Tudor Vișan-Miu: Regele Mihai şi “Grupul Infracţional Organizat”

0

iliescu:

Motto: “Nu e treaba mea ce face Casa Regală. Dar e treaba mea să înțeleg și să caut inspirație în ce face ea. Deocamdată, ultima aniversare regală mă lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri.” – Cosmin Alexandru, după dineul care i-a reunit pe Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Dan Voiculescu

Dragă Costin Andrieş,

În primul rând, ţin să-ţi mulţumesc pentru articolele publicate pe “În Linie Dreaptă” despre Casa Regală a României (ex: Monarhia salvează și decorează Grupul infracțional organizat… – 13 mai 2013; Monarhia salvează România! … și “Grupul Infracțional Organizat” – 5 februarie 2013). Precizez din start: eu sunt un neînduplecat susţinător al acesteia şi al monarhiei româneşti. Dar consider că textele tale nu sunt nici pe departe un “atac” la adresa Familiei Regale (cum unii le-ar interpreta), ci, în primul rând, la adresa “Grupului Infracţional Organizat” – cu care, într-un mod nefericit, Casa Regală a avut / are legături….

Să “apăr”, indirect, acest “Grup”, încercând să explic de ce Regele Mihai s-a întâlnit cu membrii ei, luând masa împreună, sau, în unele cazuri, i-a decorat sau premiat – cred că ar fi inoportun, prin acceptarea unor compromisuri în domeniul poziţiilor care sunt ireconciliabile şi trebuie să fie astfel (anumite persoane – nu trebuie să le numesc – sunt şi trebuie să fie nefrecventabile).

Pot încerca, însă, să înţeleg.  Să luăm un exemplu:Masa-regala

“Poză de grup: 25 octombrie 2012, la Palatul Elisabeta, la aceeași masă, Regele Mihai, Ion Iliescu, Emil Constantinescu și Dan Voiculescu. Oameni care nu s-au înghițit ani întregi, înghit acum unul lângă altul, sub privirea îngăduitoare a Regelui. Agonie sau extaz? Pe net părerile sunt împărțite. Unii văd în imagine expresia supremă a eleganței regale de a-și aduce alături foștii adversari, alții o impardonabilă lipsă de criterii. Eu sunt un mare admirator al primei perspective. Dar mă împiedic de relevanța celei de-a doua. Așadar care e ordinea criteriilor după care să judecăm fotografia istorică? Ce îi unește și legitimează pe cei trei invitați din persepectiva regală? Funcțiile, banii, puterea, idealurile, istoria recentă? Cel mai tare îi unește ura față de Băsescu. Care e atât de copleșitoare încât i-a făcut pe toți să treacă peste urile personale care, la un moment dat, erau și ele copleșitoare. Oamenii ăștia trei s-au disprețuit atât de profund încât au încercat să se elimine reciproc din viața politică și din spațiul public. S-au considerat unii pe alții cel mai mare rău al României. Acum sunt tovarăși în aceeași alianță politico-mediatică care extern ne-a împins aproape dincolo de marginea Europei, iar intern a pus la zid crema intelectualității românești. Două efecte puțin probabil pe placul Regelui.“

(Cosmin Alexandru, “La Stânga Regelui”, 16 noiembrie 2012)

***

Cred că dl. Cosmin Alexandru a pus cel mai corect problema:

“Regele e cumva obligat să îi accepte pe cei pe care românii și-i aleg sau pe care îi acceptă ca reprezentanți. Dar cât de mare poate fi distanța între comportamentul oamenilor politici agreați public de Rege și valorile întruchipate tot de el? (s.m.) […] punctul forte al unui reper moral este tocmai siguranța și predictibilitatea lui.

O să încerc să dau un răspuns aplicat, analizând mai multe situaţii în parte.

