Anca Cernea și Emil Borcean discută pentru cititorii ILD despre importanța alegerilor prezidențiale de peste câteva zile, despre profilul candidaților, despre contextul geopolitic, atitutinea Occidentului în fața agresiunii Rusiei în Ucraina, rolul Germaniei și amenintările la adresa securității României și a Europei de Est. La final, o întrebare cu tâlc: Anca Cernea: Dacă ne pomenim …
Nu contează trecutul, contează programul de guvernare. Trebuie să privim înainte. Trecutul e treaba istoricilor, așa spune toată lumea.
“Activiștii” se auto-felicită pentru reușita de a bloca exploatarea de la Roșia Montană (ma îndoiesc că e meritul lor) – “pentru prima dată o majoritate parlamentară şi un cabinet din România avea de a face cu o opoziţie reală” – după care trec la lucruri mai serioase: exploatarea gazelor de șist.
Andrei Plesu: Din pacate, noi nu prea luam in serios ce se intampla in Ucraina. Agresiunea ruseasca nu e o tema de campanie, iar asta e grav
Platforma rusească LifeNews.ru susține că români din București ar fi depus jurământ „republicii populare” Donețk. O fi diversiune?
Ce a reușit Putin să facă, din fericire, e să întoarcă, total și ireversibil, Ucraina împotriva Rusiei. Un eveniment de importanță istorică, de mare impact civilizațional.
Iuliu Maniu este cel care și-a asumat cele mai grele decizii și riscuri în realizarea actului de la 23 august 1944.
Documentul de mai jos este redactat de Ilie Lazăr, în 1945. Autorul se ferea de arestare (a și fost arestat înainte de alegerile din 1946) deoarece atmosfera politică era deja intoxicată și se pregătea eliminarea partidelor democratice din România.
Deşi o mulţime de comentatori nu mai prididesc să interpreteze actul de la 23 august 1944, subiectul continuă să fie uşor manipulabil.
O sinteză a eforturilor lui Maniu şi ale colaboratorilor săi pentru stabilirea unor contacte cu Aliaţii, în scopul ieşirii noastre din Axă.
