Călătorie europeană

    7

    Imagini dintr-o călătorie prin Anglia, Olanda, Germania şi Franţa. 2006, toamna. E tot ce mi-a rămas.

    tits of death - guitar
    Londra, Club 100 (?) Nu mai ştiu exact, dar e un club de noapte vechi unde au cîntat mulţi bluesmani şi rockeri englezi de-a lungul anilor. În acea seară, încălzirea au făcut-o nişte fete punkiste care îşi ziceau Tits Of Death. Not much tits, death… maybe. De plictiseală. Amuzante în străduinţa lor de a părea rebele.
    tits of death - bass
    Fiţe, poze, furie de carton.
    hotrod_bass.jpg
    Fiţe, poze şi pe capul trupei cap de afiş, Eddie & The Hot Rods. Spre deosebire de ţîţele moarte, băieţii ştiu muzică. Rock furios, de pub, fără angoase şi pretenţii intelectuale. Fiecare piesă e o piatră cubică de caldarîm muzical. Tare, densă, cu colţuri tăioase şi pavînd un drum memorabil, început de Eddie în anii 70. Ceilalţi muzicieni sînt noi, dar ceva din spiritul trupei vechi a supravieţuit.
    hotrod_guitar_bw.jpg
    Văzut de aproape, un chitarist bun e deceptiv de simplu. Te gîndeşti, chestia asta pot să o învăţ în cîteva zile. Tehnic, nu e imposibil. Simplitatea fluentă şi bogată în sens cere mai mult timp.
    cutty_sark.jpg
    The Cutty Sark, un vas cu pînze ancorat în sud-estul Londrei. Bănuiesc că încă face curse pe Tamisa, pentru turişti.
    leaves_1.jpg
    Observatorul Greenwich. Mi-a plăcut mult o plantă agăţătoare ofilindu-se glorios pe un un geam.
    Pub în Cambridge.
    Pub în Cambridge
    cafe_nero.jpg
    Detaliu arhitectonic, Cambridge. Casele în stil Tudor şi Edward sînt impecabile.
    ship_1_3.jpg
    Bristol. Vasul din imagine este SS Great Britain, proiectat de unul dintre cei mai mari ingineri civili ai Angliei – Isambard Kingdom Brunel – şi lansat la apă în 1843. SS Great Britain a fost primul vas oceanic cu elice şi la vremea sa, cea mai mare navă din lume. Pentru cîţiva ani a străbătut ruta Bristol-Melbourne şi a transportat primul val masiv de emigranţi britanici în Australia.
    buildings_canal_fx_2.jpg
    Amsterdam, la un capăt al străzii cu prostituate în vitrine.
    leduc_fx_saturated.jpg
    Restaurant sau magazin de pipe şi tutun în Haga. Ce înseamna „Tapperij”?
    castle.jpg
    Haga. Reşedinţa reginei Olandei.
    parliament_3.jpg
    Parlamentul olandez, tot Haga. Bineînţeles, arată diferit în realitate. Sub realitate, islamul curge ca un rîu negru.
    s1.jpg
    Grup statuar în Nurnberg.
    s2.jpg
    Statuile sînt amplasate în jurul unei fîntîni arteziene
    s3.jpg
    Şi formează un ciclu de momente
    s4.jpg
    Din viaţa unui bărbat şi a unei femei.
    cathedral_1_bw_brush.jpg
    Catedrala din Reims.
    cathedral_2_bw_2.jpg
    Aici au fost încoronaţi regii francezi în Evul Mediu.
    cathedral_3_bw_pencil_stroke_80.jpg
    Mi-a lăsat o impresie de fragil şi sfărîmicios. Un uriaş stingher şi anacronic.
    calais_park_pond_floral.jpg
    Calais, parcul de lîngă primărie. Sfîrşit de octombrie, sfîrşit de drum.
    calais_park_pond_benches_bw_ps2.jpg
    Acelaşi parc. Un crepuscul de lume.
    calais_park_little_girl.jpg
    You’re lost, little girl.
    calais_park_green_wall_brush.jpg
    Zidul uitării
    calais_park_cochonet_sepia_1.jpg
    Joc de bătrîni
    calais_park_cut_tree_pos
ter_edges.jpg
    Pomul vieții, tăiat.
    ferry_2.jpg
    Ferry Calais-Dover. Întoarcerea, îngîndurarea.
    ferry_1.jpg
    Ameţeală
    ferry_3_bw.jpg
    Farewell, there is no coming back.
    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentAl Andalus: mitul toleranţei musulmane
    Articolul următor300 de sârbi măcelăriţi pentru organe
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    7 COMENTARII