Pentru început:

1. REGELE MIHAI ŞI ION ILIESCU

M.S. Regele Mihai I al României în dialog cu Philippe Viguié Desplaces (1992), în “O domnie întreruptă” (Ed. Libra, 1995, trad: Ecaterina Stamatin):

“[…] Preşedintele Republicii, Ion Iliescu, este un comunist. Şi asta încă din tinereţe. El şi-a făcut studiile la institutul Molotov din Moscova, şcoala cadrelor de partid. A fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, responsabil cu ideologia, ministru al tineretului… El este preap uternic marcat de începuturile sale pentru a se schimba. Atitudinea sa din timpul revoluţiei şi interviurile sale demonstrează clar că el nu se hotărât să transforme în profunzime societatea românească. […]“

– p. 174

“În ceea ce îl priveşte în mod precis pe Iliesc, reamintiţi-vă afacerea cu minerii din iunie 1990, când Piaţa Universităţii mai era încă ocupată de manifestanţi. Aceşti mineri, sosiţi în număr mult prea mare pentru a se putea crede că porniseră la drum în mod spontan, au venit, cu trenuri speciale, să devasteze oraşul, să omoare români, iar la televiziune a fost văzut Iliescu felicitându-i cu aceste groaznice cuvinte: «Bravo, aţi curăţat Bucureştiul!». Aceste cuvinte au rămas întipărite în memoria multora. Un preşedinte sa un şef de stat legitim nu poate incita la omor fără a deveni el însuşi un criminal.”

– p.176

Iliescu_Regele-Mihai

“Pentru cei ce spun că în 2001 regele “a batut palma” cu neocomuniştii: priviţi mimica regelui şi poziţia mâinilor.” (Dan Ghenea)

Gabriel Liiceanu:

8 iunie (2001).

Astă-seară la telejurnal scena din faţa Palatului Elisabeta, «retrocedat» Regelui şi devenit reşedinţa familiei regale în România (în fapt, Palatul Elisabeta nu a fost retrocedat, ci doar stabilit drept reşedinţă a Regelui Mihai în calitatea sa de fost şef de stat; păstrarea Palatului de către urmaşii Majestăţii Sale ar fi posibilă doar în eventualitatea transformării sale într-un “muzeu al regalităţii”, aşa cuma explicat dl. Adrian Vasiliu, avocatul Familiei Regale – n.m.V.M.T.). Iliescu îi întoarce vizita pe care Mihai i-o făcuse la Cotroceni. Din stânga ecranului apare Regele, cu mersul lui colţuros, de om stângaci şi etern timid. Prin dreapta ecranului îşi face apariţia Iliescu, mişcând în contratimp capul, umerii şi şoldurile, de unde senzaţia aceea de bâţâială, pe care o lasă când străbate protocolar un spaţiu public. Aceasta e pesemne forma lui de timiditate. Camerele de televiziune sunt undeva sus şi mai departe, aşa încât chipurile nu se văd, ci doar siluetele şi limbajul corpului. După Iliescu, pătrund în ecran, prin dreapta, doi tipi solizi, cărora costumele cu cravată nu le vin niciodată bine şi care cară fiecare câte un buchet enorm de flori, învelit în celofan. Florile trebuie date pesemne “doamnelor” (reginei şi principesei) şi, întrucât acestea aşteaptă în casă, cei doi se aliniază respectuos la ceva distanţă de suveran şi preşedinte. Apoi, prin acelaşi colţ din dreapta îşi fac apariţia în ecran două doamne voluminoase în taioare, care dau mâna cu Regele şi fac, conform protocolului regal, knixuri, acele genuflexiuni suave, semn de supunere şi omagiu la care numai monarhii au dreptul pe acest pământ. Mi le imaginez cum au repetat acasă, cum cineva le-a arătat, le-a explicat, le-a descompus mişcarea. Cum gungureau repetând-o şi cum se întrebau poate una pe alta: “Ce zici, tu? Îmi iese?”. Făcând asta, erau pesemne flatate şi excitate, lucruri disparate se învălmăşeau în mintea lor, amintiri proletare din tinereţe, când Regele era un personaj hulit, cu acest moment când Regele reintra în scenă prin poarta din spate a istoriei, dar ce are a face, se dovedise că el era tot rege şi ele urmau să stea la masă cu acest personaj fabulos, pe care cei din lumea lor, puternici şi stăpâni pe situaţie, îl dăduseră la o parte şi pe care acum tot ei, puternici şi stăpâni pe situaţie, îl aduceau înapoi, îl lăsau să stea, câteva luni de ani, lângă “poporul lui”, îi dădeau totul înapoi, totul în afară de coroană (s.m.).

