Şi iată că s-a petrecut în al optulea an de domnie a regelui Bush cel Tînăr (Răul şi Ignorantul), cînd întregul ţinut dintre pustiul Arabiei pînă la ţărmurile Lacurilor celor Mari zăcea sterp, şi a apărut un Copil în sălbăticie.
Copilul era înzestrat cu frumuseţe şi intelect. Vlăstarul unei familii simple, zămislit dintr-o împreunare miraculoasă, nepotul unei persoane albe tipice şi al unei ţărănci africane. Şi, iată, cînd a crescut, Copilul a păşit pe calea cea dreaptă, fără să se abată de la ea decît din cînd în cînd, pentru puţină buruiană şi un pic de pufăială.
Şi cînd a împlinit doisprezece ani, a fost găsit în templul din Cetatea Chicago, unde dezbătea cu proorocul Ieremia şi cu Bătrînii cele mai delicate aspecte privind organizarea comunităţii. Şi iată că Bătrînii s-au mirat de ce auzeau şi îşi spuneau între ei: „Adevărat grăiesc, cine este Copilul care ne deschide inimile şi minţile la îndrăzneala de a spera?”
În marile bătălii de la Caucus (Întruniri) şi Primary (Alegeri Preliminare), a trăsnit-o pe vicleana Hillary, nevasta regelui detronat Bill cel Priapic laolaltă cu hoarda lor de albi ai clasei muncitoare.
Şi aşa a fost, cînd s-a împlinit sorocul, înainte de luna culesului din anul destinat, Copilul a purces – pentru întîia oară – să aducă lumina peste toată lumea.
… Continuare
