FUNDATIA IOAN BARBUS

Obama a făcut sluj şi împăratului Japoniei. Există sindromul coroanei?

Obama este un oraş în prefectura Fukui din Japonia iar Barack Hussein Obama – o ştie toată lumea – este Preşedintele Statelor Unite ale Americii. Sosit în vizită în Japonia pe 13 noiembrie, Preşedintele Barack Obama s-a întâlnit şi cu Împăratul Akihito al Japoniei şi cu Împărăteasa Michiko Shoda. Vă rog să priviţi acest video foarte scurt, el este măsura demnităţii unui om care are şi poziţia de Commander-în-Chief al Armatei naţiunii lider a lumii:

Împăratul şi Împărăteasa nu au nicio vină că omul Obama le-a făcut sluj (H/T Newsbusters), ei l-au primit cu deferenţă ca pe Preşedintele Americii, nu ca pe un servitor. Dacă în japoneză Obama înseamnă „mica plajă”, atunci Barack Hussein Obama s-ar putea traduce într-o japoneză virtuală cu „micul sluj” sau micul slujitor. Amintindu-ne de precedentul “gest” pe care l-a făcut Obama în faţa regelui Arabiei Saudite ne întrebăm dacă nu cumva există un sindrom al coroanei de care suferă actualul locatar de la Casă Albă. Cât de jos vrea să ajungă Obama, nu oraşul japonez ci preşedintele?

Cele două fotografii din dosarul Obama-sindromul coroanei impun întrebarea: există deosebiri?

Low bow

Obama – Japonia

arabian bow

Obama – dinastia saudită

Actualizare#1 – Imperialistu’

Vă reamintim postarea precedentă, Bowing to the King, prilejuită de temenelele făcute de Barack Hussein Obama regelui Abdullah al Arabiei Saudite.

Actualizare#2 – Costin


Cheney si Regele (Top of the Ticket)

Desigur, progresiştii vor găsi imediat explicaţia acestei diferenţe de abordare: „Dick Cheney nu se pleacă în faţa împăratului Japoniei din lipsa de respect faţă de instituţia imperială. Un comportament tipic pentru aceşti neoconi barbari şi neobrăzaţi pe care Bush i-a folosit să arunce lumea în haos”.

Actualizare#3 – Emil

Obama „modestul si respectuosul fata de o curte regala” si alti sefi de state „aroganti” si „verticali excesivi”.



Actualizare #4 – Bowing to the (Burger) King

Bowing to the (Burger) King

Actualizare #5 – 12 aprilie 2010 – Obama şi dictatorul chinez


link

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Daniel Francesco

Daniel Francesco

27 de comentarii

  1. gabhry_el
    15 noiembrie 2009

    mentalitate de sclav

    aşa se înclină şi în faţa lui Medvedev/Putin numai că nu se vede

  2. liviu
    15 noiembrie 2009

    chiar crede cineva ca obama saluta asa de capul lui? probabil s-a discutat 2 ore inainte cum e cel mai bine sa salute si cat sa se incline!

  3. Imperialistu'
    15 noiembrie 2009

    Asta nu schimba cu nimic faptul ca Obama este presedintele american caruia ii place cel mai mult sa isi plece capul in fata altora. E atat de ridicol… cat e de mare, sa se plece in halul asta. Va rog sa observati ca in fata imparatului se inclina mai mult decat in fata imparatesei. Ce marlan! ????

  4. Imperialistu'
    15 noiembrie 2009

    In 1994, New York Times l-a criticat dur pe Clinton pentru ca APROAPE s-a plecat in fata imparatului Akihito.

    It wasn’t a bow, exactly. But Mr. Clinton came close. He inclined his head and shoulders forward, he pressed his hands together. It lasted no longer than a snapshot, but the image on the South Lawn was indelible: an obsequent President, and the Emperor of Japan.

    Canadians still bow to England’s Queen; so do Australians. Americans shake hands. If not to stand eye-to-eye with royalty, what else were 1776 and all that about?

    Guests invited to a white-tie state dinner at the White House (a Clinton Administration first) were instructed to address the Emperor as “Your Majesty,” not “Your Highness” or, worse, “King.” And in what one Administration aide called “some emperor thing,” an Army general was cautioned that he should not address the Emperor Akihito at all as he escorted him to the Tomb of the Unknowns at Arlington National Cemetery.

