Băselu’ Dictatorelu’

În timpul alegerilor din toamnă, discutam cu colegii la pauza de ţigară despre motivele pentru care “stai aşa că nu-i aşa, înţeleg că nu vă place Băsescu şi că vă uitaţi prea mult la televizor, dar nu prea există alternativă”. Unii ar fi votat orice, numai să nu iasă “dictatorul!”.

Argumentele de genul “în 2004 nu exista libertatea presei, salariul mediu pe economie este aproape triplu faţă de acum 5 ani” erau zgomot de fond printre urletele isterice a marii majorităţi a televiziunilor, ziarelor şi comentatorilor politici români. Dacă “Mircea Badea spune că Băsescu e un dictator, şi tu spui că nu este aşa, Costine, eşti un ignorant! Mie îmi pasă de ţara asta!”.
De la autorul aceleiaşi mustrări (sper să nu citească aceste rînduri) am aflat că “a existat o singură mineriadă în ’98, şi aia nu a avut loc pentru că minerii au fost întorşi din drum. Iar asta oricum nu contează pentru că a fost acum 100 de ani şi Geoană nu are nimic de aface cu Iliescu, ca să nu mai vorbim de Crin-băiat-fin”. Crin Antonescu, cu a lui “Revoluţie a Bunului Simţ” -un fel de “Yes We Can!” de Dîmboviţa, care spune în parlament mîrşăvii cum nu mi-aş închipui vreodată să le aud din gura lui Băsescu, cu toate păcatele lui. Între timp Băsescu-Hitler a ieşit din nou preşedinte şi am simţit că pot respira din nou după multe luni de zile.

Imediat după primul tur, Crin “Revoluţionarul-Bunului-Simţ Antonescu” a renunţat la a mai porcăi pesediştii şi şi-a luat tricoul cu Che Guevara peste săgeata liberală.

Vechii Comunişti

Dar să ne întoarcem la Bunelul, sau Bunicuţa, după preferinţe. Stimata/ul a declarat de curînd, în cel mai pur stil orwellian:

Eu cred ca stalinismul nu poate fi considerat orientare de stanga. Socialismul de tip sovietic a fost de fapt, in esenta lui, un capitalism de stat cu ambalaj socialist.

Socialismul de tip sovietic a fost de fapt un capitalism de stat cu ambalaj socialist.
Revolutia din 1989 a fost nu o revolutie anti-socialista. Cine a fost factorul motor in Revolutie? Pai comunistii. Membrii de partid au fost majoritatea celor prezenti in acest proces. Factorul social de baza – muncitorimea.
Dreapta.net

Vladimir Tismăneanu a comentat pe blogul lui declaraţiile halucinante făcute de Iliescu:

…nu se poate nega ca era vorba de regimuri dictatoriale de stanga, nu de dreapta. Revolutiile din 1989 au fost asadar anti-socialiste in sensul respingerii colectivismului etatist si a minciunii institutionalizate.

Acum cîteva zile, un fapt deja cunoscut multora a fost confirmat cu acte:

Ion lliescu este un trădător, un bolşevic respingător. Un om despre care, în cei în jur de 20 de ani pe care i-am trăit după revoluţie, nu am reuşit să înţeleg de ce este încă în libertate: Adevărul – Un adevăr crunt: Iliescu a chemat trupele sovietice!, pe 23 decembrie 1989.

Tinerele Vlăstare

Dar lumea nu s-a oprit în loc. Aventura continuă!

Ieri, 10 martie 2010, tînărul vlăstar progresist, Victor Ponta, a dat o declaraţie lămuritoare:

“Suntem ca Fidel Castro şi Che Guevara, dar dictatorul [Băsescu-Hitler] nu a fugit inca”

Crinulică şi-a adus şi el contribuţia:

“Cu toate distantele, problema este ca Che Guevara nu mai e, Fidel Castro probabil mai e putin, iar noi avem de-a face cu o problema reala a Romaniei. Cand e vorba de apararea lucrurilor elementare ale democratiei, ma aliez cu oricine, chiar daca scandalizeaza. Ma aliez cu celalalt partid din Opozitie”.
Ziare.com: Ponta: Eu si Crin suntem ca Fidel Castro si Che Guevara

Declaraţiile de mai sus au venit după ce Tineretul Social Democrat a renunţat oficial la documentul de 60 de pagini postat sub titlul de “Fenomenul El Che” citat de România Liberă. Acesta a dispărut de pe situl oficial al TSD.


Florin a citit spusele lui Petre Ţuţea pe diagonală:

daca pana la 30 de ani nu esti de stanga, n-ai inima, daca dupa 30 de ani mai esti de stanga si nu esti conservator, esti cretin

Colegul care mă apostrofa s-a hotărît să emigreze. Nu poate trăi într-o Românie în care Băselu’-dictatorelu’ e preşedinte. Emigrarea nu ar fi fost la fel de sigură dacă Geoană, şi nu “Tiranul”, ar fi cîştigat alegerile.