(“Uşa interzisă”, Humanitas, 2002 – ed.2010, pp.61-62)

iliescu

“În ciuda unei perioade tensionate, caracteristică anilor ’90, care a fost marcată şi de dificultăţile pe care le-aţi cunoscut dumneavoastră pentru revenirea în ţară – consider pozitiv modul în care au evoluat relaţiile noastre, îndeosebi după anul 2000. Relaţiile noastre au cunoscut, în acei ani, o evoluţie pozitivă, benefică pentru destinderea climatului politic din ţară.” – Ion Iliescu, la 25 oct. 2011, în mesajul de “La Mulţi Ani” adresat Regelui Mihai.

Gabriel Liiceanu:

miercuri, 19 decembrie (2001).

Sunt la Timişoara, unde am însoţit familia regală – în complet de majestăţi şi alteţe – în operaţiunea de lansare a albumului editat de Humanitas în noiembrie, cu ocazia celei de a 80-a aniversări de naştere a Regelui Mihai. Mâine scenariul se reia la Arad.

Ce pot să spun? Ziua a arătat destul de ciudat: la ora 15, la Operă, lansarea albumului regal; la ora 17, la Prefectură, preşedintele Iliescu îşi lansa şi el o carte; la ora 19, Suveranul şi Preşedintele asistau, din loja centrală a Operei, la un spectacol închinat evenimentelor petrecute la Timişoara în urmă cu 12 ani. Ajung în faţa Operei la 14:40. În dreptul treptelor de la intrare, doi indivizi sprijină o pancartă, în timp ce un al treilea îi filmează. Pe pancardă scrie: “cei doi criminali şi-au dat mâna”. Ce straniu, îmi spun urcând treptele, existăîn societatea românească şi o variantă de aglutinare prin ura comună faţă de Rege şi Iliescu. Dar există oare, simetric, şi o întâlnire prin simpatie comună? (personal, cunosc cel puţin un caz: Dan Zamfirescu; pot detalia, pentru cei interesaţi, n.m.V.M.T.) Cine spune că facticitatea istoriei este “realistă” şi raţională minte; este suprarealistă cât se poate. Orice istorie neîntâmplată încă este neverosimilă şi ea nu devine mai puţin aşa doar pentru că s-a întâmplat. Or, asta înseamnă că în istorie “tot ce e real e iraţional”. Şi totcmai de aceea în istorie nimeni niciodată nu a putut să anticipeze ceva. Nici măcar cel de al doilea război mondial, darmite întâlnirea de astă seară din lojă!

[…]

joi, 20 decembrie (2001)

[…] Regele stă singur lângă masa cea mare, tocmai a muşcat dintr-un fursec cu cremă verde şi se pregăteşte să-şi toarne un pahar de Fanta. Intervin prompt, îi iau sticla din mână şi, în timp ce torn lichidul garden în pahar, îl întreb pe Majestatea Sa cum a fost ieri la Operă cu Preşedintele în lojă. Îi văzusem dimineaţa întrun ziar, aşezaţi unul lângă altul. “Da ge – răspunde Regele ca un copil bosumflat -, de unde să ştiu, gă eu mă uitam în faţă, la ge era pe scenă”. Soarbe din Fanta şi adaugă: “Sunt oameni broşti – dat fiind că nazalizează tot timpul, «p» şi «c» devin «b» şi «g» – care-şi închipuie… Băi gum? Ge-şi înghipuie? Gă am făcut asta cu Iliescu, bentru mine? Sau pentru ca să mai bot să fac ceva pentru ţară? (s.m.)” [….]“.

(op.cit., pp.221-222, 233-234)

"În ciuda unei perioade tensionate, caracteristică anilor '90, care a fost marcată şi de dificultăţile pe care le-aţi cunoscut dumneavoastră pentru revenirea în ţară - consider pozitiv modul în care au evoluat relaţiile noastre, îndeosebi după anul 2000. Relaţiile noastre au cunoscut, în acei ani, o evoluţie pozitivă, benefică pentru destinderea climatului politic din ţară." - Ion Iliescu, la 25 oct. 2011, în mesajul de "La Mulţi Ani" adresat Regelui Mihai.

“Sunt oameni proşti, care-şi închipuie… Păi cum? Ce-şi închipuie? Că am făcut asta cu Iliescu pentru mine? Sau pentru ca să mai pot să fac ceva pentru ţară?” – Regele Mihai lui Gabriel Liiceanu (20 dec. 2001).