    But the “thou need not bow” commandment from the State Department’s protocol office maintained a constancy of more than 200 years. Administration officials scurried to insist that the eager-to-please President had not really done the unthinkable.

    Hehe, care sunt sansele ca vreun NYT-ist sa mai indrazneasca a-l critica pe Ales?

  5. Sorin
    15 noiembrie 2009

    Eu ash numi gestul lui Obama modestie si respect fata de o curte regala un exemplu bun pt urmatorii sefi de stat… aroganta, verticalitea excesiva nu duce la nimica bun

  6. Transsylvania Phoenix
    15 noiembrie 2009

    @ Imperialistu,

    Hehe, care sunt sansele ca vreun NYT-ist sa mai indrazneasca a-l critica pe Ales?

    Nu stiu despre NYT, insa mi-a cazut falca cind am citit articolul asta in LA Times:

    How low will he go? Obama gives Japan’s Emperor Akihito a wow bow: http://latimesblogs.latimes.co…..japan.html
    How low will the new American president go for the world’s royalty?

    This photo will get Democrat President Obama a lot of approving nods in Japan this weekend, especially among the older generation of Japanese who still pay attention to the royal family living in iRepublican vice president Dick Cheney is received by Emperor Akihito in 2007ts downtown castle. Very low bows like this are a sign of great respect and deference to a superior.
    ————–
    How times change under Democratic presidents.
    Back in 1994 when President Bill Clinton appeared to maybe perhaps almost start to bow to Akihito at a White House encounter, U.S. officials rushed to deny it was any such a thing. And the N.Y. Times chronicled the comedic drama here.
    ————–
    As the conquering Allied general and then presiding officer of the U.S. occupation, Gen. Douglas MacArthur, decided to allow Japan to keep its emperor as a ceremonial unifying institution within a nascent democracy.

    Tojo, on the other hand, was hanged.

    MacArthur treated Emperor Hirohito respectfully but, as his body language in this blacU.S. General Douglas MacArthur meets with Japan’s Emperor Hirohitok and white postwar photo demonstrates, was not particularly deferential.
    [img]http://latimesblogs.latimes.com/.a/6a00d8341c630a53ef0120a69de646970b-300wi[/img]

    Bineinteles ca articolul n-a aparut in editia tiparita pe hirtie ci doar pe Internet in LA Times Blogs insa oricum, este o mare minune de la Dumnezeu ca a aparut si acolo.

  7. emil
    15 noiembrie 2009

    Sorin, se vede ca, asemeni lui Obama, habar nu ai despre protocolul plecaciunii la japonezi. Dar poti sa te educi: Obama’s botched bow

    „aroganta, verticalitea excesiva nu duce la nimica bun”… nu, sigur ca nu. Insa datorita unui „vertical excesiv” ca Ronald Reagan esti dumneata capabil sa traiesti intr-o orizontalitate odihnitoare.

  8. dr pepper
    15 noiembrie 2009

    nu, sigur ca nu. Insa datorita unui “vertical excesiv” ca Ronald Reagan esti dumneata capabil sa traiesti intr-o orizontalitate odihnitoare.

    bine spus.
    in plus plecaciunea este intre ranguri diferite.
    cel ce se apleaca de sale se presupune a avea un rang inferior.

    @ TP – citisem si eu articolul respectiv si m’am ras la cateva comentarii:

    This photo was possibly photoshopped and somehow distributed by Republicans. Since the White House denied that the President bowed to the Saudi king, it follows that he would likewise never bow to the Japanese emperor. The president, unlike Bush, was raised in part abroad, has traveled extensively, and is very sophisticated. The US was founded on the principle that „all men are created equal.” President Obama knows that it would be a serious breach of protocol for the American president to bow before any monarch.

    It’s possible, being so much taller, he was simply trying to look the emperor in he eye. It’s even possible that he stumbled – there are cracks in the floor clearly visible in the photo.

    Robert Gibbs needs to issue a statement and clarify this immediately.

