Petru Bogatu: Rusia, oficial „adversar” în noua strategie de apărare a SUA. România trebuie să sprijine Polonia

Print Friendly, PDF & Email

Dacă Rusia pentru SUA a devenit inamic, ce va fi cu Republica Moldova?

22 ianuarie 2018 – În ciuda faptului că Rusia, de un pătrar de veac, ocupă o parte din teritoriul Republicii Moldova și poartă interminabile războaie politice și comerciale împotriva noastră, politicienii, experții și presa de la Chișinău, în cel mai sado-masochist mod posibil, califică fosta metropolă ca fiind „partener strategic”. Această sintagmă a intrat și în textele politicilor naționale de apărare pentru a defini relația cu Moscova.

Scăldatul în eufemisme

Se întâmplă, ce-i drept, și la case mai mari. Păcatul scăldării în niște eufemisme mincinoase în raporturile cu Moscova l-au comis mai multe state occidentale. Pentru SUA, de exemplu, în mandatul lui Barack Obama sau cel al Bill Clinton, Rusia era „partener”.  La fel și pentru Germania, Franța sau Marea Britanie.

O scuză însă pentru toate aceste țări este faptul că Moscova nu atentase la teritoriul lor național și nu le hărțuise cu embargouri de tot felul. Însă când Putin și-a dat arama pe față și a anexat Crimeea, lumea liberă a început să se trezească.

Invadarea Donbass-ului, atacurile cibernetice ale hackerilor guvernului rus împotriva unor puteri occidentale, ingerințele în campaniile electorale din SUA sau Franța, încurajarea ocultă a tentațiilor separatiste în Scoția sau Catalonia au provocat o reacție firească a democrațiilor liberale. Rusia a fost exclusă din G8 și supusă unor sancțiuni care se înăspresc de la an la an.

Spectrul puterilor revizioniste

Totul a culminat deunăzi cu taxarea Kremlinului drept „adversar” în noua strategie de apărare a SUA, publicată vineri de Pentagon. Potrivit ministrului american al Apărării, Jim Mattis, care a prezentat la finele săptămânii trecute doctrina defensivă a președintelui Trump, Statele Unite se confruntă cu „ameninţări în creştere” din partea Chinei şi Rusiei, „puteri revizioniste” care „încearcă să creeze o lume în conformitate cu modelele lor autoritare”.

Terorismul, considerat până mai ieri „dușmanul numărul 1”, nu este neglijat, dar trece pe planul secund. Competiția cu Republica Populară Chineză și Federația Rusă devine o prioritate pentru Washington.

Noua politică de apărare nu îndeamnă la confruntare, după cum precizează ministrul american al Apărării, și nu subestimează conflictele curente (Iran, Coreea de Nord etc.), dar încearcă să surprindă și să anticipeze riscurile globale ale prezentului și viitorului apropiat. Forța economică a Beijingului a transformat autocrația comunistă chineză în a doua putere a planetei care va încerca neîndoios să-și impună pe plan internațional interesele și conceptul său despre lume.

Rusia, în pofida unui PIB minuscul în comparație cu marii jucători mondiali (SUA, UE, China, Japonia), este a doua forță nucleară de pe mapamond care, prin tehnicile războiului hibrid, caută să-și depășească slăbiciunile economice și complexele de mare putere degradată. În urma ultimilor acțiuni subversive împotriva statelor occidentale (atacuri cibernetice, propagandă antiliberală deșănțată, imixtiuni în procesele electorale ale altor state), a dezlănțuit practic cel de-al doilea război rece.

Americanii ridică mănușa

În aceste împrejurări, americanilor nu le rămâne decât să ridice mănușa aruncată de „puterile revizioniste”. Noua strategie obligă administrația de la Casa Albă să articuleze politici de contracarare pe toate meridianele globului a amenințărilor ruse și chineze, de orice natură ar fi ele (politice, militare, economice sau informaționale).

Acest fapt demonstrează că SUA nu se vor complăcea în rolul de observator impasibil, urmărind de sus evoluțiile internaționale. Ele vor fi mai prezente în toate zonele de risc, mai cu seamă în cele în care își vor băga coada   adversarii principali – China și Rusia.