Print Friendly, PDF & Email

63 COMENTARII

  1. Costine, ai spus lucrurile drept si cinstit. Asa ar trebui sa gindeasca toti:cinstit! Poate ca nu-i prea tirziu, dar va fii al dracului de greu…

  2. Trebuie sa ne gandim deja cine ii va urma lui Basescu.
    Avem 5 ani in care putem respira.
    Trebuie sa ne pregatim urmatorul presedinte care NU ne va vinde rusilor.

  3. Declaraţia de la Timişoara: 1990-2010

    via Mihail Neamţu:
    Cu prilejul aniversării a douăzeci de ani de la Proclamaţia de la Timişoara, din 11 martie 1990, vă propun relectura punctului 8 al documentului care elogiază jertfa timişorenilor, în decembrie 1989, şi curajul lor de a începe schimbarea României:

    Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la sta bilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesa ră. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să in terzică foştilor activişti comunişti, candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. Activiştii au fost însă acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist şi a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanţiile morale pe care trebuie să le ofere un Preşedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcţii, după modelul multor ţări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Preşedinte al României ar putea candida şi personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice, fără o experienţă politică deosebită. Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituţiilor democratice şi clarificării poziţiei ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoştinţa de cauză, cu cărţile pe faţă.

    Pentru a vizualiza textul integral al Proclamaţiei click AICI.

    Pentru un comentariu privind acest moment, vezi interviul cu Vladimir Tismaneanu.

    L-am cunoscut pe George Serban, am stat mult de vorba cand a vizitat Washingtonul. Mi-a povestit cum s-a nascut ideea Proclamatiei. Punctul 8 a fost, de fapt, o lovitura formidabila data imposturii echipei feseniste. Ei se pretindeau anticomunisti, dar in fapt, cand au fost somati sa actioneze in acest spirit, si-au expus adevarata fata, adevaratele interese. Proclamatia a demascat asadar minciuna ce continua sa polueze spatiul public. De nu a fost aplicat Punctul 8 cand a venit la putere Conventia Democratica? Presupun ca din acelasi motiv pentru care Emil Constantinescu n-a considerat necesar sa intrerupa continuitatea institutionala a statului declarand regimul comunist drept ilegitim si criminal. Acest lucru a fost facut de Traian Basescu, ca presedinte al Romaniei, pe 18 decembrie 2006. Absenta lustratiei a dus la prelungirea unei stari de buimacire, de deruta si de confuzie morala. Intr-o tara in care au murit peste 1.100 de oameni in acele tulburi zile cand se nastea libertatea si se coagula puterea liberticida, cei vinovati de crime sunt in continuare liberi si ranjesc cu nesimtire. Cred insa ca ne apropiem de finalul acestei perioade si ca adevarul va fi tradus in acte de justitie.

  4. incercati sa priviti regimul basescian si dintr-un alt unghi.
    E liberal prin doctrina(sau cel putin asa se prezinta) dar e extrem de comunist in aplicare: inlaturarea opozitiei, cresterea bugetului serviciilor secrete, acapararea presei(b1tv, evz, realitatea)… si mai putem continua

  5. Oliver, nici macar nu am vorbit despre “regimul basescian”.. deci, in primu rind esti pe linga subiect. apoi:

    inlaturarea opozitiei, cresterea bugetului serviciilor secrete, acapararea presei(b1tv, evz, realitatea)

    esti absurd de comic 😆
    pari a fi un che guevarist marca tsd?

  6. i-auzi, nu-i fi tu Cromwell?
    presa si audio-vizualul controlate de Baselu hehe.
    pe asta n-om stiam. multumim de news. sa ne tii la curent

    inlaturarea opozitiei? aici intr-adevar a gresit, recunosc. trebuia in schimb sa ajute la consolidarea ei. cum ar fi facut psd-istii daca ar fi ajuns la putere, nu?
    se numeste jocul de-a politica, cine nu merita, pierde. eu as introduce si ruleta ruseasca la unii de sorginte guevaristă, in buna traditie a economiei munitiei pe cap de reactionar

    ce ziceti tsd, va bagati?

  7. nu vad care este problema cu videoclipul tsd cluj? la nivel european simbolul Che este folosit de multi socialisti… o seara placuta va doresc 🙂

  8. Oliver. Dacă este “extrem de comunist” (deci nu “comunist” varietatea de gradină) înseamnă că şi tu trebuie să suferi “extrem”… ne scrii de la Jilava sau de la Canal, nu-i aşa?… grea dizidenţa sub regimul băsextremist.

  9. de la tsd adunate si-napoi la lume date…
    NoiCeiNoi exact la fel de goi de continut ca EiCeiVechi:

    1.

    2.

    3.

    Totuşi atitudinea uşor distantă a preşedintelui PSD, vizavi de măsurile luate pâna acum de coaliţie, prudentă, este binevenită deoarece poporul trebuie să judece guvernul binecuvântat de Băsescu, şi să-i deconteze prin vot meritele sau eşecurile.
    Această guvernare a devenit o „asociaţie de asigurări reciproce”, contra incendiului, riscurile asigurate de cele două partide fiind inegale. Sper ca social-democraţia să locuiască într-o casă aflată cât mai departe de materiale inflamabile.

    (??)

    4.