La 25 octombrie 2011, în Parlamentul României, poate mai mult decât un “fapt divers”, Regele Mihai nu a dat mâna cu Ion Iliescu (între ei s-a “interpus” involuntar Dan Mihail Chirlomez, şeful Departamentului Protocol din cadrul Senatului României):

Nastase:

În continuarea unui articol care analizează relaţia dintre M. S. Regele Mihai şi fostul preşedinte Ion Iliescu (titlul trimite la sintagma lansată pe platforma În Linie Dreaptă):

Motto: “Regele e cumva obligat să îi accepte pe cei pe care românii și-i aleg sau pe care îi acceptă ca reprezentanți. Dar cât de mare poate fi distanța între comportamentul oamenilor politici agreați public de Rege și valorile întruchipate tot de el? (s.m.) […] punctul forte al unui reper moral este tocmai siguranța și predictibilitatea lui.“- Cosmin Alexandru

2. Adrian Năstase

Gala premiilor revistei VIP, 15 decembrie 2003. Imagine de la inmanarea premiului “Omul anului 2003″ premierului Adrian Nastase de catre Regele Mihai I.

Regele Mihai i-a înmânat lui Adrian Nastase premiul Omul anului 2003 al revistei VIP. Gestul său a lăsat mască opinia publică. Personal, nu mi-am ascuns niciodată opiniile pro-monarhice şi încrederea în Dinastia care a construit România modernă. “Acum ce o să scrii?”, mi-au replicat colegii.

Pentru Casa Regală, actul săvârşit este unul dedicat naţiunii. O serie de comentatori văd un semn de intrare în normalitate, în timp ce majoritatea consideră gestul ca o nouă abdicare.

Ce a păţit Mihai l de România? A fost ţinta celor mai abjecte diversiuni după revoluţie. Totuşi, în 2001, a fost de acord cu propunerea lui Ion Iliescu de “reconciliere istorică”. A cinat, s-a lăsat sărbatorit în propriul palat, s-a îmbrăţişat în faţa televiziunilor şi a acceptat sărutul lui Iuda. Mulţi îşi mai amintesc zâmbetul vesel al preşedintelui şi figura tristă a fostului suveran.

Regele Mihai s-a împăcat cu viaţa. I s-a retrocedat Castelul de la Săvârşin şi stă cu chirie la Palatul Elisabeta. Costurile de întreţinere sunt însă peste posibilităţile financiare ale familiei. Să fie acesta costul unui compromis? Mulţi dintre susţinătorii familiei regale au încetat să mai ofere ajutoare financiare după colaborarea cu guvernul lui Năstase. Românii cu bani din exil, care au fost zeci de ani urmăriţi şi-n gurile de metrou de Securitate, au considerat compromisul inacceptabil.

Familia sa circulă liber astăzi prin România. Nu se mai revarsă puhoaie de oameni pe străzi. Regele e privit, mângâiat şi respectat. Dupa revoluţie, Mihai I era considerat o alternativă la puterea criptocomunistă. Un milion de români l-au aşteptat ca pe un salvator. Nu a fost lăsat de sfetnicii săi să urce în primul avion după 22 decembrie 1989. Regele a ratat atunci momentul. Cu prilejul Sărbatorilor de Paşte din 1992, s-a înregistrat “cel mai profund act de iubire: dintre popor şi regele său”, cum avea să descrie Gabriel Liiceanu momentul. După plecarea sa, iluziile au fost înghiţite de realităţi, iar regele şi-a continuat pribegia. În timpul mandatului lui Emil Constantinescu, uzurpatorul de voturi monarhiste, Mihai a continuat să fie trist. A pierdut orice speranţă, dar nu-şi pierduse încă Demnitatea.

Astăzi, ca “semn de normalitate”, dă premii, diplome şi medalii, într-un ritm care o face invidioasă până şi pe Andreea Marin. Regele a ajuns un agent de imagine. El îşi consumă din prestigiu, face tranzacţii punând la mezat propria demnitate, îşi negociază prezentul, dar cu ce preţ?