    Posted by: Drained Brain | November 14, 2009 at 06:09 AM

    si

    Actually Obama saw a dime on the floor and thought, „Hey, this will help reduce the deficit!”

    Posted by: Totalkaosdave | November 14, 2009 at 06:58 AM

  9. dr pepper
    15 noiembrie 2009

    ????

    I really think he was not bowing…just attempting to get some blood into his brain so he could make a decision….any decision! OR…if you look closely you can see a teleprompter screen on the floor…whatever!…you decide

    Posted by: Porchhound | November 14, 2009 at 07:02 AM

  10. emil
    15 noiembrie 2009

    Obama „modestul si respectuosul fata de o curte regala” si alti sefi de state „aroganti” si „verticali excesivi”.



  11. dr pepper
    15 noiembrie 2009

    ce misto!
    hahaha. aroganti rau bulgarii!
    iar ‘telectualii sunt hilari de’a dreptul cu comentariile lor.
    well done, emil!

  12. Imperialistu'
    15 noiembrie 2009

    Concluzia: Barack Hussein Obama este singurul domn din politica internationala. :mrgreen:

  13. Dinny
    15 noiembrie 2009

    E jalnic. Dar totusi el nu se sfatuieste cu nimeni in chestii de protocol?? Sau poate chiar are sindromul asta si nu se poate stapani. ???? Oare cum sta cu folositul tacamurilor la dineuri? :mrgreen: Ce teapan sta chinezul! :mrgreen:

  14. bronson
    15 noiembrie 2009

    …e ridicol, poate vrea sa exerseze salutul care sa-i impresioneze pe cei politicosi in tara politetii totale!dar e si el un fel de Geoana care experimenteaza, el nu avea experienta in exterior desi e un bun idealist si retor!in schimb e nul bara nul in exterior!de asta speculeaza si rusii si mai ales chinezii…nu inseamna ca e un total idiot sau sclav, America e alta politica in interior iar in afara este altceva…el nu are naturaletea lui Clinton sau macar stilul netot dar motivat al lui Bush…imaginati-va Basescu nu poate oricum sa se aplece, dar va incerca…e celebru deja bancul Basescu cu Putin…

  15. Transsylvania Phoenix
    15 noiembrie 2009

    Jos palaria pt video Emil…
    Sint curios ce explicatie incilcita si total ridicola mai cauta nea Sorin ca sa poata sa-l scuze pe Obamao din nou. ????

  16. costin
    15 noiembrie 2009

    Poate asta a fost prima impresie a lui Sorin. totusi, aceasta este genul de atitudine cu care te „imbogatesti” daca urmaresti serviciile de stiri si analize de larga circulatie. daca te asezi inocent, neinformat si pasiv in fata televizorului, jumatate de ora mai tirziu cu acest gen de pareri te ridici din fotoliu. Asta e o varianta, nu zic ca nu crede informat fiind si activ ca o atitudine umila si umilitoare din partea lui Obama si a Americii in general ar fi buna. oh well…

  17. Francesco
    15 noiembrie 2009

    Emil, videoul de la Actualizare 3 este extraordinar. Nu exista comparatie cu nimic altceva, acum scandalul Lewinski pare o chestiune marunta, o barfa de cartier. La asta nu numai uitarea joaca un rol, este vorba de atitudine.

    Nu exsta scuze, explicatii, oficialii Casei Albe se ascund dupa perdele si pe sub fotolii vorbind – sub acoperirea anonimatului – despre acomodarea lui Obama cu „obiceiurile culturale japoneze”!

    Poate ca nu intamplator ieri a reaparut perdeaua de fum a fotografiilor din Irak-Afghanistan din perioada Bush, asta in timp ce Obama se opune anchetelor Camerei Reprezentantilor si a Senatului cu privire la cazul Nadal Hasan.

  18. Schwarzmann Skinski
    15 noiembrie 2009

    Obama este un dandy postmodern.

    Nu cred că poate exista jignire mai mare pentru un şef de stat decât să fie numit, pe bună dreptate, dandy.

