Rainer Zitelmann: Václav Klaus despre ameninţările la adresa libertăţii

    3

    O recenzie a cărţii lui Václav Klaus, Europa?, ediţia în limba germană:

    Rainer Zitelmann: Václav Klaus über Gefährdungen der Freiheit

    Recenzie de Dr. Reiner Zitelmann

    Tema principală a discursurilor rostite de preşedintele ceh este ameninţarea la adresa libertăţii, pe care o vede în special prin intervenţia crescândă a statului în economie şi în societate. Această intervenţie, a declarat Klaus, are loc sub masca lozincilor, cum ar fi : “salvarea Lumii de la catastrofa climatică”, “justiţia socială”, sau “unificarea europeană”.

    Avertismentele pe care le-a formulat în numeroase intervenţii s-au confirmat, din păcate, între timp. Un exemplu notabil este o prelegere pe tema “funcţionării pe termen lung a monedei europene comune”, care a avut loc în noiembrie 2005, la Banca Naţională a Austriei. “Moneda euro a avut avantajele şi dezavantajele sale”, spunea Klaus, “iar noi, în Europa, nu ar trebui să vorbim numai despre avantaje şi randamente pozitive, cum este adesea cazul şi cum ar fi politically correct”. (p. 77).

    Privind politica monetară, a subliniat în acest context: “Eu nu sunt un adept al ajustării monetare a economiei, dar dobânda şi oferta de bani trebuie să îndeplinească condiţiile economice din fiecare ţară. Aceste condiţii diferă de la ţară la ţară şi evoluează în mod diferit în timp. Nu pot rămâne uniforme şi constante. Existenţa unei dimensiuni importante a euro a crescut rigiditatea economiei europene”. (p. 79) Uniunile monetare, conform lui Klaus, au dus întotdeauna, în istorie, la uniuni politice şi fiscale. “Pe termen scurt şi mediu, ele pot exista separat, dar nu pe termen lung. Să spun acest lucru este mai mult decât o ipoteză neconfirmată, acesta este un adevăr de manual”. (p. 79)

    Klaus este sceptic cu privire la orice încercări de a unifica economiile din Europa, dacă aceasta nu se face sub semnul economiei de piaţă şi al libertăţii, ci al intervenţionismului de stat în creştere. “Proiectul european are ambiţia că el trebuie să înlocuiască procesele spontane ale pieţei prin procese de redistribuire politică”. (p. 81) Klaus a criticat “social-democraţia” din Europa şi nu pune mare preţ pe modelul aşa-numitei “economii sociale de piaţă”. “Modelul dominant al sistemului economic şi social din Europa este departe de piaţa liberă, ceea ce încetineşte activitatea liberă a omului, iar prin mai mult stat decât piaţă, cum sunt noile metode introduse de intervenţie a statului, acest model ameninţă performanţele noastre economice şi prosperitatea”. (p. 17) Într-un discurs ţinut la Parlamentul European, la Bruxelles, în februarie 2009, Klaus a declarat: “actualul sistem economic al UE este un sistem de suprimare a pieţei şi de consolidare continuă a dirijării centralizate a economiei”. (p.53)

    Dar Klaus nu este favorabil doar eficienţei economice, el este, deasemenea, şi mai presus de toate, pentru libertate şi democraţie, pe care le vede ameninţate în Europa. “Personajul principal al UE”, a declarat într-un discurs din 2007, “nu sunt cetăţenii, ci oficialii … Este nevoie de mai multă planificare, mai multă reglementare, control şi coordonare, cu ei”. (p. 25)

    Klaus a criticat ameninţările la adresa libertăţii intelectuale prin “dictatura corectitudinii politice”. El este împotriva tuturor “isme”-lor care domină acum discursul politic. “Social democraţia”, “multiculturalismul”, “feminismul”, “europeismul” şi “ecologia”, sunt -isme “populare”, care, “din nou, absolutizează diferite planuri şi proiecte, care se extind dincolo de libertatea individuală”. (p. 137).

