o scurtătură între dictatura lui Ceaușescu și epoca Năstase. Pe care l-a apărat, atunci cînd a fost cazul, adică atunci cînd Adrian Năstase a devenit martir, pedepist de regimul dictatorului Băsescu. Doamna Lucia Hossu Longin, specialistă în replieri ideologice, a trecut cu arme și bagaje în tabăra urmașilor și moștenitorilor lui Ceaușescu. Autointitulată Profesionist de Televiziune, Doamna Hossu a premiat, din această ipostază, Antenele lui Voiculescu înainte de a fi ceea ce sunt astăzi, dovadă de mare intuiție.

Să-l pui pe Năstase în rînd cu deținuții politici uciși de comunism, cînd nu te obligă nimeni să o faci, mi se pare mai rușinos decît să-l lauzi pe Ceaușescu, atunci cînd, la TVR fiind, nu prea aveai încotro. Imparțială, doamna Hossu Longin le-a făcut pe amîndouă.

4 gânduri despre “Ioan T. Morar – Mituri false ale societății românești: Lucia Hossu Longin, luptătoarea la două capete

  1. Drumurile multora dintre nou au trecut pe la Cantarea Romaniei. Insa de plictiseala, sau de fun. Gen: cand eram in liceu, m-am „bagat” la brigada artistica, de plictiseala, pentru ca tocmai incetasem scoala de muzica, si vroiam sa mai cant asa, si prin alte parti, nu doar acasa, la pian. Plus, puteam chiuli motivat uneori de la ore. Plus , era fun: eu la pian, Sorin si Razvan la chitara, prelucram de la concerte clasice la swinguri si alte muzici pe care le faceam coloane sonore pentru spectacole, textele erau scrise de profesoara de engleza si de sotul ei ( oameni cu umor creativi, talentati, care chiar se pricepeau sa treaca prin cenzura vremii cu texte funny si decente, fara elogii la adresa partidului si iubitului conducator), baletul ( la misto de multe ori) si prezenta scenica a colegilor nostri ( toti foarte talentati mini-cantareti/actori) era chiar misto. ba am castigat de doua ori si premiul I pe tara si ne-am ales cu niste vacante ( la mare si in bulgaria) cadou. asta nu inseamna insa ca ne placea cum suna Cantarea Romaniei sau ca o cantam cu drag si spor. ci doar ca ne plictiseam si ne placea sa ne mai producem si noi prin si pentru public sau pe la televizor. Na. Mici , plictisiti , chiulangii si vanitosi :))) pentru noi p’acolo a inceput Drumul Damascului. Madam Hossu-Longin are dezorientari ideologice insa; ea s-a intors.

  2. „Madam Hossu-Longin are dezorientari ideologice insa; ea s-a intors.”

    Asa e cand la Geografie inveti ca Nordul poate fi in orice directie. Mergi aiurea prin lume si nu intelegi nimic.

  3. Multumesc pentru articol!
    Am impresia ca Orwell spune ca in communism cel mai nesigur lucru este trecutul. Dna Longin a inteles bine aceasta latura a comunismului.
    Nu prea imi dau seama cat apucase ea sa parcurga din drumul Damascului inainte sa o ia inapoi (pe scurtatura). Noi i-am imprumutat in 1992 niste fotografii ale lui Camil Demetrescu si nu ni le-a mai dat inapoi de atunci. La inceput a spus ca mai are nevoie de ele. Pe urma ca ni le da. La un moment dat spunea ca le-a donat la Memorialul Sighet – Ana Blandiana nu stie nimic. Ultima data cand i le-a cerut mama (acum vreo 12 ani), a ridicat tonul la ea.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.