De 14 ani, rămânem spectatori la un circ perpetuu. Acum, de sărbatoarea Solstiţiului, regele dă onorul lui Năstase. În aceeaşi perioadă a anului, de Saturnalii, vechii romani răsturnau, sub îngăduinţa împăraţilor, toate valorile. Saltimbancul devenea rege pentru patruzeci de zile, după care era sacrificat.

Disperaţii mai pot avea un bonus de tot atâtea zile să poată înţelege actul consumat la serbarea de iarnă a revistei VIP.”

Marius GhilezanEvenimentul zilei, miercuri, 17 Decembrie 2003

“A fost clipa in care o sala intreaga a asistat la o scena memorabila: lui Adrian Nastase, invingatorul anului, premiul i-a fost inmanat de regele Mihai. Consternare generala, mai putin in randurile membrilor PSD, prea entuziasmati de victoria liderului lor pentru a-si mai pune intrebari… Adrian Nastase a marturisit ca este mai impresionat de prezenta fostului suveran pe aceeasi scena decat de premiul in sine, adaugand ca acceptul Regelui Mihai de a-i oferi trofeul este “un semn de normalitate”. “Perechea” inedita s-a lansat in declaratii senine despre “drumul inainte”, “intalniri ale istoriei cu prezentul”, speranta, solidaritate, optimism, mai bine. O fi tabarat spiritul sarbatorilor peste tot romanul, dar alaturarea acestor personaje altundeva decat pe campul de lupta al politicii pare intrucatva desprinsa dintr-o poveste suprarealista. Dar, daca tot credem in Mos Craciun si reni cu nasul rosu, de ce nu ne-am inchipui ca e la fel de posibil un final fericit pentru un basm cu regi si prim-ministri?” (ADEVĂRUL, 17 decembrie 2003)

Eu nu sunt monarhist si nici partidul pe care il reprezint nu sustine monarhia. Cu toate acestea, PSD a reusit sa treaca peste propriile temeri politice si sa initieze reconcilierea in interes national cu o parte a istoriei Romaniei – Casa Regala. Am facut-o si eu, alaturi de presedintele Iliescu, in 2001, cand am creat o colaborare stransa cu Casa Regala pentru aderarea la NATO. Am facut mai multi pasi prin care am incercat sa oferim respectul cuvenit fostului monarh, intelegand rolul acestuia in istoria Romaniei si potentialul sau simbolic si valoric pentru viitoarele generatii. Nu este suficient sa vrei sa schimbi lucrurile – trebuie sa stii si sa conservi valori, sa promovezi punti peste generatii si sa scoti in evidenta lucrurile bune din istorie. La fel am procedat, ca ministru de externe, aducandu-l in tara pe Nicolae Titulescu sau, ca premier, aducandu-l in tara pe dusmanul sau de moarte, Carol al II-lea.O tara e puternica atunci cand este ancorata solid in istorie, prin radacini numeroase. De aceea ii cautam inca prin lume pe “fiii risipitori”, pe cei care au marcat cultura mondiala pornind din Romania. Si ma bucur ca, acum, PSD s-a raliat demersului liberalilor de a invita Regele in plenul Parlamentului. Si mi-a placut lectia de eleganta pe care Teodor Paleologu a tinut-o colegilor sai. Si nu mi-a placut deloc ducerea in derizoriu a dezbaterii de catre secretarul general al PDL, Ioan Oltean, care ne avertiza ca daca acordam acest tratament “Regelui” Mihai, va trebui sa facem acelasi lucru si cu “Regele” Cioaba!”

Regele Mihai şi secta PDL, 24 septembrie 2011

BUCURESTI, ROMANIA: Intalnirea dintre presedintele Romaniei, Ion Iliescu, primul ministru Adrian Nastase cu fostul suveran Mihai I si Regina Ana,19 mai 2001.

“Stim care au fost, la inceputul anilor ’90, relatiile dintre puterea politica de la Bucuresti si Casa Regala. Si acele momente reprezinta o eroare istorica, pe care astazi ne-o asumam. Cred ca afirmatiile domnului Iliescu sunt relevante in acest sens. Au urmat apoi enorm de multe momente de reconciliere, la care am participat  personal, si care au adus mai multa normalitate in Romania.

