Aşa cum au investigat moartea Annei Politkovskaia şi a lui Alexander Litvinenko, cum investigaseră mai înainte cele întâmplate cu submarinul Kursk, crimele de război săvârşite în Cecenia şi atâtea altele, ruşii au investigat şi dezastrul de la Smolensk. Cum ştiu ei.
A ieşit, şi de data asta, că nu ei. Nu Putin, nu oamenii lui, nu Rusia. Victimele sunt de vină.
Printr-o stranie coincidenţă, de luni de zile, şi în Polonia cam tot asta sugerează sau zic pe faţă, liberalii, comuniştii, vuvuzelele lui Michnik de la Gazeta Wyborcza, televiziunile moguleşti, intelectualii de salon şi toate organele stângii. Ei fac totul ca să bage în cap populaţiei că, pe scurt, fraţii Kaczynski sunt de vină pentru cele întâmplate. Şi că a pune la îndoială buna-credinţă a lui Putin şi a regimului rus în chestiunea Smolensk este „teoria conspiraţiei”, care riscă să pericliteze bunătate de relaţii ruso-polone, lucrul cel mai de preţ pentru partidul liberal al premierului Tusk şi preşedintelui Komorowski.
Raportul ruşilor nu trebuia de fapt să surprindă pe nimeni. Este formulat însă într-un fel atât de neruşinat, ignorând sau contrazicând fapte cunoscute de toata lumea, încât, putem spune ca întrece aşteptările.
De exemplu, în raport nu se pomeneşte nimic despre rolul rolul controlorilor de trafic şi, evident, nici despre misteriosul colonel FSB aflat în turnul de control când s-a produs dezastrul. Nici despre lămpile de pe aeroport care nu funcţionau şi au fost înlocuite la câteva ore după prăbuşirea avionului. Raportul susţine că dezastrul s-a produs pentru că piloţii polonezi erau supuşi presiunii psihologice ca să aterizeze în ciuda condiţiilor nefavorabile. Presiunea s-ar fi execrcitat prin generalul Andrzej Błasik, Comandantul Forţelor Aeriene Poloneze, aflat în cabină „sub influenţa alcoolului”. Dar tăvălirea prin noroi a memoriei generalului nu este sprijinită pe vreo dovadă. Nici măcar stenogramele prezentate de ruşi acum câteva luni drept „transcripţia înregistrării” de pe cutiile negre a convorbirilor din cabină (de ce nu înregistrarea, ci numai transcrierea?) nu conţin dovada vreunei presiuni. Chestia cu presiunea, deşi nu e în stenograme, e însă concluzia „psihologilor ruşi” solicitaţi să-şi dea cu părerea.
La sfârşit, ruşii dau polonezilor şi câteva sfaturi folositoare despre cum pot să evite pe viitor asemenea catastrofe.
E un raport care pare mai mult o demonstraţie de forţă din partea ruşilor, decât o încercare de a-şi dovedi nevinovăţia. Nu e făcut să te convingă, ci să-ţi închidă gura.
În Polonia, familiile victimelor sunt, fireşte, indignate.
Jaroslaw Kaczynski, preşedintele PiS, a calificat raportul drept „bătaie de joc”, „un ansamblu de speculaţii”, amintind că nu se explică de ce controlorii de trafic au asigurat piloţii că sunt pe cursul corect pentru aterizare, de ce nu i-au avertizat că nu sunt la înălţimea potrivită, de ce le-au dat comanda să ridice avionul cu 14 secunde prea târziu pentru ca aceştia să mai poată face ceva. Jaroslav Kaczynski a întrebat ce s-a întâmplat de fapt la bordul avionului, de a fost distrus în asemenea măsură şi niciunul dintre pasageri nu a supravieţuit – el a adus în comparaţie exemplul unui accident asemănător, în care, deşi impactul s-a produs la o viteză mult mai mare, nu au murit toţi pasagerii.
Deputatul Antoni Macierewicz (PiS) a declarat că, înainte ca Tusk să fi cedat ancheta ruşilor, aceştia apucaseră să predea părţii poloneze ceva materiale, printre care înregistrările convorbirilor dintre echipajul avionului şi controlorii de trafic ai aeroportului Smolensk . Ele dovedesc că Tupolev-ul 154 a fost condus către moarte de turnul de control, iar guvernul polonez dispunea de aceste materiale încă de la sfârşitul lui aprilie, a spus Macierewicz.
