Acum o săptămînă şi jumătate am găsit acest reportaj pe prima pagină a sitului TVR:


Fostul premier de la Chişinău, Mircea Druc, afirmă că, în România, există forţe politice gata să susţină pretenţiile Rusiei de a recupera peninsula Crimeea de la Ucraina, în schimbul acordului Moscovei pentru unirea Republicii Moldova cu România. Druc a făcut declaraţia într-un interviu acordat unei publicaţii ruse.

Poate declaraţia lui Mircea Druc este cum îmi spunea cineva, wishful thinking-ul unui Obama basarabean, a unui Prostănac (totuşi bine inteţionat) de peste Prut, dar ce văd astăzi pe HotNews.ro?

“In august 2008, tancurile rusesti au intrat in Georgia pentru a apara drepturile cetatenilor rusi, spuneau ei. Maine, ne putem astepta la acelasi lucru in Republica Moldova. Deseori am fost avertizati sa nu facem nimic ce ar intra in contradictie cu interesele legitime, cum spun ei, ale cetatenilor rusi, care se multiplica”, a declarat primvicepresedintele PDM, Oleg Serebrian, la Discutia de Luni, o emisiune HotNews.ro – RFI realizata de Dan Tapalaga. Serebrian sustine ca subiectul prioritar in timpul vizitei pe care Traian Basescu o va face miercuri si joi in Republica Moldova ar trebui sa fie rolul de intermediar al Romaniei in relatiile dintre Republica Moldova si Uniunea Europeana. hotnews.ro

Luînd în considerare şi “Revoluţia Twitter” de anul trecut, starea de spirit în Republica Moldova este categoric diferită de la plecarea comuniştilor de la putere. Este greu de prezis ce se va întîmpla, dar va fi foarte interesant de urmărit. Va accepta Rusia ca Moldova să iasă din zona CSI? Va încerca, şi daca da, va reuşi UE să “cumpere” Republica Moldova pentru o eventuală aderare?

Print Friendly, PDF & Email

7 COMENTARII

  1. Cum adica Republica Moldova sa iasa din OSCE? Intreaga Uniune Europeana e membra a OSCE, laolalta cu Rusia, Statele Unite si Canada. Cred ca tu te referi la zona CSI/CIS, din care se presupune ca Basarabia ar trebui sa iasa pentru a adera la UE. Sunt doua organizatii internationale cu temeiuri si scopuri foarte diferite.

    In plus, considerand nevoile geopolitice actuale ale Rusiei, este mai credibil sa ceara sustinerea noastra in dezmembrarea Ucrainei (care nu e un stat tocmai mic si fara prieteni) contra-cost pentru Moldova. Bineinteles ca Transnistria le va reveni lor. In esenta, schimbul nici nu ar fi atat de rau. Nici noi nu avem vreun interes in a sustine o Ucraina puternica, avand in vedere realpolitik-ul nostru in zona si modul in care guvernul de la Kiev trateaza minoritatea romaneasca din Maramuresul de Nord si Bucovina.

    Rusii au fost mereu priceputi la politica externa si isi dau seama cam cat ar putea intinde coarde cu Occidentul si pe cine ar trebui sa castige de partea lor in planul de dezmembrare al Ucrainei. Daca si noi stim sa ne jucam la timp cartea si nu cadem in multele capcane ale “prietenului” de la Rasarit, putem primi Republica Moldova in zona noastra certa de influenta. La urma urmei, pe calea aceasta, si noi si rusii avem doar de castigat. Ei isi mentin armata de ocupatie in Transnistria – deci ghimpele in coasta UE -, primesc Crimeea si alte parti estice ale Ucrainei, iar noi ceea ce ni se cuvine.

    Important in tot jocul acest de sah geopolitic este sa pastram un echilibru si sa fim abili. Nu trebuie nici sa lovim peste mana intinsa a Rusiei (oricat de putin sincera si dezinteresata ar fi propunerea), dar nici sa nu sarim prea repede in bratele colosului. In plus, in cazul acesta ar trebui sa ignoram masinatiunile venite de la Bruxelles si Washington-ul obamian. Singurii care stiu ce vor si care se pot invoi, volens nolens, suntem noi si rusii.

