„Fuuu blea, și nu-mi plac mie românii iștea. Tăți îs niște țâgani”, se aude în spatele meu. O stare de vomă pune stăpânire pe mine și ca într-o secvență de film, filmată cu încetinitorul îmi întorc involuntar capul spre patrupedul care a decartat această inepție. Îmi dau perfect seama că la o distanță de 28 de …