Aşa cum am mai scris (Sedus şi abandonat), din cauza raportului rusesc, premierul Tusk, liberal-rusofil, iese cel mai şifonat în faţa publicului polonez. Ruşii l-au pus într-o situaţie imposibilă. Prietenii lui, ruşii, oamenii lui Putin, cu care el şi guvernul său liberal pregătiseră detaliile vizitei fatale a lui Kaczynski la Smolensk, Putin cu care s-a îmbrăţişat după tragedie, ruşii cărora, prin acrobaţii juridice, a reusit să le cedeze în intregime ancheta asupra dezastrului, neglijând interesele ţării şi mizând totul pe cartea prieteniei ruso-polone regăsite, iată, şi-au bătut joc de el.
Iar vuvuzelele stângii poloneze dau acum din colţ în colţ, deconcertate. Până mai ieri era simplu, Tusk vorbea la fel ca Putin si toţi care ziceau altfel erau extremiştii rusofobi ai lui Kaczynski, adepţi ai teoriei conspiraţiei. Acum lucrurile s-au încurcat, Gazeta Wyborcza a caută nuanţe, premierul e curajos, dar şi diplomat, contăm pe răspunsul ruşilor la obiecţiile poloneze bla, bla, bla.
Dar, cum ştim cu toţii că Federaţia Rusă e o democraţie desăvârşită, în care domneşte o scrupuloasă separare a puterilor în Stat, Putin şi Medvedev n-ar îndrăzni în ruptul capului să influenţeze raportul experţilor. Aceştia sunt independenţi. Deci nu are rost ca premierul polonez să mai facă apel la autorităţile ruse, cu raportul rămâne cum am stabilit. Să nu mai facă presiuni asupra experţilor.
Faptul consemnat de istorie este că Tatiana Anodina, dragostea lui Primakov (lumea e mică!), zâmbind tinereşte, într-o rochiţă albă-neagră de arlechin, a comunicat lumii întregi „concluziile investigaţiei”. Iar mass-media mondială, în slugărnicia ei tradiţională faţă de orice vine de la ruşi, şi până şi România noastră Liberă, au trâmbiţat la unison ceea ce li s-a dat să trâmbiteze. Raportul Anodinei era, aşadar, făcut pentru planetă, nu avea de ce sa ţină cont de situaţia politică a lui Tusk, să-i lase şi lui loc de o virgulă, două pentru credibilitate. O pildă spre învăţare de minte, aviz politicienilor rusofili.
E un raport care pare mai mult o demonstraţie de forţă din partea ruşilor, decât o încercare de a-şi dovedi nevinovăţia. Nu e făcut să te convingă, ci să-ţi închidă gura.
Pentru planetă, de acum înainte, indiferent ce va mai ieşi la iveală, aceasta e varianta oficială.
Poate că peste încă 70 de ani, că atât a durat de la Katyn 1 până la cvasi-asumarea-parţială din partea ruşilor a crimei respective, zic – peste alţi 70 de ani, după vreo nouă perestroika, la proximul dezgheţ deputinizator, un puternic om de stat rus va surprinde mapamondul cu o altă variantă despre Katyn 2. Occidentul, dacă va mai exista pe atunci, o să se mire, dar mulţi stângişti vor rămâne în negare până la Judecata de Apoi.
Articole înrudite:
- Cine avea responsabilitatea siguranţei zborului preşedintelui Kaczynski (GMT)
- Spui “Doamne Isuse”, şi ei aud “la dracu” (Romuald Szeremietiew)
- Dezvăluiri despre Smolensk. Jaroslaw Kacyznski: “Voi face totul ca să lămuresc cauzele dezastrului”
- Tangi şi Dai ascunse de Legea Tăcerii; o poveste tristă despre jurnalismul occidental povestită de Bogdan Calehari.
Romanian
7 comentarii
Florina B.
16 ianuarie 2011Bruta e bruta chiar daca se produce pe scena cu Bliuberi hil.
E interesant sa vezi cum presa o da cotita. Primele stiri erau scurte, preluau varianta rusa si gata. Acum mai zic polonezii ceva, mai apar intrebari, si trebuie elaborat subiectul de ochii publicului. Trebuie sa se dea o varianta logica si nu iese. Ziaristii se pierd in fleacuri ca sa spuna ceva. Cum aghiuta e in detalii, tocmai astea ridica semne de intrebare. Daca raportul ar fi destul de lamuritor, nu ar mai fi de adaugat asteriscuri si comentarii secundare. Problema e ca presa „mare” (nu numai de la noi) e atat de varza incat ziaristii nici nu mai stiu meserie. Specialisti in problemele rusesti nu prea exista nici in redactiile importante. Se inghit pe nemestecate cliseele din depesele de agentii si din declaratiile oficiale. Acum sunt in situatia sa nu stie pe bune de unde sa apuce lucrurile. Ar vrea sa declare dosarul incheiat, iau toate masurile ca sa scurteze discutia si nu le iese. O sa radem in zilele urmatoare, dar cam a paguba…
Anca Cernea
16 ianuarie 2011Nici eu nu cred ca discutia o sa se termine aici.
