Generația ‘68 pariziană a pretins că l-a așezat pe Gramsci pe tronul lui Lenin. Dar Gramsci i-a atras doar pentru că era o viziune dezinfectată a lui Lenin, el oferind aceeași viziune despre partid privit ca un club exclusiiv de intelectuali.
Generația ‘68 pariziană a pretins că l-a așezat pe Gramsci pe tronul lui Lenin. Dar Gramsci i-a atras doar pentru că era o viziune dezinfectată a lui Lenin, el oferind aceeași viziune despre partid privit ca un club exclusiiv de intelectuali.
Orice lectură coerentă a mesajului creştin regăseşte în iertarea duşmanilor un punct central al crezului. Cristos ne-a sfătuit chiar să întoarcem şi celălalt obraz atunci când suntem loviţi. Pacifiştii, consideră, de exemplu, că această remarcă ar însemna că nu ar trebui să ne apărăm, ci să depăşim
Situaţia în care ne aflăm în prezent este nouă sub multe aspecte. Poate că cel mai interesant dintre ele este enormul efort care este depus acum pentru înfrângerea sau abolirea ruşinii.
Dacă aţi fi întrebat o persoană educată, oricând între 1750 şi 1930, care este scopul poeziei, artei sau al muzicii, răspunsul ar fi fost „frumuseţea”.
Dezbinătorul, insultătorul şi tulburătorul sunt sărbătorite de arta vremii noastre, frumuseţea fiind adeseori privită drept ceva prea dulceag, prea escapist şi prea departe de realitate pentru a merita întreaga noastră atenţie.
Spre uimirea mea mea, guvernul australian a luat poziţie împotriva televiziunii. Este adevărat, însă, că raportul se mărgineşte la efectele televizorului asupra copiilor mici şi ia forma unor reguli de conduită opţionale: raportul afirmă că nici un copil sub vârsta de 2 ani nu trebuie lăsat să se uite la televizor. Dar nici o altă …
Părinţii noştri îşi spuneau umanişti. Fuseseră crescuţi creştini, dar au trecut prin cel de-al doilea război mondial şi şi-au pierdut credinţa în Dumnezeul care a permis ca aşa ceva să aibă loc. Priveau umanismul ca opţiune reziduală, singura care a mai rămas odată ce credinţa a dispărut.
Pe măsură ce statul preia conducerea nevoilor noastre şi eliberează oamenii de poverile care sunt de drept ale lor – poverile filantropiei şi a bunei vecinătăţi – sentimentul autentic se retrage. În locul lui apare un sentimentalism agresiv care caută să domine spaţiul public.