  19. Transsylvania Phoenix
    15 noiembrie 2009

    Just Prior To The Bow

    http://www.becks.com/wp-conten…..e-kick.jpg

    http://iowntheworld.com/blog/w…..nworse.jpg

  20. Francesco
    15 noiembrie 2009

    Caricatura zilei de Mike Ramirez via Michelle Malkin:

    Obama bowing

    Un american: „You should never greet foreign leaders that way.”

    Obama: „I was greeting you.”

  21. dr pepper
    15 noiembrie 2009

    a aparut si in presa.
    dupa 3 zile ????

    Outrage in Washington over Obama’s Japan bow

    „I’ll bet if you look at pictures of world leaders over 20 years meeting the emperor in Japan, they don’t bow,” Kristol said.

    video-ul a facut furori.

  22. Francesco
    15 noiembrie 2009

    Politico spune ca acest incident – Obama plecandu-se in fata Imparatului, (dar si altele din calatoria de 8 zile din Asia) – a determinat un website conservator sa ii dea denumirea de Obamateurism, din combinarea-confundarea dintre numele lui Obama si amatorism.

    In continuarea articoului The diplomacy of Deference se arata ca aceasta este o politica deliberata a Casei Albe. In sprijinul acestei afirmatii se arata ca Obama a explicat studentilor la Shanghai:

    „Eu cred ca este foarte important pentru Statele Unite sa nu presupuna ca tot ce este bun pentru noi este in mod automat bun si pentru altii.”

  23. dr pepper
    15 noiembrie 2009

    sunt curios ce s’a intamplat la beijing in spatele usilor inchise.
    oare s’a dus obama sa vanda taiwanul pe patruj’ de arginti pentru a’si indeplini visul de a acapara sistemul de sanatate din america?
    l’or fi refuzat chinezii aratandu-l cu degetul pe putin care a primit de’a moaca europa de est?
    altfel cum de si’ar fi dat seama ca Obama warns of ‘double dip’ recession
    and i’m not talkin’ about ice cream here… comenteaza foxnews.
    double dip este un termen ( banuiesc ca american) folosit mai ales in restaurante – este atunci cand moi painea in sos, musti, apoi o mai afunzi odata.
    si in timp ce climategate scandalul climei prinde contur si creste din ce in ce mai tare si unde presa leftista il ignora cu desavarsire insa unul din protagonistii „crosei”, Michael Mann, este investigat de catre universitatea statului pennsylvania al carui „profesor” este.
    in articol sunt e’mailurile „oamenilor de stiinta” care au introdus „trucul naturii al lui mike” ( vestita crosa) pe o perioada de 20 ani pentru a o face mai credibila.
    presa tace in continuare iar copenhaga este in consens – clasa politica trebuie sa ia masuri impotriva climei prin subjugarea populatiei cu impozite.
    se pare insa ca economia este rasista din moment ce nu asculta de sfaturile keynesieno – obaniste.
    congresul a amanat pentru primavara lovitura de gratie pentru economie prin supra-extra taxa pe codoi.
    also known as cap and trade.
    pentru o mai buna intelegere a keynesismului ( daca mai era nevoie) va invit sa cititi articolul lui Dragos Paul Aligica din idei in dialog, Resurgenţa keynesismului

    spicuiesc:

    În perspectiva keynesiană însă, a aştepta ca economia să se cureţe de toxine şi să-şi revină pe cale naturală este prea costisitor şi riscant. Statul trebuie să intervină. Pe timp de recesiune, statul „stimulează“ economia prin acţiuni cum ar fi o scădere a ratei dobânzii, creşterea cheltuielilor publice, sau fiscal, manevrând impozitele. Cu alte cuvinte, statul se află la pupitrul economiei, manipulând fluxurile monetare şi de credit, butonând şi dirijând în funcţie de cum i se pare că se mişcă lucrurile.