    Plus progresismul cel mai conformist, anti-israelian, pro-palestinian, anticapitalist, pro-Obamist, demagog si logoreic
    Yes we can

    Speranţa şi schimbarea, două concepte cheie pentru orice electorat. Deziluzia şi stagnarea – surorile lor vitrege.
    Spun asta sub auspiciile celui mai răsunător eveniment al acestui început de an. DA, mult mai răsunător decât tunurile israeliene, decât strigătele disperate ale copiilor palestinieni, decât scrâşnetul robinetelor ruseşti inchizându-se şi chiar decât vocile miilor de şomeri, victime ale capitalismului desuet. Începând de marţi 20 ianuarie 2009 Statele Unite ale Americii au un preşedinte de culoare.

    Dar unele lucruri le spun asa cum sint:

    Ceremonia de învestire a acestuia i-ar fi făcut pe Cezar, Carol cel Mare, Napoleon, Franz Josef, Hitler şi chiar Stalin să-şi muşte buzele de invidie.

    E greu să nu iţi placă Obama. E întruchiparea speranţei şi a schimbării.


    ma opresc aici. nu pot citi mai departe. simt ca imi vine mincarea inapoi.

  10. Dacă “Mircea Badea spune că Băsescu e un dictator, şi tu spui că nu este aşa, Costine, eşti un ignorant! Mie îmi pasă de ţara asta!”.

    Colegul care mă apostrofa s-a hotărît să emigreze. Nu poate trăi într-o Românie în care Băselu’-dictatorelu’ e preşedinte. Emigrarea nu ar fi fost la fel de sigură dacă Geoană, şi nu “Tiranul”, ar fi cîştigat alegerile.

    🙂 🙂 🙂

    vezi?
    ma gandesc ca primeste venezuela si cuba emigranti.
    de coreea de nord nu sunt asa de sigur.

  11. ps. ma inebunesc dupa diminutivele romanesti.
    o ciorbica cu o fripturica si niste cartofiori cu castraveciori murati?
    in romanica e un dictaterl?
    hahahaha

  12. dreapta.net despre Revolucia Bunului Simţ:

    Nostalgia originilor funcţionează impecabil în cazului tânărului revoluţionar, ajuns preşedinte al PSD. Aflat „şold la şold”, într-o emisiune televizată, alături de Barack Obama de Dâmboviţa, domnul Ponta a explicat fără să clipească cum el şi Crin Antonescu sunt precum Fidel Castro şi Che Guevara.

    Confuziile ideologice pe care le face Victor Ponta nu sunt de dată recentă. Pe site-ul oficial al TSD a tronat ani de zile figura ”revoluţionarului” cubanez, împuşcat de „imperialiştii” sud-americani ce se săturaseră de miile de crime la care Che fusese autor direct sau moral. În perioada guvernului Năstase, pe când Ponta era oficial al statului român, micul Titulescu explica la un post TV (cred că era B1), cum ar îmbrăca cămaşa morţii (a se citit un tricou cu Guevara) şi ar merge să dea cu pietre alături de extremiştii de extremă stânga, sau dreapta, după caz, la întâlnirile G8. Ponta a ratat şansa de a-i arunca o piatră în cap liderului american, premierului britanic sau preşedintelui rus, însă, dacă va ajunge preşedinte, aşa cum se visează, s-ar putea să aibă ceva şanse de izbândă. Eu îi urez succes!

    cititi mai departe aici

  13. 🙂 crin acel che guevara de dreapta fin.
    pai daca la varful partidului liberal exista ditamai confuzia despre ce inseamna dreapta si stanga, ce pretentii sa mai ai la alegatori?
    ( lui crin, bineinteles).

  14. dr pepper, armanda13 ne-a lasat linkul spre un articol scris de Patapievici pentru Evenimentul Zilei despre exact ce vorbesti tu:

    Requiem pentru un partid istoric

    Horia-Roman Patapievici: „Congresul PNL a confirmat instalarea temeinică şi a acestui partid în logica partidului-politic-românesc- care-mimează-democraţia-occidentală”.

    În mod grotesc, prefăcându-se că sunt democraţi şi că vor să cunoască voinţa partidului, câţiva puternici lideri liberali au organizat un congres cu unicul scop de a se descotorosi de adversarii lor din conducere şi de a se realege fără concurenţi.

    Liberalii au organizat alegeri prefăcându-se că aleg, s-au perindat pe la tribună prefăcându- se că dezbat, au depus candidaturi prefăcându-se că le iau în serios. Pe scurt, liberalii s-au prefăcut că sunt liberali.

    Scopul congresului a fost întărirea puterii unui singur om. Câştigătorul ştia că va câştiga. În mod cinic, acesta a şi dat procentul cu care va fi ales, o zi înaintea congresului. Aşa farsă nu s-a pomenit nici la PSD. Felul în care Crin Antonescu şi-a organizat concentrarea puterii în mâinile sale se află în strident contrast cu discursul său public.

    De ani de zile, Crin Antonescu critică pătimaş „dictatura lui Traian Băsescu”. O denunţă ca iminentă de doi ani şi o proclamă ca realizată de unul. A câştigat şefia partidului în 2009 pe o platformă anti-Băsescu. Şi-a făcut campania prezidenţială pe o platformă anti-Băsescu. Tot pe o platformă anti-Băsescu a impus la alegerile din PNL metoda listei.