  2. Toata problema e ca nu vad o conducere romaneasca sprijinind, in vreo situatie, destabilizarea Ucrainei. Impresia mea este ca Bucurestiul considera Ucraina o tara tampon, un obstacol intre noi si rusi, si va face orice pentru a o consolida ori, macar mentine. Partial este adevarat, Ucraina face ca Rusia sa nu se afle direct la granitele noastre. Pe de alta parte, Ucraina s-a transformat pentru Romania si pentru romani intr-o Rusie 2, ceea ce inseamna ca poate nu ar strica sa fim ceva mai putin doritori in a-i sustine pe vecinii nostri din nord, vecini care, dupa cum arata Dan Dungaciu, nu ne iubesc defel. Din contra, as putea spune ca ne cam urasc.

    Macar de ne-am urmari interesele in Moldova.

  3. Ai dreptate in ceea ce priveste viziunea Guvernului nostru. Totusi, mi se pare ciudat sa consideri ca Ucraina ar putea juca rolul de tampon. Nu exista obstacole reale intre noi si Rusia. Transnistria si armata ei “rosie” aferenta este prezenta in coasta noastra indiferent de integritatea Ucrainei. Iar jocurile trebuie facute rapid pana nu reusesc rusii sa monteze un guvern-marioneta la Kiev, caz in care nu ar mai avea nici o nevoie de noi si ne-am trezi – pe deasupra – impresurati si mai tare.

    Pe de alta parte, rolul Romaniei in zona este tocmai de limes intre UE si CSI. E hilar sa crezi ca vreun stat poate constitui un obstacol in fata Rusiei. Totusi, ca orice super-putere ea joaca in termeni de pierdere-castig. Momentan, ea ar castiga printr-un pact cu noi in chestiunea respectiva. La fel si noi. Bineinteles, dupa ce fiecare isi ia portia sa, destabilizarile din Moldova sunt gata sa reinceapa, insa nu trebuie sa uitam ca politica externa nu e niciodata definitiva 🙂

  4. despre alegerile din Ukraina si Chisinau via Mihail Neamtu

    Agenţiile de ştiri spun că alegerile prezidenţiale din Ucraina îl au drept câştigător pe omul Moscovei: Victor Yanukovici, un fost puşcăriaş în tinereţe, devenit între timp doctor în ştiinţe şi profesor. Simpatizat de regimul Putin/Medvedev, Yanukovici a câştigat la mustaţă în faţa controversatei Iulia Timoşenko (fostă parteneră de luptă în Revoluţia Portocalie din 2004, alături de Victor Iuşcenko). Yanukovici a câştigat printr-o campanie populistă, ţintind populaţia imediat vizată de reformele economice liberale. Yanukovici respinge apartenenţa Ucrainei la NATO, dar şi extinderea NATO în regiune. Apropierea de spaţiul european va rămâne incertă. Unii comentatori prognozează revolte pe străzi la sfârşitul acestor alegeri…

    Dezbinată de tensiuni interne, opoziţia anti-rusească a pierdut mult teren în ultimii ani. Republica Moldova pare acum aliniată mult mai decisiv pe frontul democratizării decât Ucraina. Capitala Chişinău devine un centru geopolitc, diplomatic şi cultural tot mai important în regiune. Numirea cărturarului Marius Lazurcă în funcţia de ambasador al României la Chişinău va aduce, cu siguranţă, un plus de vivacitate dialogurilor culturale şi diplomatice peste Prut. Din păcate, însă, o piesă importantă din proiectul democratizării fostului bloc sovietic rămâne şubrezită după alegerile din Ucraina. Situaţia din jurul Mării Negre va merita să fie urmărită cu atenţie în lunile următoare. Reacţiile Rusiei la anunţul instalării scutului anti-rachetă sunt deja semnificative, după cum solidaritatea lui Ion Iliescu şi a aliaţilor săi din PSD faţă de Moscova dă de gândit.

    La douăzeci de ani, vântul schimbării (The Wind of Change) a devenit Crivăţul îngheţului. (MN)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here