Ultimele evoluții nu fac decât să confirme acest fapt.  Pe de o parte, SUA încep furnizarea de arme letale pentru Ucraina pentru a o ajuta să reziste în fața agresiunii ruse. Pe de altă parte, Parlamentul de la Kiev a  adoptat acum câteva zile o lege care defineşte zonele din estul ţării, aflate sub controlul forţelor pro-ruse, ca fiind ocupate provizoriu de Rusia.

Cu alte cuvinte, ucrainenii au tăiat nodul gordian. Fosta metropolă este catalogată de acum încolo oficial drept țară agresoare. Acest fapt spune multe despre modul în care trebuie să reacționeze la noua politică externă americană statele care mizează pe sprijinul Washingtonului. Aliații SUA, dacă vor să se pună la adăpostul lor, urmează să se alinieze fără echivocuri cauzei și retoricii americane.

Renunțarea la oportunism

Privind lucrurile din acest unghi, România ar proceda inteligent dacă ar sprijini guvernul conservator de la Varșovia, puternic sprijinit de Washington, în conflictul său cu UE și, totodată, și-ar muta ambasada din Israel la Ierusalim. Nu doar pentru că există destule motive istorice și legale pentru acest transfer, ci și pentru a fi de partea corectă a istoriei în competiția americană cu autocrațiile revizioniste.

În ceea ce privește Republica Moldova, situată încă în zona gri a Europei, cel de-al doilea stat românesc urmează să dovedească mai multă loialitate față de SUA decât aliații lor înregimentați cu acte în regulă în NATO sau UE.  Dacă are nevoie de ajutorul  american împotriva  Rusiei agresive, după cum scria recent Vlad Plahotniuc în Wall Street Journal, Chișinăul trebuie să renunțe la oportunismul care îl caracterizează de la proclamarea independenței încoace.  

Este periculos în noile condiții să joci la două capete. Nu se poate interpreta la nesfârșit rolul vițelului blând care suge la două vaci. Și nici cel al măgarului lui Buridan care, aşezat între o găleată cu apă şi un vas cu ovăz, nu știe cu ce să înceapă, riscând astfel să piară și de foame, și de sete.

Relațiile cu Moscova s-au înrăutățit. Militarii ruși de pe malul stâng al Nistrului se joacă de-a războiul, Putin caută să destabilizeze Republica Moldova, iar politicienii de la Chișinău nu pot depăși drama basarabeană a ruperii în două.

La un colț de masă plâng, vorba poetului, la alt col de masă cântă. Jură rușilor fidelitate față de un mitologic „parteneriat strategic” care nu a existat niciodată, dau vina pentru situația creată pe niște servicii secrete abstracte, de parcă FSB sau GRU ar acționa de capul lor împotriva noastră.

Limpezirea apelor

Duplicitatea în vorbe și-n fapte trebuie să înceteze dacă vrem într-adevăr să supraviețuim în fața revizionismului rusesc. Republica Moldova are nevoie  de o nouă strategie națională de apărare, unde să fie spus răspicat că o parte din teritoriului național este ocupat de trupele Federației Ruse. Că Moscova constituie o amenințare perpetuă pentru siguranța noastră națională.

Pentru a face față provocărilor Rusiei, Chișinăul trebuie să intre în sistemul occidental de alianțe.  Sub o formă sau alata. Avem nevoie de garanții reale de securitate din partea SUA și a României, consfințite prin tratate bilaterale și angajamente ferme. Acest fapt va consolida, neîndoios, și relația  cu UE.

Reuniunea președinților parlamentelor din R. Moldova, România, Polonia, Ucraina, Georgia și țările baltice din  luna martie 2018 de la Chișinău pentru a discuta despre pericolul rusesc anunță un prim pas pe această cale. Ca și ideea lui Andrian  Candu de a evalua pagubele ocupației ruse în Transnistria.

Nu trebuie, desigur, să tensionăm relațiile cu Rusia, ar fi stupid. Destul că asta face Putin. Dar apele trebuie despărțite.

Petru Bogatu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.