    1. Acea fotografie cu grupul de cetateni seniori ce joaca bile la Calais este ca o alta definitie a Frantei traditionale. Seriozitate, concentrare, dorinta de a nu gresi.
      Imi plac si celelalte fotografii, nu am vrut sa incep o ierarhie; mi-am adus brusc aminte de alte timpuri cand cetateni seniori de la noi jucau popice afara, pe niste piste nu foarte grozave de undeva de la tara.
      Se pierd traditiile? Cred ca ar fi cazul sa ne ocupam de asta.

    2. Minunate fotografii, emil, in special cele din Calais si de pe ferry. Ca si pe Francesco, si pe mine m-au emotionat seniorii din Calais. Simti o fratie intre ei, o intimitate si un respect special pe care si-l acorda, si mai ales o demnitate pe care si-o mentin in ciuda anilor si a vremilor (vremile vorbesc prin graffiti pictati pe banci, insemnul urinar al celor care dispretuiesc frumosul si lucrul bine facut), o demnitate care pare sa se fi restrins la jocul din spatiul parcului.

      Ultima poza, „Farewell”, e extraordinara. Nu exagerez. Totul e perfect, lumina, geometria barelor de metal in contrast cu nebulozitatea de deasupra, incadrarea, si mai ales povestea pe care o spune. Mi-a adus aminte de pictura cea mai cunoscuta a lui Caspar David Friedrich, in engleza „Wanderer Above a Sea of Fog”, dar cumva pe invers, si marturisind o alta realitate si o
      alta sensibilitate.

      (Nu ma biciui pentru lipsa de link la Friedrich: am incercat, dar n-a mers. Sunt acasa, si laptopul nu e, cum se spune acum in Romania, „performant”).

      M-a intrigat faptul ca spui ca fotografiile astea sunt tot ce ti-a ramas din calatoria asta. Dar nu-i treaba mea.

    3. Ma bucur mult ca v-au placut pozele. Inainte sa trag niste cadre, i-am privit de la distanta timp de vreun sfert de ora pe jucatorii de cochonet. Eram in plina vedere si mi-am dat seama ca ii incomodeaza prezenta mea. Am stat asa, nemiscat, pina cind s-au obisnuit si au inceput sa ma ignore. E foarte greu sa fotografiezi oameni.
      O sa caut pictura de care zici, Panseluta. M-ai facut curios.

    4. emil:
      e amuzant cum oscilezi intre pluralul politetii romanesti („v-au placut…”) si persoana a 2-a obisnuita („M-ai facut curios.”)

      Mi-ar place sa comunicam pe Formula 2. Ma va ajuta sa elimin citeva riduri de pe frunte fara ajutorulul botoxului, si sa va inteleg pe toti mai usor.

      Numai bine, emil.

    5. vezi tu emil, eu gasesc ca esti un multi talent . nu pot sa inteleg – de ce ma simt asa dezamagita de tine.

    6. Emma, nu aveam de gind sa zic nimic la comentariul tau pentru ca pur si simplu nu am ce zice la ceva care pina si pentru tine e obscur. Daca te lamuresti, nu ma deranjeaza sa ridici iar subiectul. Oricum, iata inca ceva la care nu ma pricep: psihanaliza. Asa ca deocamdata ridic din umeri si te astept cu alte comentarii/impresii.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here