O sa mai iasa multe la iveala, si, cine vrea sa afle, va afla. Deja s-au aflat multe.
Dar lumea at large nu tzine sa stie.
calehari
16 ianuarie 2011Despre colonelul FSB aflat in turnul de control , nu avea cum sa se vorbeasca intr-un raport facut de o comisie care face parte din Comitetul Interstatal pentru Aviatie , condus de colonelul FSB Tatiana Anodina . Cum bine remarca Anca Cernea , ” lumea ” ( KGB-FSB ) este mica , asa ca , Evgheni Primakov ( general KGB , academician al URSS , director al Institutului de Orientalistica de pe langa Academia URSS , expert in problemele Orientului Mijlociu , ministru de externe , prim ministru , presedintele Camerei de Comert si Industrie al Rusiei ) nu a socat pe nimeni in Rusia , cand si-a propus prietena pentru ocuparea unui post atat de important . Toate posturile care prezinta importanta in statul rus , de la presedinte si primul ministru pana la cele mai putin importante , sunt ocupate de cei peste 6000 de ofiteri KGB-FSB , asa ca , multe se fac si se desfac in deplina conspirativitate . Acum , cat de tradator , a fost premierul Donald Tusk cand a lasat ancheta in mainile unor banditi notorii , numai istoria va hotari . Cat de cretin a fost , ne putem da seama de pe acum .
Felicitari pentru un articol care mai inlatura din multele ” pete albe ” , cu care ne gratuleaza cenzura si prostia .
Florina B.
16 ianuarie 2011O sa se plateasca scump prostia asta. Seamana foarte mult cu epidemia similara din anii 36-38.
Anca Cernea
16 ianuarie 2011Calehari,
Multumesc mult pentru incurajare.
Despre Tusk, si felul cum a reusit sa predea rusilor ancheta, poate vom mai reveni. Pe scurt: imediat dupa tragedie, rusii au zis ca ancheta va fi comuna.
Mai tarziu, si ei si guvernul polonez, gand la gand, au stabilit ca nu mai e asa, ci se aplica Conventia de la Chicago. Ancheta, deci, a ramas ca o fac numai rusii. Problema e ca valabilitatea Conv de la Chicago este restransa la catastrofele aeriene ale avioanelor civile, nu la cele militare, nu la cele de stat (art. 3)
Intrebat cand si cine a luat aceasta decizie, Tusk nu si-a amintit, dar credea ca probabil, ea a survenit in timpul convorbirilor dintre el si Putin.
Exista insa o alta intelegere, semnata intre Polonia si Rusia in 1993, ref la catastrofele aviatice ale zborurilor militare; ea prevedea ca in aceste cazuri, ancheta va fi facuta de ambele tari. Cotidianul Rzeczpospolita a prezentat-o opiniei publice si a cerut lui Tusk sa faca demersuri ca ea sa fie aplicata in acest caz – fiind cea mai adecvata, si mult mai avantajoasa pentru interesele Poloniei. Tusk a refuzat, pretextand ca s-ar intarzia cercetarile, etc.
Nici macar nu a incercat sa obtina o ancheta comuna. Toata media stangista a sustinut in cor ca trebuie sa avem incrredere in rusi, sa nu ii enervam cu solicitarile, etc.
Intre timp, au trecut atatea luni, rusii au facut ce au vrut cu dovezile, si raportul MAK e asta care e.
PS. Dupa cum se stie, aeroportul de la Smolensk este unul militar, avionul polonez apartinea Ministerului Apararii, echipajul TU 154 era militar, in avion se aflau Comandantul Suprem al Fortelor Armate, Seful Statului Major, comandantii tuturor armelor din armata poloneza, etc.
ICAO a declarat ca zborul era de stat. Conventia de la Chicago nu avea de ce sa se aplice.
Costin A.
16 ianuarie 2011Hotnews: Ancheta poloneza asupra tragediei de la Smolensk: Controlorii de zbor rusi au indus in eroare pilotii avionului prezidential
Costin A.
16 ianuarie 2011Kaczynski despre protejarea Poloniei