Dacă aţi fi întrebat o persoană educată, oricând între 1750 şi 1930, care este scopul poeziei, artei sau al muzicii, răspunsul ar fi fost „frumuseţea”.
Dacă aţi fi întrebat o persoană educată, oricând între 1750 şi 1930, care este scopul poeziei, artei sau al muzicii, răspunsul ar fi fost „frumuseţea”.
Dezbinătorul, insultătorul şi tulburătorul sunt sărbătorite de arta vremii noastre, frumuseţea fiind adeseori privită drept ceva prea dulceag, prea escapist şi prea departe de realitate pentru a merita întreaga noastră atenţie.
Spre uimirea mea mea, guvernul australian a luat poziţie împotriva televiziunii. Este adevărat, însă, că raportul se mărgineşte la efectele televizorului asupra copiilor mici şi ia forma unor reguli de conduită opţionale: raportul afirmă că nici un copil sub vârsta de 2 ani nu trebuie lăsat să se uite la televizor. Dar nici o altă …
Pînă să gîndim ca Bush, Ronnie ne-a scăpat de ruși. În ajunul alegerii lui Ronald Reagan ca președinte al Statelor Unite în 1980, un jurnalist de la radio l-a intrebat ce au văzut americanii în el. Reagan a ezitat și apoi a răspuns: „Ai râde dacă ți-aș spune că pe sine și unul de-al lor?”
Pe măsură ce statul preia conducerea nevoilor noastre şi eliberează oamenii de poverile care sunt de drept ale lor – poverile filantropiei şi a bunei vecinătăţi – sentimentul autentic se retrage. În locul lui apare un sentimentalism agresiv care caută să domine spaţiul public.
Conversaţie între Peter Robinson, realizatorul emisiunii Uncommon Knowledge din cadrul Institutului Hoover, şi Claire Berlinsky, jurnalistă şi autoare a recentei cărţi Nu există alternativă. Primele trei segmente sînt dedicate perioadei Thatcher, actualităţii thatcherismului pentru un Partid Republican care şi-a pierdut direcţia în ultimii 15 ani şi unor subiecte adiacente. Claire Berlinksy trăieşte de cinci ani …
Tot ceea ce Karl Marx a ajuns să gândească şi să spună – cu excepţia pretextului materialist-dialectic şi statisticilor pe care el le-a falsificat din celebrele Blue Books ale parlamentului britanic – deja există în doctrinele ereziarhilor mesianici încă din secolul XIV.
Într-o epocă a credinţei în declin, arta stă mărturie pentru foamea spirituală şi năzuinţele nemuritoare ale speciei noastre. Prin urmare, educaţia estetică este mai importantă astăzi decât în oricare altă perioadă din istorie.