In ciuda acelor momente initiale, Casa Regala s-a alaturat fara rezerve eforturilor Romaniei de aderare la NATO. Regele Mihai a dat dovada de  multa intelepciune, indiferent de umilintele la care a fost supus de-a lungul anilor, la atacurile nemeritate si la interpretarile legionarist-comuniste asupra istoriei. In turneele sale, Regele Mihai a fost in toate capitalele tarilor cu monarhii constitutionale. A fost un efort neintrerupt de ani de zile, al unui om caracterizat de  modestie, intelepciune si bun-simt.

De asemenea, numirea initiata de Guvernul PSD, in 2002, a Principelului Radu ca Reprezentant Special al Guvernului Român pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabilă reprezinta o decizie pe care o voi considera, oricand, una corecta.”

ADRIAN NĂTASE, “Revizionismul istoric”. Episodul „Regele Mihai”, 25 iunie 2011

MANASTIREA DEALU, TARGOVISTE, ROMANIA: Manifestari prilejuite de comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul. Semnarea participantilor pe hrisovul si in cartea de onoare cu ocazia acestor manifestari, 8 septembrie 2001.

Un pranz cu Majestatea sa Regele…

PUBLICAT OCTOMBRIE 24, 2011

“Am fost invitat si am participat astazi la un pranz, oferit  cu ocazia implinirii de catre Regele Mihai a varstei de nouazeci de ani.

Evenimentul a avut loc in Sala de marmura a BNR. Lume selecta, eleganta, din tara si din strainatate. Regele Mihai, atent in conversatie.  Mugur Isarescu o gazda foarte buna. Principesa Margareta, alaturi de care am fost asezat la masa, atenta la protocol si in cunostinta de avatarurile politicii interne.

Multi cunoscuti, din politica dar si jurnalisti sau oameni de afaceri.

Un eveniment memorabil.”

ADRIAN NĂTASE

2002-11-23-Vizita oficiala la Bucuresti a Domnului George W Bush, Presedintele SUA

“În istoria relațiilor noastre cu NATO, reamintesc vizitele secretarului general al NATO, Manfred Wörner, în România, în primii ani după Revoluție și, mai ales, semnarea, în 1994, a Parteneriatului pentru Pace cu NATO. România a fost, de altfel, prima țară care a semnat un astfel de acord internațional, pe un model acceptat în urma unor sugestii pe care le făcusem la sfârșitul anului 1992. Era o modalitate de a se depăși abordarea, în bloc, în relația NATO cu Grupul Vișegrad. Din păcate, în 1997, Reuniunea NATO de la Madrid a lăsat o cicatrice dureroasă României, SUA acceptând, ca membri NATO, doar Cehoslovacia, Ungaria și Polonia. Nu are rost să mai discutăm cauzele. Din anul 2001 a trebuit să luăm lucrurile de la capăt și, practic, la fiecare ședință de guvernaveam, pe ordinea de zi, alături de chestiunea eliminării vizelor, măsurile pentru aderarea la NATO. La aceste eforturi, în perioada martie – noiembrie 2002, s-a alăturat Regele Mihai, care a efectuat vizite în Spania, Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia, Marea Britanie și Suedia pentru a susține cauza aderării României la NATO.“

ADRIAN NĂTASE, NATO – ROMÂNIA, zece ani după, 29 martie 2014

Observaţi absenţa contactului vizual (n.m. V.M.T.).

Cafeaua de dimineata cu regele Simeon

PUBLICAT IUNIE 12, 2008

“Regele Simeon al Bulgariei a sosit zilele acestea in Bucuresti pentru a participa la aniversarea nuntii de diamant a regelui Mihai. Desi nu am putut participa la evenimentul respectiv, fiind plecat in Valcea – cum stiti – m-am scuzat politicos dar, ca deobicei cand vine in Romania, regele Simeon, fostul prim ministru al Bulgariei, cu care am legat o solida relatie de respect si, indraznesc sa spun, de prietenie, m-a sunat sa ma salute. L-am invitat, astazi, impreuna cu sotia sa, Margarita – o persoana deosebit de distinsa – sa bem cafeaua de dimineata, la noi acasa, la adresa pe care desigur o cunoasteti, Zambaccian nr. 16.

