În absenţa lui Dumnezeu, concediat pentru nerezolvarea repetată a cererilor de fericire instantă, omul îşi face de lucru meşterind înverşunat la biserici închipuite şi dogme purificatoare. Dacă e secolul XX, secreţia anti-religioasă dă cultul socialist – marşul spre paradis prin extinderea ştiinţifică a servituţii. Dacă e secolul XXI şi socialismul nu mai poate îmbrăca tricoul …