    Metoda listei este ce poate fi mai neliberal. Ea spune, în principiu, următorul lucru: „Dacă mă votaţi, mă votaţi cu tot ce vreau eu, fără să ştiţi dinainte ce vreau; iar dacă nu mă votaţi, tot mă votaţi, pentru că adversarii mei fie nu vor putea depune liste, fie nu vor întruni numărul necesar de voturi”.

    Cu această metodă şi-a eliminat Crin Antonescu adversarii şi, în acelaşi timp, a obţinut un control absolut asupra par tidului. Din punctul de vedere al puterii sale, desigur, manevra a fost foarte bună: nici un lider liberal nu a avut asupra partidului controlul pe care îl are acum Crin Antonescu. Dar din punctul de vedere al pretenţiilor sale liberale şi democratice manevra sa a fost un autodenunţ: ea l-a demascat pe Crin Antonescu drept ceea ce criticii săi au spus dintotdeauna că este – un demagog superficial, un politician lipsit de principii, ghidat numai de simţul puterii personale şi complet ignorant în teorie liberală.

    Ca şi când nu ar fi dobândit în partidul său exact tipul de putere pe care i-l reproşează lui Traian Băsescu, Crin Antonescu continuă să denunţe metodele dictatoriale ale acestuia şi nu osteneşte să se propună pe sine ca model de lider democratic. Soluţia sa? Fie dezastrul, cu Băsescu; fie salvarea, dacă îl sprijinim incondiţionat.

    Acum, că şi-a făcut mâna pe partid, Antonescu poate trece liniştit şi la ţară. Ideea de bază este să îl votăm: dar nu oricum, ci incondiţionat; şi nu doar incondiţionat, ci în alb. Adică, pe listă. Cam aşa arată spiritul democratic al lui Antonescu, cu care luptă împotriva spiritului dictatorial al lui Traian Băsescu.

    Caracterul de farsă demagogică a congresului PNL depăşeşte însă cu mult problema persoanei lui Crin Antonescu. Drama este a Partidului Naţional Liberal. Miracolul românesc, după 1989, nu a fost venirea la putere a societăţii civile, cum s-a întâmplat în celelalte ţări ex-comuniste. Nu avea de unde, pentru că societate civilă românească, pur şi simplu, nu exista.

    Miracol a fost renaşterea partidelor istorice, fenomen unic în toată Europa centrală şi de est. Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat din România au renăscut din propria lor cenuşă (adică din sutele de ani de puşcărie îndurate de membrii lor în perioada comunistă). Contra-miracolul a constat în convertirea lor, în mai puţin de un deceniu, la logica partidului-politic-românesc-de- extracţie-comunistă-caremimează- democraţia-occidentală.

    Partidul Social Democrat din România a dispărut primul, prin trădare, dizolvat, ca să i se poată lua numele, în masa rivalului său ex-comunist. Apoi, la zece ani de la renaştere, a dispărut din viaţa politică şi Partidul Naţional Ţărănesc, prin alegeri. Singurul supravieţuitor al dezastrului CDR din 2000 a fost Partidul Naţional Liberal.

    Prin construcţia politică a Alianţei Dreptate şi Adevăr, în 2004, păruse că PNL a reuşit să convertească aşchiile desprinse din FSN la stilul de a face politică al unui partid istoric. Într-adevăr, Partidul Democrat, probabil sub influenţa lui Traian Băsescu, a evoluat în mod surprinzător spre dreapta, tinzând cu timpul să ocupe poziţia pe care o ocupase în anii ’90 PNL.

    În mod straniu, odată ajuns la guvernare, PNL a avut o evoluţie inversă. Sub şefia lui Călin Popescu-Tăriceanu, ca urmare a identificării partidului cu interesele lui Dinu Patriciu, PNL a ajuns să semene tot mai mult cu PSD, făcând lucruri pe care nici măcar PSD nu le făcuse (epurarea foştilor lideri ai partidului; eliminarea facţiunilor; reducerea conducerii la un nucleu dur de lideri obedienţi faţă de Marele Sponsor).

    PNL a guvernat cu sprijinul PSD, l-a suspendat pe preşedinte împreună cu PSD, a făcut campania electorală împreună cu PSD, a sprijinit candidatul PSD la preşedinţie, nu admite să guverneze decât cu PSD. S-ar părea că visul PNL este să devină un PSD mai de salon: un PSD al oamenilor mai drăguţi, mai manie raţi, mai cultivaţi, mai călduţi.