Sigur ca am discutat despre situatia politica din Bulgaria si din Romania si ne-am adus aminte de efortul comun de a obtine aderarea Romaniei si Bulgariei la UE si la NATO. Cunoscutul concept al TANDEMULUI, pe care l-am lansat in prima intalnire pe care am avut-o cu regele Simeon, la resedinta lui particulara, cand inca astepta nominalizarea formala din partea parlamentului bulgar.

Profit de aceasta ocazie pentru a va spune ca luni, regele Simeon va implini 71 de ani si-i spun, de pe acum La multi ani!

Va reamintesc si faptul ca partidul sau are cinci ministri intr-un guvern de coalitiae cu partidul socialist bulgar, asigurand stabilitatea politica a tarii.“

ADRIAN NĂTASE

@ Sursa fotografiilor (cu excepţia ultimelor două): http://nastase.wordpress.com/2011/10/28/ziua-regelui/ (28 oct. 2011)

Voiculescu:

Părţi anterioare: (1) Ion Iliescu(2) Adrian Năstase. Titlul seriei trimite la sintagma lansată pe platforma În Linie Dreaptă:

“Un prieten din on-line, Bogdan, imi trimite poze de la decernarea Premiului de Excelentă al Fundatiei pentru Dezvoltarea Romaniei. Poze pretioase, pentru ca le credeam pierdute. Iar întrebarea cu care Bogdan însoteste fotografiile probează ”trainica” anormalitate în care ne-a instalat regimul portocaliu: ”Deci e posibil ca sefii de stat ai României să stea la aceeasi masă fără ostilitate, fără să evite să-si întindă mâna si să se privească în ochi??? ” Nu doar că e posibil; e o normalitate elementară. Pe care, cumva, am uitat-o.”

 – Dan Voiculescu, 9 mai 2011

“Poză de grup: 25 octombrie 2012, la Palatul Elisabeta, la aceeași masă, Regele Mihai, Ion Iliescu, Emil Constantinescu și Dan Voiculescu. Oameni care nu s-au înghițit ani întregi, înghit acum unul lângă altul, sub privirea îngăduitoare a Regelui. Agonie sau extaz? Pe net părerile sunt împărțite. Unii văd în imagine expresia supremă a eleganței regale de a-și aduce alături foștii adversari, alții o impardonabilă lipsă de criterii. Eu sunt un mare admirator al primei perspective. Dar mă împiedic de relevanța celei de-a doua. Așadar care e ordinea criteriilor după care să judecăm fotografia istorică? Ce îi unește și legitimează pe cei trei invitați din persepectiva regală? Funcțiile, banii, puterea, idealurile, istoria recentă? Cel mai tare îi unește ura față de Băsescu. Care e atât de copleșitoare încât i-a făcut pe toți să treacă peste urile personale care, la un moment dat, erau și ele copleșitoare. Oamenii ăștia trei s-au disprețuit atât de profund încât au încercat să se elimine reciproc din viața politică și din spațiul public. S-au considerat unii pe alții cel mai mare rău al României. Acum sunt tovarăși în aceeași alianță politico-mediatică care extern ne-a împins aproape dincolo de marginea Europei, iar intern a pus la zid crema intelectualității românești. Două efecte puțin probabil pe placul Regelui.“

– Cosmin Alexandru, “La Stânga Regelui”, 16 noiembrie 2012

………

23 septembrie 2011: Dan Voiculescu a publicat articolul Traian Basescu, pentru binele republicii, e timpul sa taci!:

“Incurci ilogic frustrarile tale cauzate de “Voiculescu”,“PSD” si “PNL”, cu imaginea unui reper istoric mondial, regele Mihai, in incercarea ridicola de a-ti camufla un grav esec de politica externa: refuzul acceptarii Romaniei in spatiul Schengen.

Fără să înţelegi, eşti cel mai puternic argument pentru monarhie. Eşti imaginea vie a erorilor ce pot deturna sistemul republican: o inteligenta miniona, care a ajuns in fruntea statului prin minciună şi impostură. Prestatiile tale din ultimele luni au dublat numarul romanilor care si-ar dori intoarcerea la monarhie.“

__________

4 octombrie 2012: Fundaţia Dan Voiculescu a publicat ştirea: Regele Mihai va primi titlul Doctor Honoris Causa al Universității de Agronomie.

Tudor Vișan Miu

Print Friendly, PDF & Email

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here