Războiul din Coreea nu s-a încheiat vreodată, și nici nu s-a semnat vreun acord de pace. Fragila liniște contemporană este menținută doar de un armistițiu temporar ce a a supraviețuit eroic din 1955 până în prezent. Însă lucrurile s-ar putea schimba curând, punctul culminant ar avea loc în weekend – om trăi și om vedea …
Distanța care ne face să cercetăm de două ori înainte de a accepta emoția autentică și directă cuvenită victimelor nevinovate vine din oroare.
Faptul ca acest mascarici, acest panglicar, aceasta caricatura face figura de doctrinar de regim si sistem in ziua de azi -tradus international!!- este in sine cea mai mare gluma posibila la adresa umanitatii gaditoare a secolului 21.
După fiecare atentat care nu se petrece pe teritoriul Europei, moraliştii de serviciu ies la atac. De data asta, narativa sună cam aşa: „De ce nu vă afişaţi steagul Rusiei la profil? Nu vă pasă de oamenii care au murit?”
Primitivism, violență, ideologie. Este radiografia clasică a cizmei sovietice, cu un aggiornamento pervers: au inclus abuziv ingrediente omise de tov. Lenin – tradiția națională și credința creștină, ambele într-o înțelegere rudimentară –, ca să mai pescuiască niște găgăuți.
„Unde e milionul de musulmani paşnici, integraţi şi indignaţi, demonstrînd pe străzile Londrei, sub conducerea Primarului Sadiq Khan, cu pancarte pe care scrie citeţ „Not in my name!”? Unde să fie? În visele liberalilor sau acasă, la cutie”, scrie Traian Ungureanu în articolul „Cu ei in, nu poți să win”. „Nu mai e doar tragic. …
Mașinăria de propagandă a Rusiei încearcă de ani de zile să creeze în mințile oamenilor o falsă alegere, prin următorul mesaj, adresat țărilor din Europa de Est: „Occidentul dorește să vă șteargă istoria, valorile, identitatea, singura voastră scăpare este în brațele noastre”. Scopul acestei retorici este să creeze impresia că există doar două căi posibile: …
Există oameni care instrumentalizează fățarnic credința creștină și mituiesc ierarhia în scop electoral (politrucii pesediști, de exemplu).
O pagină de Facebook distribuie următoarea poză apocaliptică: În stânga, 1989: stema Republicii Socialiste România, încadrată în spice de grâu, cu păduri verzi, ape albastre, stâlpi de înaltă tensiune viguroși, soarele strălucind mândru pe cer și steaua roșie deasupra.
Adrian Papahagi: „Dacă are dreptate strălucitul Paul Dragos Aligica (și cel mai adesea are), merită poate să citiți modesta mea cărticică despre creștinism, politică, România și Europa. Asta-i miza, pentru asta ne luptăm.”
Romanian