    Soarta partidelor istorice, după renaşterea lor ne aşteptată, a fost tristă. Da că PNŢ a dispărut prin alegeri, iar PSDR s-a dizolvat în PSD prin trădare, PNL tinde să se dizolve în PSD prin emulaţie, leadership similar şi convergenţă de interese. Altfel spus, partidele istorice mor acum de moartea a doua.

    multumim amanda

  15. offtopic.
    eu cu imperialistu (cind ne intelgeam mai bine 😀 ) incercam sa ne dam seama cum se interpreteaza statisticile blogului, nr de vizite, nr de pagini vizualizate, etc. exista mai multe statistici pe care se poate urmari asta, dar sint cam contradictorii, si nu ne dam seama daca intradevar numerele de acolo sint numarul de vizite. nu stim ce este, dar pare demn de urmarit, asa ca ia-am dat un nume: ” nr de veveriţe”.
    Ei bine, ziua cu cele mai multe veverite din istotia blogului a fost 7dec09, cu un total de 1.155 de veverite. astazi, acest numar va fi depasit. alunele* aruncate in joc in ultimele zile au ademenit azi in tufisul nostru un 1.550 de veverite, iar ziua calendaristica a blogului se termina la 6 dimineata. atunci e 0, ora SUA, unde este localizat blogul.

    deci si prin urmare, ziua de 11 martie 2010 a fost cea mai bogata in veverite zi de pina acum.
    haideti fetelor, nu va rusinati! avem alune pentru toate.

    *alunele reprezinta totalitatea postarilor si a comentariilor suplimentare lasate spre rumegare veveriţelor de veveriţoii care scriu aici.

  16. Doamne, văd roșu în fața ochilor. Bineeee, m-apuc să readun niște idei despre Lenin, tata lu’ Che, al komsomolului tesedist, al lu’ Ponta și Crin, tata mamii lor 🙂 Acum am groaznic de puțin timp, dar promit să comit lucrarea pînă-n weekendul celălalt. Ca preview, ia aruncați un ochi aici (Giovanni Papini – Gog, O vizită lui Lenin.)

    http://www.scribd.com/doc/20176141/Papini-Giovanni-Gog

  17. aaah, deci este vorba chiar de acel cornel dinu de la dinamo?
    hahaha – caine pana la moarte!
    sunt curios totusi sa stiu ce l’a determinat cu adevarat pe dinu sa ia pozitie dupa atata timp.

  18. ma sa ne fie rusine romaniolor ca trimitem in parlamentul european dobitoace ca si elena basescu numa ne facem de rusine

  19. si armamentul care il vinde mircea basescu arabilor si dupacea ne aducem soldati in cosciuge acasa

  20. mv, te-au trimis tesedeii sa ne saluti? sintem onorati!

    ma sa ne fie rusine romaniolor ca trimitem in parlamentul european dobitoace ca si elena basescu adrian severin numa ne facem de rusine..

    apropo de necuvintatoare, vezi, cred ca te striga cineva..

  21. E o gogoriţă chestia asta cu dictator în România de azi. Opoziţia actuală aruncă praf în ochi mulţimii, ridicând sperietoarea cu Dictatorul, la fel cum acum câţiva ani alţii îl vedeau dictator pe Năstase. Şi ăsta chiar că era pe aproape:nu ajungeai director de spital sau măcar şef de salon, dacă nu intrai în Psd.
    Dar altceva vreau să zic. Într-o ţară ca a noastră (e, totuşi, A NOASTRĂ) în care justiţia e disfuncţională şi legislaţia are carenţe incredibile, în care inventivitatea infracţională cuprinde într-un conglomerat toate zonele societăţii – nu poate exista un dictator. O dictatuă are nevoie de legi drastice, nu de mânării volatile,care îmbogăţesc notarii şi avocaţii, care întind procesele pe ani de zile şi marii infractori ai statului nu intră în veci la puşcărie. Sistemul este atât de corupt încât nu poate apărea un dictator care să rupă mreaja asta de interese, în care cei mai mulţi politicieni, care tot boscorodesc la televiziuni, sunt doar interfaţa celor din umbră care decid limitele jocului politic.
    Nu dictator, dar nici măcar un lider autoritar nu mai poate avea ţara . Au reuşit să-l transforme pe Băsescu dintr-un tip cam abuziv şi căpos, dar dornic de reformă,într-o umbră, care ar putea spune ca şi amărâtul ăla de Constantinescu (nu-l regret, Doamne fereşte!): structurile m-au înfrânt

  22. Radu, asa mi se par si mie lucrurile, de la distanta la care ma aflu de tara… e trist rau.

    Costin, ultima oara cind am verificat d-soara Basescu era de o prostie lucie. Poti sa zici multe despre Severin, mai putin ca ar fi dobitoc sau prost. Ma rog… ce mai conteaza.

  23. Ma bucur sa vad ca Dreapta.net nu il menajeaza pe kaghebistul Severin. 😀 Nu am nici cea mai mica indoiala ca se afla pe listele de plata ale serviciilor secrete ale Marelui Frate de la Rasarit. Altfel nu poate fi explicate pozitiile sale constant pro-ruse, indiferent de context si de problema. With all due respect, nu pare a fi un idiot util, ci mai degraba un mercenar (si un tradator).

  24. Un mister psihiatric: de ce e obsedat Victor Ponta de comunistul Che Guevara?

    îl puteți vedea pe Ponta în tricoul cu Che

    ”Eu și Crin suntem ca Che Guevara și Fidel Castro” spune noul lider al PSD, Victor Ponta, iar afirmația sa începe să te pună serios pe gînduri. Asta pentru că se împlinesc în această lună șase ani de cînd Ponta a dezvoltat o veritabilă obsesie față de sîngerosul lider comunist, care făcea revoluție cu mitraliera în junglele sud-americane. Întrebarea e care ar putea fi dedesubturile acestei fascinații pe care comunistul-terorist o exercită asupra liderului PSD și ce ne-ar putea spune ea despre personalitatea acestuia.

