Daniel Barbu și SIDA în Africa de Sud

    1

    Ministrul culturii, Daniel Barbu, a făcut următoarea declarație:

    La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevarat urmatorul lucru. Credeti-ma, nu vreau sa par cinic in fata dumneavoastra, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetateni ai nostri. Bugetul, programul national pentru prevenirea si tratarea HIV/SIDA este jumatate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii si programul national de combatere si tratament HIV/SIDA. Jumatate. Unu la doi. Dupa parerea mea, nu suntem in Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetateni afectati de acest hidos flagel al epocii noastre. Nu inteleg, eu personal. Am fost cutremurat cand mi-am dat seama cate Festivaluri ‘Shakespeare’ sau cat de amplu am putea face evenimentul, Festivalul ‘Shakespeare’ de la Craiova, daca nu am avea acel program sau daca acel program ar fi la jumatate.

    Declarația este deplasată, dar e factual corectă. România nu este Africa de Sud la acest capitol. Nicio țară din lume nu este Africa de Sud la acest capitol.

    Africa sub-sahariană este regiunea cea mai afectată de HIV și SIDA. HIV și SIDA sunt probleme majore de sănătate în Africa de Sud. Africa de Sud are cea mai mare prevalență de HIV și SIDA din lume, cu 5.6 milioane de locuitori infectați de HIV și 270.000 morți înregistrate datorită HIV în 2011.

    AIDS Foundation South Africa

    Site-ul citat mai sus enumerează și o serie de cauze ale acestei epidemii din Africa de Sud: sărăcia, inegalitățile sociale, nivelul ridicat de transmitere al bolilor venerice, violența sexuală și, în finalul listei, o istorie de eșecuri ale conducerii politice în ce privește reacția la acest flagel.

    Site-ul nu elaborează mai departe, dar e bine să știți mai în amănunt despre ce este vorba, deoarece acest factor ar fi trebuit să fie, dacă nu în capul listei, cel puțin mai proeminent expus:

    [Trimiterea de – n. trad.] epistole furioase și paranoice a fost ceva caracteristic pentru deceniul dezastrous în care Thabo Mbeki a fost președinte al Africii de Sud și a fost emblematică pentru stilul său impulsiv de guvernare. Mbeki, care se consideră un intelectual și care a obținut calificarea necesară pentru acest titlu în exil (Universitatea din Londra, Universitatea din Sussex), era cunoscut pentru obiceiul de a petrece nopțile în fața calculatorului, devorând rapoarte pseudo-științifice care contestau legătura dintre virusul imuno-deficitar (HIV) și SIDA. Întărit de aceste „cercetări”, el obișnuia să trimită liderilor globali scrisori și emailuri furiose și incoerente, denunțând consensul științific referitor la cea mai mare năpastă de la Ciuma Neagră încoace.

    Negarea SIDEI de câțiva activiști zănateci din San Franciso e una, dar în mintea liderului unei națiuni în care 11% din populație este infectată cu HIV, e ceva deosebit de periculos, dacă nu criminal. SIDA este o prismă prin care se poate explora stilul de guvernare al lui Mbeki, care a fost forțat de către propriul partid să renunțe la putere în 2008, parțial datorită încăpățânării sale de a combate această boală. În anul 2000 Mbeki a declarat în fața parlamentului sud-african că „un virus nu poate cauza un sindrom”. În același an el a găzduit o conferință despre SIDA, în care jumătatea „experților medicali” invitați au contestat legătura dintre HIV și SIDA. Către sfârșitul anului 2006 ministrul sud-african al sănătății îi sfătuia pe compatrioți să aleagă un tratament de rădăcină de sfeclă, usturoi, lămâi și cartofi în loc de medicamente antiretrovirale, pe care ea și alții din guvernul Mbeki le considerau extrem de toxice. Nu e de mirare că a fost poreclită „doctor sfeclă”. Guvernul lui Mbeki a permis la peste 300.000 de „vraci tradiționali” (adică vrăjitori și vrăjitoare) să se înregistreze ca profesioniști în medicină. Costul acestei măsuri a fost pur și simplu criminal. Un studiu elaborat la Harvard în 2008 estima că mai bine de 350.000 de persoane, dintre care 35.000 bebeluși, au murit inutil datorită refuzului administrației Mbeki de a distribui antiretrovirale, ceea ce i-a determinat pe unii să afirme că Mbeki ar trebui judecat pentru genocid.

    South Africa’s Fading Promise – Hoover Institution

    Nelson Mandela despre Mbeki, în mai 2004:

    Nelson Mandela și Thabo Mbeki
    Nelson Mandela și Thabo Mbeki
    Am spus de numeroase ori, dar vreau să repet aici (…): niciun președinte sau prim-ministru din istoria acestei țări nu poate afirma că a făcut mai multe pentru popor și patrie decât președintele Mbeki.

    El e un om modest și știu că ar prefera să nu îl laud, dar realizările sale ca președinte și conducător național reprezintă încarnarea potențialului națiunii noastre. Recunoașterea publică a realizărilor sale înseamnă afirmarea noastră ca națiune, exprimarea încrederii cu care privim viitorul. (…)

    Mulțumesc, domnule președinte, pentru conducerea vizionară și dedicația față de obligațiile dumneavoastră.

    Mandela’s wish for South Africa

    Print Friendly, PDF & Email

    1 COMENTARIU

    1. Ei, uite ca Dl Barbu nu şi-a epuizat resursele şi ne mai regalează cu câte ceva din adâncul meschinăriei sale: „Meseria de politician este grea si foarte putina lume stie de fapt ce faceti cu adevarat in fiecare zi a saptamanii, adesea si sambetele si duminicile. E o meserie grea, in zilele noastre, pentru ca este o meserie riscanta. E mai riscanta decat misiunea unui soldat in Afganistan. Stim bine ca, din pacate, si nu numai in Romania, dar la noi intr-o maniera care este extrem de violenta, spatiul public a devenit un fel de teatru de operatiuni in care orice ales local sau national isi risca libertatea, sanatatea, in fiecare zi”. (De ce s-o teme dânsul pentru libertatea sa?)
      „… domnul Barbu pentru noi este Andrei Marga II … la fel de inadecvat, de previzibil în umoarea lui păstoasă, de hămesit după o ţâră de audienţă şi, poate, cine ştie, după vreo nouă propunere…”
      http://adevarul.ro/news/politica/cum-auto-saboteaza-cariera-1_52b7e88cc7b855ff56f0abea/index.html
      PS: Între chestia cu SIDA şi panseurile asupra meseriei de politican, să nu uităm că, pentru eminentele sale calităţi de luptător anti-anticomunist, Dl Barbu a mai fost (sau e încă?) membru în cons. şt. al IICCMER.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here