    El a păstrat în mod constant o privire critică faţă de ecologism, precum într-un discurs din 2007. “Obsesia mediului” sau “ecologismul”, a fost o ideologie anti-libertate. “Această mişcare a ecologismului este doar un pretext. În spatele terminologiei sale prietenoase faţă de mediu şi de oameni, se ascunde ambiţia adepţilor săi de a inversa radical polaritatea şi de a reorganiza lumea, societatea, comportamentul şi valorile noastre”. ( p. 139)

    În ceea ce priveşte economia, temerile lui Klaus privind criza financiară sunt că ar duce la o mult mai masivă supra-reglementare. Această criză nu a fost, aşa cum au susţinut politicienii, o consecinţă a eşecului pieţei. “Criza a fost creată de intervenţiile guvernamentale ambiţioase însă iraţionale ale guvernului în ratele dobânzii şi în mărimea masei monetare din SUA, însoţite de o reglementare defectuoasă a sectorului financiar”. (p. 110)

    Concluziile care au fost trase de pe urma crizei sunt la fel de false ca şi diagnosticul. “Încet”, se teme Klaus, “ne apropiem de socialismul real. Piaţa nu este privită ca un sistem autonom, ci ca un instrument – în mâinile unor aleşi – pentru producţia de bunuri economice. În acest tipar se încadrează declaraţii cum ar fi ‘economia trebuie să servească poporul’,’sistemul financiar în slujba umanităţii’, etc.”. (p. 111).

    În loc de mai multă reglementare, astfel cum se operează prin politicile de reacţie la criza financiară, ar trebui să se facă exact opusul. “Mult mai util ar fi să se reducă toate restricţiile la care au fost supuse iniţiativele private în epoca minunatei lumi noi, a ‘economiei de piaţă social-ecologice’, mai bine ar fi să se relaxeze temporar ‘standardele’ în domeniul muncii, protecţiei mediului, serviciilor sociale sau sănătăţii, sau să le elimine cu totul, deoarece blochează acţiunea umană raţională… Avem nevoie de mai multă piaţă şi de mai puţină intervenţie a statului”. (p. 104).

    Contribuţiile pe care Václav Klaus le-a adunat în acest volum, sunt foarte revigorante şi stimulatoare. Aici vorbeşte şi scrie un politician şi un gânditor non-conformist, liber şi liberal, şi sclav al îngrijorării privind ameninţările împotriva acestei libertăţi – fie în afaceri, în politică sau în domeniul spiritual – care se concentrează mai mult şi mai mult.

    Titlu: Europa? Selecţie de discursuri, prelegeri şi texte ale Preşedintelui Republicii Cehe 2005-2010

    Dr. Reiner Zitelmann, marţi, 10 mai 2011

    http://www.klaus.cz/clanky/2832

    >> Václav Klaus – “Europa ?” Discursul preşedintelui Republicii Cehe, Václav Klaus, la lansarea cărţii “Europa? Selecţie de discursuri, prelegeri şi texte ale Preşedintelui Republicii Cehe, 2005-2010”, Nürnberg, 13 ianuarie 2011


    >> Václav Klaus, discursul de la Parlamentul European (19 februarie 2009):

    Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

     
    Print Friendly, PDF & Email

    3 COMENTARII

    1. Mi-am adus aminte că acum foarte mulți ani (după august 1968, de fapt cred că prin ’81 cînd am ajuns să văd Praga) îmi trecuse prin minte o replică la strofa lui Geo Dumitrescu, mult prea intens-propagandistic folosită:

      Slav as fi fost, de nu eram latin,
      latin as fi, de n-as fi fost si dac –
      dar a iesit asa : sa fiu român,
      si eu cu soarta asta ma împac !

      Replica, influențată de alde Karel Čapek, Jaroslav Hašek și mai apoi Václav Havel, suna cam așa: ” …sau măcar ceh!
      Václav Klaus s-a adăugat în chip firesc.

    2. Václav Klaus ramane unul din cei mai mari dusmani politici ai oranduirii de la Bruxelles si unul dintre dusmanii declarati ai marxismului, in orice forma a lui. Am fost in Cehia acum doi ani si a trebuit sa depun un mic efort pentru a observa urmele vechiului regim; tara parea mai degraba un fel de mini-Germanie decat o tara asemenea Romaniei sau chiar Ungariei.

      Pacat ca Romania nu a avut si nici nu are o personalitate cu o asemenea prestanta.

      In timp ce Klaus se zbatea in anii ’90 ca Cehia sa aplice cat mai rapid modelul lui Milton Friedman de stat minimal si privatizari, Ilici al nostru ne propunea “socialismul de tip suedez cu fata umana”, cu indemnul sa “nu ne vindem tara”. Si romanii l-au urmat, desi puteau foarte bine sa lupte in continuare pentru a scapa de toti uzurpatorii si de a readuce conducatorul legitim al tarii, conform Constitutiei de la 1923: Regele nostru, Majestatea Sa Mihai I.

    3. Conducatorii cresc intr-un anumit mediu. Noi l-am ales de 3 ori (a treia oara la concurenta cu un alt mare “roman”, Vadim Tudor) pe Ilici si ne-am meritat soarta.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here