    În primăvara anului 2004, Victor Ponta a decis, brusc, că nu mai vrea să fie ”Micul Titulescu”, ci noul Che Guevara, pe care l-a plasat inclusiv pe tricouri distribuite la reuniunile tineretului social-democrat. El a dezvoltat, ulterior, o pasiune pentru tricouri, cămăși și pulovere roșii și a militat pentru schimbarea culorii PSD din albastru în roșu, pentru că “Roșul reflectă o lipsă de complexe față de ce a fost culoarea roșie înainte de 1989″. Ba chiar a făcut tot posibilul pentru a face un concediu de odihnă, alături de Daciana Sîrbu, în America de Sud, locul de acțiune al lui Che. Celebrul revoluționar comunist, reamintim, a fost un criminal sîngeros, responsabil, între multe altele, de moartea a mii de deținuți politici în închisoarea Cabana, pe care a condus-o cîteva luni. Una dintre lozincile preferate era „Să creăm noi Vietnamuri!”, iar marea pasiune erau loviturile de stat, pe care le căuta în Africa atunci cînd America de Sud nu îi mai oferea senzații tari. Confuz în gîndirea politică ce era, probabil, doar un pretext pentru adrenalina oferită de guerrilla perpetuă, Guevara a reușit să enerveze pe toată lumea: ruși, americani, africani, pe camaradul Fidel Castro și a sfîrșit executat în Bolivia, în urma unei operațiuni în care s-a implicat CIA.

    Discipolii lui Guevara: Victor Ponta și teroriștii ELN
    În prezent, în afara lui Victor Ponta mai există cineva profund inspirat de învățăturile lui Che Guevara: e vorba de organizația latino-americană Armata de Eliberare Națională (ELN), aflată pe listele cuprinzînd grupările teroriste identificate de Departamentul de Stat al SUA şi de Consiliul UE și ale căror activităţi pot afecta, conform SRI, stabilitatea mondială şi siguranţa naţională a României. ELN este o grupare marxistă insurgentă, formată în anul 1965 de către intelectualii din mediul urban, inspiraţi de ideile lui Fidel Castro şi Che Guevara. ELN s-a specializat în activităţi teroriste care au vizat răpiri, deturnări de aeronave, atacuri cu bombă, extorcări şi război de gherilă. Anual desfăşoară sute de răpiri în scop de recompensă, ţintele fiind angajaţi străini din marile corporaţii din industria petrolieră. În mod frecvent, execută atacuri asupra infrastructurii energetice, asupra conductelor petroliere importante şi asupra reţelei de distribuţie a energiei electrice.

    Psihiatrul Florin Tudose: ”Fantasma Che Guevara ascunde, la Ponta, o lipsă de model
    Cu ani în urmă, obsesia lui Ponta pentru Che Guevara putea fi explicată prin energia și avîntul specifice vîrstei fragede. Azi, însă, lucrurile stau altfel și ar putea fi privite și în altă lumină. Ponta a ajuns la vîrsta maturității, este lider de partid, a fost ministru în guvernul unei țări pro-occidentale, aliat strategic al SUA, dar continuă să fie obsedat de modelul Che Guevara. Teribilism sau altceva?

    Pishiatrul prof.univ.dr.Florin Tudose, șeful secției de profil de la Spitalul de Urgență, e înclinat să creadă că e vorba de ceva mai mult decît teribilism. Obsesia tanarului presedinte al PSD pentru revolutionarul Che Guevara ascunde “o fantasma”, “o lipsa de model” care justifica aceasta “boala de tinerete” a social-democratului, explica psihiatrul Florin Tudose, in exclusivitate pentru Inpolitics.

    “Che Guevara a fost un medic, un revolutionar de extrema stanga, care, ca orice latino-american, milita pentru actiunea directa. Este foarte greu de inteles de ce un tanar ca Victor Ponta, nascut la ceva vreme dupa epoca lui Che Guevara, isi face un idol din acest latino-american”, este de parerea psihiatrul. “Ar fi fost de inteles ca Victor Ponta sa isi faca un model din revolutionarul Simon Bolivar care era, e drept, un intelectual cu doctrina. Mai cu seama ca Bolivar a dus revolutia pana la sfarsit”, a adaugat Florin Tudose. “Alegerea ca model a revolutionarului Che Guevara este lipsita de inteles, la fel cum fara de inteles a fost momentul in care Ponta vroia sa puna cocorii rosii drept simbol al PSD. Che Guevara reprezinta o fantasma, o lipsa de model care justifica aceasta boala de tinerete a lui Victor Ponta”, este verdictul psihiatrului. “Comparatia facuta de Ponta, cum ca el ar fi Che Guevara si Crin Antonescu ar fi Fidel Castro, este interesanta, fiindca Crin, e drept, este mai rational in acest cuplu. Nu le doresc insa lui Ponta si lui Crin sa aiba destinul cuplului Che Guevara-Fidel Castro”, mai spune Florin Tudose. (Razvan Gheorghe/Bogdan Tiberiu Iacob)

    vlad, am publicat comentariul tau si aici. e oarecum mai vizibil

  25. Un mesaj de paste de la Crin baiat-fin Antonescu, liberalul change we can believe in, revolutionar al bunului simt, cu ochi albastri patrunzatori, idolul femeilor, acest Petre Roman al noului mileniu, care e mai iliescist ca iliescu:
    via Riddick

