America liberă: între Big Brother și capra vecinului

foto: wikipedia | Brooklyn Bridge în ziua inaugurării, 24 mai 1883

The creation of the United States of America
is the greatest of all human adventures.
Paul Johnson

În vara anului 2000, călătorind prin cantoanele Elveției, am avut parte de-o experiență revelatoare. Mă legănam într-un tren InterRegio, contemplând superbul peisaj montan dintre Locarno și Lugano. Intrasem în vorbă cu un student din regiunea Ticino. Dându-se vajnic discipol al comunistului Gramsci, companionul s-a pornit, tam-nesam, să bârfească toate păcatele poporului american. Am preferat să tac și să ascult. Descărcând o rafală de epitete, tovarășul de vagon nu i-a scos pe yanchei din „proști”, „imperialiști”, „lacomi” sau „ignoranți”. Tirada elvețianului mi-a amintit replica unui personaj de film românesc: „ăl mai prost om din lume, domnule, e americanu’!”

În locul râsetelor din Balanța, a urmat un moment stingher. Umbra unui soldat s-a așternut pe fața congelată a macaronarului. Tipul care tocmai se ridicase de pe un scaun vecin etala o tunsoare scurtă, brațe masive și o privire scrutătoare. Era antrenat parcă de elita ofițerilor U.S. Navy Seals. Bărbatul în uniformă s-a apropiat de micul denigrator și l-a atins ușor pe vârful bărbiei rostind următoarele cuvinte: „I’m an American citizen and you, little man, you better shut up or I’ll smash your goddamn’ face!” S-a făcut o lungă tăcere… Inițial, reacția cazonă mi s-a părut cam brutală. Cert e că, pe toată durata călătoriei, nimeni n-a mai adăugat vreo șoaptă calomnioasă.

Revăzută după aproape douăzeci de ani, scena ilustrează metonimic raportul cultural dintre America patrioților (care încă mai luptă pentru o cauză) și Europa frustraților (care doar se plâng, invidiază și ponegresc capra vecinului). Claritatea morală a judecății soldatului (călit în războaie) contrasta cu ușurătatea minții studentului (hrănit cu sloganuri).

Cine arde gazul de pomană?

Pretutindeni pe glob, americanii sunt acuzați de imperialism, militarism, materialism sau risipă. În mod evident, societatea americană e bântuită de maladii, imperfecțiuni și nefericiri inevitabile. Ce țară s-a născut printr-o imaculată concepție? În pofida erorilor care marchează diferite etape ale istoriei Americii (e.g., sclavia negrilor sau războiul civil), națiunea imaginată de George Washington a marcat lumea modernă și satul global ca nicio altă țară occidentală.

Tânărul marxizant pe care-l întâlnisem acuza faptul că Guvernul american nu semnase protocolul de la Kyoto prin care diferite guverne se angajau la reducerea emisiilor de carbon cu un anumit procentaj. Isteria global warming se hrănește dintr-un amalgam de prejudecăți ideologice și referințe științifice trunchiate.

De când e lumea și pământul, oamenii nu s-au scăldat de două ori în același râu. Heraclit avea dreptate: natura și mediul înconjurător sunt într-o perpetuă schimbare. Să fie, deci, factorul uman principala cauză a modificării datelor ecosistemului? Putem spune că Soarele n-are, astăzi, o activitate neobișnuită față de secolele anterioare? Aș putea accepta ipoteza transformărilor climatice, admițînd totuși că vremea, ca și omul, se schimbă mereu.

Până una alta, ca est-europeni noi am putut experimenta dezastrul ecologic de la Cernobîl și toată descărcarea de reziduuri a coloșilor industriali către apele de munte și mare, prin păduri și zăvoaie. Nu pot uita imaginea Combinatul Chimic din Victoria așezat la poalele Munților Făgăraș sau coșurile cenușii-fumegânde ale rafinăriei de lângă plaja de la Năvodari. De ce să induc texanului sentimentul vinovăției pentru utilizarea avionului, când știu prea bine nesimțirea gherțoiului bucureștean sau comportamentul chinezului față de natură? Cunoscând poluarea masivă a Beijing-ului ori istoria secării Mării Aral din fosta URSS, nu merită oare să ne întrebăm: cine arde gazul de pomană?

Cetățean versus Leviathan

În pofida dezastrelor create de prostia și răutatea ideologiilor, trăim mai departe într-un univers bogat, plămădit parcă dintr-un elan boieresc de generozitate divină. În imensa noastră galaxie, care include planeta Marte, astrul selenar și ultima picătură de clorofilă amazoniană, resursa cea mai prețioasă rămâne inteligența umană. De aici și mirarea poetului biblic: „Domine, Dominus noster, quam admirabile est nomen tuum in universa terra! … Quid est homo, quod memor es eius?”

Secole la rândul, America și-a pus întrebarea retorică a Regelui David. Cel mai bun răspuns a fost formulat prin protejarea demnității spirituale a omului plăsmuit „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Recunoscând superioritatea inteligenței umane față de orice altă specie, atunci vei organiza treburile cetății întru sporirea creativității și a prosperității. Pentru părinții fondatori ai Republicii americane, puiul de om conta, cu siguranță, mai mult decât… puiul de urs.

Înmulțirea talanților și descătușarea energiilor latente din fiecare persoană a reprezentat proiectul unei națiuni tinere, formată din cetățeni liberi, înzestrați cu un spirit independent. Până la începutul secolului XX, milioane de americani și-au construit viețile fiind nepăsători la acțiunile guvernului federal. Etica muncii reflecta, în detaliu, parabola semănătorului. Ieșit în țarina lumii, fermierul din Virginia sau muncitorul din Michigan și-a înmulțit abilitățile sau îndemânările de treizeci, de șaizeci sau chiar de o sută de ori. Hărnicia, altruismul, pietatea religioasă și pragmatismul studiate atent de Tocqueville la mijlocul veacului XIX au putut înflori fără piedici din factorului politic.

Sistemul american a favorizat mereu invididul în fața Leviathanului, libertatea în fața egalității, proprietatea privată în fața „bunurilor publice”. Din punct de vedere economic, antreprenorii americani au folosit democrația pentru a lărgi baza de selecție a resursei umane necesare oricărui proiect de dezvoltare. În plus, industriași de talia lui Andrew Carnegie sau Henry Ford s-au format într-o mentalitate concentrată asupra oportunităților, nu asupra lipsurilor. Think Big este axioma care a scalat viziunea unor genii de talia lui Thomas Edison sau Nikola Tesla.

The American Dream și logica antreprenorială

Ambiția și temeritatea unui individ se hrănește din măreția visului pe care-l plăsmuiește zilnic. Încă din secolul XIX, inginerii americani au proiectat construcții gigantice, cu totul impresionante. Cea mai importantă resursă folosită? Inteligența umană. În 1807, ideea faimosului Erie Canal (584 km) era deja schițată. Execuția n-a așteptat prea mult. Prin contrast, România comunistă a finalizat abia către mijlocul anilor 1980, prin sacrificii incomensurabile, Canalul Dunăre-Marea Neagră (însumând 95 kilometri de apă dulce)…

În 1845, proiectul unei rețele feroviare transcontinentale a fost prezentat membrilor Congresului strânși în Washington DC iar cei trei mii de kilometri neîntrerupți de linie ferată au fost inaugurați la 1869. Brooklyn Bridge e, iarăși, un monument sfidător pentru legea gravitației, ca și isprăvile anti-seismice ale lui William F. Jenney (proiectant de zgârie-nori). Americanii au unificat Pacificul și Atlanticul înainte ca românii să lege feroviar Constanța de Timișoara sau Iașiul de Craiova. De ce-au făcut aceste investiții? Pentru a eficientiza costurile operațiunilor comerciale. Less time, more money.

Pragmatismul economic și individualismul politic al americanilor s-a hrănit din convingerea teologilor Reformei că omul credinței este, fundamental, un om al cetății. Urmașii lui Jonathan Edwards și Patrick Henry n-au cultivat deloc virtuțile monahismului benedictin, tăcerea cisterciană ori sărăcia franciscană, ci, dimpotrivă, s-au pornit să construiască faimosul City upon the Hill.

Primii puritani veniseră, în fond, pentru a se emancipa de mediul corupt al capitalelor Europei spre a fonda noi comunități de oameni liberi, harnici și evlavioși, total dezinteresați de favorurile Statului-Leviathan. Explozia de prosperitate rezultată din capitalismul laissez-faire s-a bazat pe credinţa coloniștilor americani în virtuțile omului gospodar. Calvinismul convins de profunda coruptibilitate a omului adus în contact cu puterea a sprijinit noțiunea de supremație a legii  și mecanismele de checks and balances ale Statului de drept.

Misterul abundenței

Convinși de potențialul miraculos al întâlnirii dintre spiritul uman și materia brută, americanii și-au continuat descoperirile revoluționare în domeniul biologiei moleculare sau al fizicii cuantice. Statele Unite produc astăzi — datorită strălucirii minților inginerești — energie solară, eoliană, nucleară, termică (pe baza materialului carbonifer) și gaze de șist. Toate aceste realizări demonstrează că America este, la propriu, o naţiune energică.

Secretul abundenței se află în lucrarea minții. Vă propun această ultimă comparație: generația părinților mei a fost obligată să-l citească, în prima tinerețe, pe Karl Marx, Zaharia Stancu sau Mihai Beniuc. Imaginația unor Jack Welch, Bill Gates ori Steve Jobs s-a hrănit din pildele unor cărți scrise de Napoleon Hill, Zig Ziglar sau Jim Rohn. Ce uriașă diferență între reușitele de peste Ocean și neîmplinirile noastre!

Din acest motiv, astăzi îi dau dreptate soldatului yancheu din trenul elvețian InterRegio. El s-a ridicat în picioare să-și apere țara pentru că și-a amintit, pesemne, de mormintele compatrioților uciși pe nisipurile Normandiei. Pentru ce? Pentru libertate.

D-Day , 6 iunie 1944

The following two tabs change content below.
Mihail Neamțu

Mihail Neamțu

Mihail Neamtu, scriitor si antreprenor. Scrie la mihailneamtu.org

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.