Titlul acesta nu este unul suficient de adecvat. Aş fi preferat Mariusoprismul versus tismănismul, dar barbarismele acestea îmi zgârie urechile, ca să nu mai spun că am oroare de „isme”. Cu alte cuvinte, vreau să spun că nu atât persoanele în sine interesează, cât ceea ce reprezintă ele. Din cele două tabere s-au aruncat … …
Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd mă gîndesc la naveta profesorilor şi la sperţul care se dă şoferilor sau naşului, la oligofrenii supradotaţi de prin mahalale, de-şi duc creierii în sacoşă de grei ce sînt şi ajung în armată fără să ştie buche de carte, cînd îmi amintesc bandele de tineri învăţăcei … …
Sîntem o naţie de pupăcioşi. Nu ştiu – să fie influenţă franceză, orientală, ambele adunate!? Cert este că ne sărutăm, sărutăm mîna, mînuţele, mînuşiţele, sărutăm dreapta, ne ţocăim, ne mozolim, ne pupăm în bot (şi-i păpăm tot), dăm pupicuri, ne mu-mu-mu des şi, vorba unui poliţist, „ritmic”. Ne pupăm din dragoste, din politeţe, din ţopenie, …