    „O zi fără Băsescu” este campania declanşată de un număr de tineri care au hotărât să spună „nu” demagogiei şi populismului. Salut iniţiativa şi determinarea lor, îi respect pentru curajul şi dăruirea autentică pe care o au faţă de principiile democratice, într-o lume tot mai puţin principială.
    Eu văd acest demers ca pe unul simbolic. Este, de fapt, refuzul unui stil de a face şi de a înţelege politica. Este dreptul unei jumătăţi de Românie de a nu fi complice cu un sistem care promovează non-valoarea şi răsplăteşte cu funcţii politice trădarea. Este semnalul dat de acea jumătate a României care nu vrea să trăiască într-o ţară a circului politic şi al spectacolului mediatic, sub care se ascunde incompetenţa puterii. În această ecuaţie Traian Băsescu este el însuşi un simbol. Al politicii bunului-plac şi al populismului.
    Dar, dincolo de a spune „nu” acestui mod de acţiune şi comportament politic, mişcarea tinerilor liberali spune „DA”. Da, unei „altfel” de politici, a bunului-simţ şi normalităţii. Da, celor care cred că România mai are o şansă şi că putem reconstrui împreună fundamentele democraţiei româneşti, profund alterate în ultimii ani. Da, celor care nu-şi abandonează crezurile şi nu devin resemnaţi. Da, celor care vor să construiască şi nu celor care distrug. Da, celor care nu stau de-o parte şi care vor ca vocea lor să fie auzită.
    Pentru toţi aceştia, împreună cu colegii mei mi-am asumat o misiune. Deloc uşoară. PNL va fi purtătorul lor de cuvânt. Pentru ca în România să nu mai fie nevoie de zile speciale împotriva populismului şi demagogiei. Sau dimpotrivă, fiecare zi să fie suficient de specială încât să ne opunem împreună acestor derapaje. În acest sens, îi încurajez pe iniţiatorii mişcării „O zi fără Băsescu” să continue campania zi de zi, oriunde s-ar afla, cu toate mijloacele democratice pe care au demonstrat că le înţeleg mai bine decât Traian Băsescu. Putem face împreună pasul de la „No Băsescu Day – April 2″ la „No Băsescu Day – Every Day” .

    Vă mulţumesc pentru reconfirmarea votului din 2009 prin această mişcare de rezistenţă şi vă doresc sărbători pline de liniştea pe care numai conştiinţa faptului că vă faceţi datoria faţă de voi înşivă v-o poate da.

  26. Costin
    Vezi ca am trimis din nou.
    Te rog frumos sa-mi confirmi daca ai primit ceva.
    Merci

  27. Basescu: “Iliescu e responsabil de mortii de la Revolutie”

    Presedintele Traian Basescu a declarat ieri ca Ion Iliescu are o mare responsabilitate pentru oamenii care au murit in Revolutie si la mineriada din 13-15 iunie 1990.

    “Iliescu are responsabilitatile lui si va trebui sa… Oricat vrea sa apara ca ingerasul luminos al Revolutiei, Iliescu are o mare responsabilitate pentru oamenii care au murit la Revolutie, ca si la mineriada din 13-15”, a declarat seful statului, la B1TV, relateaza NewsIn.

    Acesta a abordat si chestiuni legate de revolutie, precizand faptul ca nu crede ca au fost teroristi. Basescu a aratat insa ca nu mai exista documente din dosarul Revolutiei secret, cu exceptia celor referitoare la retelele de comunicatii ale Armatei. “Nu mai este o foaie de interes care sa nu fie desecretizata. De fapt, marea miza era sa se afle ce au facut unitatile militare. Si se stie acum ce au facut, cate cartuse au tras, cate grenade, cate grenade antitanc, cata trupa a fost in strada, din ordinul cui au iesit…”, a adaugat Traian Basescu.

    Replica lui Iliescu

    Ion Iliescu a declarat ca este “regretabil” ca Traian Basescu a facut acele declaratii despre evenimentele din 1989, considerand ca presedintele avea mai mult bun simt candva si recunostea ca “a urmarit Revolutia de la televizor”.

    “Este regretabil ca din pozitia pe care domnia sa o ocupa se coboara la astfel de declaratii si apare la o astfel de emisiune de scandal (“Nasul” – n.r.). Candva avea mai mult bun simt si recunostea ca el a urmarit Revolutia de la televizor. E regretabil ca se coboara la asa ceva, si el, si cel care intretine acea emisiune (Radu Moraru – n.r.)”, a spus Ion Iliescu.