    Keynesism şi anti keynesism

    Majoritatea criticilor keynesismului pleacă de la observaţia că banii folosiţi de stat trebuie să provină însă de undeva, că banii redirecţionaţi se duceau spre alte investiţii şi sectoare înainte de a fi fost deturnaţi. De pildă, când se împrumută, statul ia bani care în mod normal ar fi trebuit să fie accesabili de investitorii privaţi şi îi trimite prin „cheltuieli publice“ către investiţiile preferate de cei la putere. De aceea se şi spune că intervenţia keynesistă „nu va face decât să elimine investiţiile private şi să le înlocuiască cu acelea publice“. Şi că ea „nu creează noi locuri de muncă, ci doar le redistribuie“. Mai mult, de obicei toate acestea se întâmplă cu preţul unui deficit bugetar. Şi cum în situaţia în care nu poţi mări impozitele sau nu te poţi împrumuta, tipărirea de bani este mijlocul cel mai simplu de a finanţa deficitul, intervenţia nu va face decât să producă inflaţie. Implicit, incertitudine economică pe termen mediu şi lung. Aplicarea ideilor keynesiene, spun criticii, nu face decât să amâne sau amplifice problemele ciclice ale unei economii capitaliste normale.

    Prima reacţie la această linie standard de atac împotriva keynesismului este să spunem: „Nu mă interesează disputele tehnice dintre economişti, nici deficitele induse de intervenţionism, nici că investiţiile private sunt înlocuite cu acelea publice“. Dacă ieşim din criză, nu mi pasă cum am făcut-o. Doar să ieşim cumva! Criticii keynesismului insistă însă că o astfel de reacţie trădează că nu înţelegem miza reală. Căci şi dacă maşinăria se urneşte din loc, spun ei, se va urni cu nişte distorsiuni ce, mai devreme sau mai târziu, tot vor trebui plătite (preţul fiind o altă criză). Există un cost ascuns. Pe termen scurt, intervenţionismul poate părea că dă rezultate. Pe termen lung, preţul respiro ului în fata ciclului economic este amplificarea tensiunilor şi disfuncţionalităţilor de alocare a resurselor în sistem. Keynes, ni se reaminteşte, nu nega acest lucru. El era conştient de problema orizontului de timp scurt în care operau perceptele sale. Răspunsul său, laconic şi controversat, a rămas antologic: „Da. Aşa este. Dar pe termen lung suntem cu toţii morţi“.

    Să sintetizăm. În momentul în care se invocă principiile keynesiste, se formează imediat două tabere: Prima tabără susţine că în economie este inevitabil ca investitorii să facă erori, iar economia trebuie lăsată să se cureţe singură de acestea; că dacă este lăsată să treacă prin ciclul natural, se va reechilibra şi va începe să (re)funcţioneze eficient, odată plătit preţul greşelilor. Cealaltă tabără susţine că statul trebuie să intervină. Că a rezolva problemele create pe termen scurt de impactul negativ al turbulenţei economice este mai important ca orice. Trebuie intervenit chiar cu preţul unor distorsiuni al căror cost ar trebui plătit în viitor. Până să ne ajungă din urmă „termenul lung“ mai este; ne descurcăm atunci, la faţa locului, eventual apelând la un nou set de măsuri intervenţioniste. Şi poate că ideea de distorsiune indusă de intervenţionism nici nu este validă până la urmă. Cine poate spune ce este şi ce nu este „distorsiune“ pe termen lung? Altfel zis, această tabără fie nu vede efecte negative induse de intervenţia statului şi prin urmare merge încrezătoare înainte, fie crede că la fiecare criză vom manipula cumva o soluţie şi ne vom strecura mai departe, amânând indefinit deznodământul.

    va merge obama pana la capat?
    va distruge definitiv economia statelor unite?
    ramane de vazut.

  24. dr pepper
    15 noiembrie 2009

    ooops! intre timp:

    Despite the $787 billion stimulus package passed in February, unemployment climbed to 10.2 percent in October. While critics cite the jobless rate as a sign that the stimulus has failed, Pelosi argues that the federal government is just not trying hard enough.

    biden, rise si pelosi pledeaza pentru un alt stimulus!
    cred ca dupa 2010 nu o sa mai auzim mult timp despre democrati.

  25. costin
    15 noiembrie 2009

    Obama Bows To Communist Chinese President…

    Comrade Obama greets Chinese President Hu Jintao during the official arrivals for the Nuclear Security Summit in Washington today.

  26. Pataphyl
    15 noiembrie 2009

    costin: Preaplecatu’… de-ar pleca dracului odată! :mrgreen: (a se vedea și comentariile de la linkul de mai sus)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian