Imagini dintr-o călătorie prin Anglia, Olanda, Germania şi Franţa. 2006, toamna. E tot ce mi-a rămas.
Călătorie europeană
Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.
Romanian
7 comentarii
Imperialistu'
1 aprilie 2008Frumoasa colectie, Emil.
Francesco
1 aprilie 2008Acea fotografie cu grupul de cetateni seniori ce joaca bile la Calais este ca o alta definitie a Frantei traditionale. Seriozitate, concentrare, dorinta de a nu gresi.
Imi plac si celelalte fotografii, nu am vrut sa incep o ierarhie; mi-am adus brusc aminte de alte timpuri cand cetateni seniori de la noi jucau popice afara, pe niste piste nu foarte grozave de undeva de la tara.
Se pierd traditiile? Cred ca ar fi cazul sa ne ocupam de asta.
Panseluţa
1 aprilie 2008Minunate fotografii, emil, in special cele din Calais si de pe ferry. Ca si pe Francesco, si pe mine m-au emotionat seniorii din Calais. Simti o fratie intre ei, o intimitate si un respect special pe care si-l acorda, si mai ales o demnitate pe care si-o mentin in ciuda anilor si a vremilor (vremile vorbesc prin graffiti pictati pe banci, insemnul urinar al celor care dispretuiesc frumosul si lucrul bine facut), o demnitate care pare sa se fi restrins la jocul din spatiul parcului.
Ultima poza, „Farewell”, e extraordinara. Nu exagerez. Totul e perfect, lumina, geometria barelor de metal in contrast cu nebulozitatea de deasupra, incadrarea, si mai ales povestea pe care o spune. Mi-a adus aminte de pictura cea mai cunoscuta a lui Caspar David Friedrich, in engleza „Wanderer Above a Sea of Fog”, dar cumva pe invers, si marturisind o alta realitate si o
alta sensibilitate.
(Nu ma biciui pentru lipsa de link la Friedrich: am incercat, dar n-a mers. Sunt acasa, si laptopul nu e, cum se spune acum in Romania, „performant”).
M-a intrigat faptul ca spui ca fotografiile astea sunt tot ce ti-a ramas din calatoria asta. Dar nu-i treaba mea.
emil
1 aprilie 2008Ma bucur mult ca v-au placut pozele. Inainte sa trag niste cadre, i-am privit de la distanta timp de vreun sfert de ora pe jucatorii de cochonet. Eram in plina vedere si mi-am dat seama ca ii incomodeaza prezenta mea. Am stat asa, nemiscat, pina cind s-au obisnuit si au inceput sa ma ignore. E foarte greu sa fotografiezi oameni.
O sa caut pictura de care zici, Panseluta. M-ai facut curios.
Panseluţa
1 aprilie 2008emil:
e amuzant cum oscilezi intre pluralul politetii romanesti („v-au placut…”) si persoana a 2-a obisnuita („M-ai facut curios.”)
Mi-ar place sa comunicam pe Formula 2. Ma va ajuta sa elimin citeva riduri de pe frunte fara ajutorulul botoxului, si sa va inteleg pe toti mai usor.
Numai bine, emil.
emma
1 aprilie 2008vezi tu emil, eu gasesc ca esti un multi talent . nu pot sa inteleg – de ce ma simt asa dezamagita de tine.
emil
1 aprilie 2008Emma, nu aveam de gind sa zic nimic la comentariul tau pentru ca pur si simplu nu am ce zice la ceva care pina si pentru tine e obscur. Daca te lamuresti, nu ma deranjeaza sa ridici iar subiectul. Oricum, iata inca ceva la care nu ma pricep: psihanaliza. Asa ca deocamdata ridic din umeri si te astept cu alte comentarii/impresii.