    Iliescu la bulău! o sa ma fac un grup de facebook cu numele asta, sper 😆

  28. un cetitor comenteaza stirea de mai sus:

    Ion Iliescu are in primul rind meritul reusitei revolutiei…

    Iar pentru aceasta toata natiunea trebuie sa-i fie recunoscatoare. Tot Ion Iliescu a condus Romania pe drumul reformei politice si economice si al integrarii in UE. Fara Ion Iliescu Romania ar fi fost in cu totul alt loc si nu memebra a pietei comune. Revolutia a fost un mic razboi cu fortele de securitate ale lui Ceausescu si “la razboi ca la razboi”. Generalul Eisenhauer a judecat dupa marile pierderi suferite de armata americana la debarcarea in Normendie si pina la infringerea germaniei naziste sau pentru succesul final ?
    Basescu isi dovedeste micimea morala si intelectuala cu fiecare fraza!
    Care sint insa meritele lui Basescu ?
    1) A fost un primar execrabil al Bucurestiului (urmat de Adrian Videanu colaborator apropriat) lasind capitala in paragina
    2) A fost (si este) un promotor al zizaniei interne excelind prin sabotarea sistematica a guvernului Tariceanu
    3) Conduce Romania pe drumul incalcarii sistematice a libertatilor democratice si al reintoarcerii la dictatura
    4) A fost si este capul gastilor de afacerisi PDl-isti care prin operatiuni finaciare catastrofice au reusit(ceeeace nici Ceausescu n-a reusit) sa ruineze si sa indatoreze tara

  29. Poate ar trebui sa le explice cineva lui Crin, Ponta samd ca “Revolutia bunului simt” poate sa prinda numai la persoanele pentru care BUNUL SIMT chiar ar fi o revolutie. 🙂

    Pentru mine, de exemplu, nu e. De aia ii si zice BUN SIMT (common sense). E ceva elementar!

    Eu am bun simt suficient, nu am nevoie de “o revolutie” ca sa mi-l gasesc.

    🙂

  30. Vladimir Tismăneanu a comentat pe blogul lui declaraţiile halucinante făcute de Iliescu:

    Mda, de pe blogul vesnic tanarului vlastar tov. Volodea Tismaneanu, fiul unui revolutionar, el insusi revolutionar. Mai tineti minte cum ni-l przentase Teodor Brateş in 1989 la televizor pe Iliescu: “El este fiul unui revolutionar, unui patriot, el insusi patriot.”?

    Copiii stapanilor nostri vor fi stapanii copiilor nostri…

  31. #53
    Problema mea e ca este. 🙂
    Si, apropo, nu e “”Volodea””, ci “Volodea”. Adica fara ghilimele. Nu stiu cum e acum, dar la scoala i se zicea Volodea. Sau Vova.

  32. #58
    Scuza-ma, dar mi-e greu sa-l privesc pe Vova ca pe un lider de opinie, un “guru” anticomunist. Da-mi voie sa-i contest calitatea asta. Orice ar spune el astazi, nu pot sa trec peste biografia lui. Omul nu s-a nascut ieri.

    Nu mai devreme de acum 6 ani scotea “Marele soc”, o carte de dialoguri (tovarasesti) cu Ion Iliescu. Pe vremea aia Iliescu era “un om al stangii democrate”, iar dialogul cu Ion Iliescu era o “placere intelectuala”. La lansare Volodea declara ca: “Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic din Romania”.
    http://www.revista22.ro/vladimir-tismaneanu-in-dialog-cu-ion-iliescu-867.html

    Despre link-ul pe care mi l-ai dat, nu vad nimic deosebit. Sunt niste declaratii belicoase ale unui lider sindical si ale unor politicieni intr-o perioada tensionata in care nervii sunt intinsi la maxim. Toate taberele implicate fac asta. Suntem in criza din toate punctele de vedere, iar guvernul a luat masuri de austeritate mai dure deacat oriunde in Europa. Doar nu te astepti sa fie liniste deplina. In alte tari pentru mult mai putin au fost demonstratii violente cu batai in toata regula cu fortele de ordine. La noi e inca destul de calm, semn ca securitatea e la datorie.

  33. PS Tot despre cartea “Marele soc”, de pe blogul “prietenului” vostru Victor Roncea:
    http://roncea.ro/2010/03/04/amintiri-amintiri-vladimir-tismaneanu-si-cristian-preda-lansand-marele-soc-al-lui-ion-iliescu-plus-foto/

    Este reprodus textul din Revista 22 dar e si cu poze. Ii vedem intr-o fratie generala pe Ilici, Volodea, Cristian Preda, Adrian Severin, ce mai, numai lume buna. Intr-o poza apare si Hurezeanu. Ehe, ce vremuri… Pe atunci PD (actualul PDL) era coleg in Internationala Socialista cu PSD. Astazi cele doua tabere sunt in plin conflict. Maine, cine stie, poate se impaca iar.

  34. Nu stiam de cartea cu Iliescu si nu-mi place, dar Tismaneanu a avut citeva comentarii pertinente la declaratiile lui Iliescu. stiam ca Tismaneanu si-a descoperit recent pasiunile anticomuniste, dar banuiesc ca stii ca exista multi anticomunisti valorosi (nu ma refer la cei romani neaparat) care in tinerete au fost comunisti. nu incerc sa ii gasesc scuze, dar munca pe care o face acum este valoroasa si sincer, asta e ce ma intereseaza si apreciez la el. ai citit cumva cartea cu Iliescu?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here